Un zambet (aproape) perfect #farasacrificii

Dantura a fost, cam de când mi-au căzut dinții de lapte, subiect tabu. Asta din cauza anodonției unui incisiv lateral superior sau, în limbaj mai puțin tehnic, lipsa unui dinte din maxilarul superior, care mi-a dat bătăi de cap la propriu și la figurat. Vizita de atunci la doctorul dentist a fost un fel de luare la cunoștință – da, ai un dinte în minus, Cernobîl, asta e, învață să trăiești fără el. Nici nu e greu să treci prin copilărie și adolescență cu ceea ce ție ți se pare a fi un defect estetic destul de măricel. Nu mi-a trecut prin cap o rezolvare chirurgicală a problemei, în schimb, am încercat să echilibrez balanța menținându-mi mereu dinții cât se poate de sănătoși și cât se poate de albi. Nici asta nu a fost chiar floare la ureche, ținând cont că sunt omul care a băut / bea aproape în fiecare dimineață, în funcție de sezon, o cană de lapte cu cacao / ciocolată caldă.

Ca și sora sa, cafeaua, ciocolata caldă este în topul alimentelor și băuturilor cu risc de colorare dentară. Puși în fața necesității de a alege între micile noastre tabieturi culinare și dorința de a avea un zâmbet alb perfect, ce alegem? Renunțăm la ceea ce ne place, la lucrurile care ne fac cu adevărat fericiți? O cană de cafea sau cacao dimineața, privind de pe balcon cum orașul se trezește la viață odată cu mine ... e oare acesta un lucru la care pot să renunț? Unii oameni fac sacrificii în fiecare zi, ajungând într-un final să nu mai știe ce este cu adevărat important pentru ei. Sfatul meu? Nu renunța la cafea pentru un zâmbet perfect! #FaraSacrificii

Dimineata de dupa...

Cum se face că din repertoriul Teatrului Național “Marin Sorescu” din Craiova am văzut doar 3 piese din cele 17 spectacole care se joacă în mod curent, asta nu pot să spun. Nu pot să mi-o explic nici măcar mie însămi. Noroc cu o invitație cât o intervenție divină (aproape medicală) de readucere pe “calea cea dreaptă”, că zilele trecute am ajuns  din nou pe scaunele Naționalului pentru a petrece o “Dimineață de după...” (spectacol nerecomandat minorilor).

După titlu, piesa lui Peter Quilter (regia Mircea Cornișteanu) setează niște așteptări destul de joase, de comedie ușoară (pe alocuri chiar ușuratică). De altfel, ce poți să primești de la o piesă a cărei acțiune se petrece exclusiv într-un dormitor ai cărui pereți sunt decorați cu tapet cu poziții sexuale? Departe de adevăr, însă... “Dimineața de după...” este o comedie originală și extrem de amuzantă ce explorează haosul unei relații moderne, cu straturile și substraturile sale, dragoste și sex, pudoare și lipsă de inhibiții.
  

Toma (Cătălin Băicuș) se trezește dimineața în patul din dormitorul lui Neli (Monica Ardeleanu), fără să-și mai aducă aminte cum a ajuns acolo. Pe măsură ce începe să-i cunoască mai bine pe Neli, pe fratele ei (Martin - Ștefan Cepoi) și pe mama lor (Barbara – Natașa Raab), Toma descoperă o familie excentrică-înspre-nebună, ai cărei membri nu au secrete și nici falsă pudoare. Deși inițial își simte intimitatea agresată, încet-încet Toma ajunge să îmbrățișeze stilul de viață al noii sale familii.

Pamantul se roteste in jurul Craiovei 1

Eu când vă zic că lumea se învârte după ‪‎Craiova‬, nu după Soare, nu mă credeți... :P

Îl mai țineți minte pe amicul Nils Holgersson din desenele animate, cel care zbura pe o gâscă? Desenele sunt o adaptare după romanul "Minunata călătorie a lui Nils Holgersson", scris de autoarea de origine suedeză Selma Lagerlöf. În 1930, Selma expediază la Craiova o carte poștală Cocăi Farago, fiica Elenei Farago, căreia îi transmite "Pentru dvs. și pentru mama dvs. mii de salutări cu simpatie." Asta pentru că știți că Elena Farago a locuit la Craiova vreo 47 de ani, din care 33 în casa mică a familiei Aman, astăzi Biblioteca Județeană "Alexandru și Aristia Aman" Craiova. :)

Sursa foto: www.mantiburi.com

În limita timpului disponibil, promit să revin cu astfel de informații care demonstrează ce știm deja cu toții, că Pământul se rotește în jurul Craiovei! :P

Vineri 13 martie hoinar

Nu plec nicăieri vineri, pe 13 martie (așa zi fatidică!), ba din contră, dacă aș fi avut vreo plecare programată, aș fi anulat-o. Vineri, 13 martie, va fi un fel de Rusalii, se întâmplă a doua coborâre a Sfântului Make asupra ucenicilor săi craioveni într-ale folk-ului. Renunțând la metafore, parabole și alte ascunzișuri și apucând calea cea dreaptă, vă anunț cu entuziasm o faptă muzicalo-culturalo-blogosferică considerată de criticii de specialitate (cercetători britanici, desigur), de neratat!

Reveria – nu visare, zvac!

Dragobetele sărută fetele, umblă vorba din popor. Altele, mai rebele, n-au așteptat să apară o fantomă legendară ca să le facă seara mai frumoasă, așa că și-au procurat singure, din timp, bilete la concertul Loredanei din Craiova. Un concert la care nu s-a făcut prea multă promovare, și asta din cauză că n-a fost nevoie, biletele epuizându-se destul de repede. Oare de ce?