Tradițional,
Bucureștiul este orașul prin care trec în drum spre aeroport, pe care îl
ocolesc în drum spre mare sau în care trebuie să ajung ca să rezolv diverse chestiuni
ce nu pot fi soluționate în provincie. Rareori reușesc să vizitez ceva, și
atunci o fac tot pentru că am timp de omorât înainte să prind vreun tren sau
avion. Săptămâna trecută a trebuit să ajung să-mi ridic atestatul de ghid de
turism și, profitând fără rușine de ospitalitatea prietenei mele Ilona, am
petrecut câteva zile încântătoare la capitală. Pe lângă aerul de oraș
cosmopolit, vivacitatea centrului istoric și minunățiile arhitecturale, pe care
deja le cunoșteam, m-am lăsat fascinată și de un muzeu de care anul acesta am
auzit prima dată. Gazdă a "Cumințeniei Pământului" până la 31 octombrie, Muzeul
Băncii Naționale a României primește oaspeți într-un tur ghidat gratuit plin de
povești și fast.
 |
| Filmari in fosta sala a ghiseelor din Palatul Vechi al BNR |
Pentru că nu
vreau să vă stric experiența, voi scrie aici câteva lucruri interesante pe care
le-am aflat / văzut la Muzeul Băncii Naționale a României:
Palatul Vechi vs
Palatul Nou
Sediul BNR este,
de fapt, alcătuit din două palate. Palatul Vechi este cel cu intrarea de pe
Lipscani, construit la sfârșitul secolului al XIX-lea după planurile lui
Cassien Bernard (elev și colaborator al lui Charles Garnier, autorul Operei din
Paris) și ale lui Albert Galleron (cunoscut la Craiova ca arhitect al CaseiVălimărescu și presupus autor al Bibliotecii Omnia). În spatele său, cu intrare
de pe str. Doamnei, se ridică Palatul Nou, construit începând cu 1940 după
planurile arhitectului Radu Dudescu. La început, între palate exista un spațiu
liber, o stradelă, dar ulterior cele două clădiri au fost unite de o încăpere
de trecere. Uniunea palatelor poate fi observată atât de la exterior, cât și la
interior.
Cele mai
interesante încăperi
Cea mai mare
încăpere a edificiului, Sala de Marmură, fosta Sală a ghișeelor, găzduiește o
expoziție despre "Istoria circulației monetare în România" și, temporar, "Cumințenia
Pământului". Dacă vi se pare că mă vedeți pe Digi24 într-un spot despre opera
lui Brâncuși prezentat de Elena Vijulie, să știți că eu sunt. :) Specială este
acustica acestei săli, spartă în zona centrală și clară pe laterale, care
asigura discreția discuțiilor dintre clienții băncii și funcționari. Mi s-a
părut interesant și un mozaic de pe podea, care reda sigla instituției în forma
sa veche, ce încorpora și articolul a (BNaR).
Momentul "WOW" al
vizitei a fost intrarea în Sala Consiliului de Administrație, care m-a
teleportat undeva prin Versailles. Decorată abundent, cu un lux ornamental impresionant
pe care nimic nu-l anunța în restul clădirii, această încăpere m-a cucerit prin
cele patru tablouri de mari dimensiuni ce străjuiesc ușa și cele două șeminee
(dintre care un Grigorescu) și mobilierul stil Ludovic XVI lucrat la Paris.
Expozițiile de la
Muzeul Băncii Naționale a României
"Istoria
circulației monetare în România" prezintă cronologic evoluția monedelor găsite sau
bătute pe teritoriul țării noastre din Antichitate până în secolul al XIX-lea. Expoziția
este completată de "Istoria Leului", unde am putut vedea seria completă de monede
emise de statul român începând cu 1867, când a fost adoptată Legea pentru
înființarea unui nou sistem monetar și pentru fabricarea monedelor naționale. Fiecare
monedă, bilet ipotecar sau bancnotă a venit însoțită de explicații, astfel că
am plecat mai bogată văzând și aflând informații interesante despre kosonii
dacici, "monedele de hârtie" (cele mai mici bancnote din lume, folosite în timpul
Primului Război Mondial), polii de aur ai lui Carol II, cocoșeii (medalia
Ardealul nostru, bătută în 1944), bancnotele de 5.000.000 lei din '47, de după
al Doilea Război Mondial, sau prima bancnotă din polimer – 2.000 lei – Eclipsa totală
de soare din 11 august 1999.
În expoziția "tezAur" am admirat monede de aur și lingouri, dar și un fragment de filon
aurifer și flori de mină cu aur pe cuarț. Cel mai mult mi-a plăcut un "biet" lingou de 1 kg de aur (standardul e undeva la 12 kg), provenit din Elveția,
folosit ca rest în tranzacțiile cu lingouri de aur. :D
Proveniența
denumirii de leu
Văr primar după
nume cu dolarul, leul românesc, ca și alte monede balcanice (vezi leva
bulgarilor), își trage numele de la Leeuwendaalder (taler-leu), monedă emisă în
Țările de Jos, având reprezentat pe revers un leu rampant (ridicat pe labele
din spate). Acesta a devenit foarte apreciat și popular în secolul al XVII-lea,
în timpul domniei lui Matei Basarab.
Despre Eugeniu
Carada
Olteancă mândră
(și cât de cât informată), știu destul de multe despre Eugeniu Carada, ctitorul
Băncii Naționale a României – parțial pentru că am scris despre el aici. Recunosc,
mi-a fost drag să văd cu câtă prețuire se vorbește despre această imensă
personalitate a Craiovei și la ce loc de înaltă cinste este așezat la București.
Stau dovadă cuvintele ghidei, cele 2 portrete ale sale din Galeria Guvernatorilor
(cu toate că a refuzat demnitatea de Guvernator, conducând ca director
instituția timp de 27 de ani) și monumentul din fața Palatului Vechi, de la
intersecția Lipscanilor cu strada ce-i poartă numele.
Dacă vreți să
aflați mai multe despre viața și opera lui Eugeniu Carada, vă recomand acest
Restitutio.
 |
| Monumentul Eugeniu Carada din Bucuresti |
Cumințenia
Pământului
Opera lui
Brâncuși a pus Muzeul BNR pe harta destinațiilor de vizitat în București pentru
turiștii români. Mică și cuminte, stă chircită pe un soclu în fosta Sală a
ghișeelor din Palatul Vechi al Băncii Naționale a României. Și dacă ați, și
dacă n-ați donat, vizitați-o la Muzeul BNR până la 31 octombrie 2016!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu