Una calda de la Orange

Cred că-s +10 ani de când sunt clientă Orange. Între timp am testat și cartele și abonamente Vodafone și Digi, dar parcă tot la Orange am găsit stabilitate, oferte bune, acoperire decentă și prețuri ok, așa că am rămas aici. Ieri a fost ziua mea și, din mulțimea de mesaje și mailuri cu oferte aniversare de la diferite companii, am zis să verific oferta celor de la Orange, care promiteau un cadou în minute naționale / minute sau SMS-uri în roaming / internet pe mobil. Deși după logarea pe site-ul lor n-am găsit exact de unde se activează această ofertă, am dat peste ceva mult mai fain: Configuratorul Orange Young. Aparent, dacă ai sub 35 de ani poți să-ți modifici abonamentul în funcție de preferințe pentru a ajunge la costuri minime pentru maxim de beneficii. Știu că am mai aterizat pe acolo acum ceva vreme, dar nu mi s-a părut nimic deosebit (adică nicio mare diferență între facilitățile oferite de abonamentul pe care îl aveam atunci și cele pe care le puteam configura). De data asta nu știu dacă am avut noroc, dacă au fost și ceva bonusuri aniversare, dar hai să vă arăt cum mi-am upradat abonamentul cu doar 17 cenți/lună.

Nu zic că la alți operatori de telefonie mobilă nu sunt oferte și mai avantajoase (știu că am niște fani Digi prin lista de prieteni de pe Facebook), dar sper ca măcar să îi fi dat o idee bună cuiva care ține la abonamentul Orange. 

Pe cine stergem din agenda telefonului

Ani de zile am adunat "contacte" în agenda telefonului, notând cuminte numere de telefon pe principiul "las' că nu se știe când mi-or mai trebui". N-are rost să vă spun cât de defectuoasă e o asemenea gândire, mai ales atunci când nu te îndupleci să ștergi nimic mai mulți ani la rând. Nu știu ce m-a apucat astăzi, dar am decis să îmi fac curățenie prin telefon și agenda a fost unul din principalele locuri care mi-au dat bătăi de cap. Așa că am făcut o listă cu ce am descoperit:

• Colegi de liceu. Da, au trecut 7 ani de la terminarea liceului și eu încă mai am numere de telefon neactualizate în agendă (cu toate că există o minimă probabilitate ca aceste numere să mai funcționeze și o la fel de mică probabilitate să sun pe cineva). Ne avem pe Y!M, ne găsim pe Facebook! 
• Colegi de facultate/master. Idem ca la colegii de liceu, numai că au trecut mai puțini ani. 
• O fată din alt oraș cu care am fost într-o excursie acum vreo 8 ani. Nu ne-am sunat niciodată, nu ne-am trimis mesaje și nu ne-am mai revăzut. 

Cine ma suna in noapte...

          Nu știu voi, dar eu cred că sufăr fie de paranoia, fie de sindromul maniaco-depresiv. Am ajuns la această concluzie după ce am depistat simptome ale maniei persecuției la mine, care este o manifestare a bolilor mai sus menționate. Acum, după cum bine știți, nu am studii sau cunoștințe foarte avansate în domeniul medicinei (bine, cunosc câteva persoane la Medicină), așa că să vă spun cum am ajuns la concluzia că am mania persecuției. Când sună cineva la telefonul fix / mobil (și mă refer aici la numere necunoscute),
la interfon sau bate la ușă, prima reacție este una ușor anxioasă. Lipsa cunoașterii și incertitudinea mă sperie. Cine ar putea fi? Ce treabă ar putea avea cu mine? Nesiguranță, neliniște, încordare, îngrijorare, tensiune și alte sinonime. Bine, acum să nu vă imaginați că stau în pat, cu ochi exoftalmici, privind spre telefon, dârdâind din toate încheieturile imaginându-mi pe cel sau pe cea care mă sună; iecsclus! E un gând rapid, care se derulează într-o fracțiune de secundă, dar destul de intens.

          Așa am tresărit ieri, pe la ora prânzului, să zic, când am primit un telefon de la un număr pe care nu îl știam. Anume 0741804242. Vedeți voi mai jos de ce îl dau. După ce -biensur- mă gândesc ușor anxioasă cine o fi, dau să răspund. Se prezintă o domnișoară, nu îi rețin numele, spune că e de la BCR și că vrea să... ceva cu un sondaj, parcă, dar nu mai țin minte cu exactitate pentru că deja planificam în mintea mea cum să o expediez. Mă și întreabă, până să zic ceva, dacă sunt sau am fost clientă BCR. Zic că am fost, dar că nu mai sunt. Deci vorbeam deja de vreun minut, când îmi pune întrebarea de 20 de puncte, și anume dacă eu sunt Ilie Oana Andreea. N-apăi frumos așa, nici măcar nu mă căuta pe mine! Îi spun că Oana e sora și îi explic că acum nu pot vorbi la telefon, mă întreabă când să revină, eu zic pe la 6 (seara) și gata, conversatio finito. 

          Eu de aproape o săptămână sunt în casă (mai bine zis în pat), unde mă lupt cu o nenorocită de infecție a căilor respiratorii. Boala se manifestă, printre altele, cu somnolență sporită, așa că dorm cam toată ziua cu mici pauze (de masă, trebuie să recunosc). Și dormeam eu ca pruncul ieri, pe la 7 și ceva (seara), când iarăși mă sună de pe numărul cu pricina. Insuficient pentru a mă trezi, dar totuși a sunat. Astăzi, sâmbătă, pe la 10 și ceva (dimineața), iarăși. Suficient cât să-mi trezească o anume curiozitate: după ce program lucrează oamenii ăștia din marketingul telefonic, de sună și pe zi, și pe seara, și în weekend? Și ca să închei într-o notă de și mai mare curiozitate, căutați numărul de telefon în Google; eu am fost surprinsa...