Dupa orice inceput vine si-un Sfarsit. Si invers.

„Patru prieteni din copilărie se întâlnesc - din întâmplare - după înmormântarea celui de-al cincilea. Îi mai leagă ceva pe aceștia, în afară de trecut? Nu știm. Au trăit împreună cea mai frumoasă perioadă a vieților lor, iar acum se trezesc din nou împreună, într-un context straniu. Se mai poate schimba ceva după o întâlnire importantă? Poate amintirea să-i unească? Vom vedea...” (regizorul Leta Popescu).

Cu aceste cuvinte în minte, m-am așezat pe scaunul din sala I. D. Sîrbu a Teatrului Național din Craiova, așteptând să-i cunosc și să le aflu povestea. Aproape că nici nu-mi mai păsa că sunt actori într-o piesă; mă așteptam să văd acolo prietena din copilărie, vecina de la bloc cu care mă jucam cu păpușile când eram mică, puștii de pe ulița din sat, colegul de bancă din generală și alți oameni alături de care am pornit la drum în viață, dar de care, cumva, tot viața m-a îndepărtat. Și exact asta am găsit. Îi cheamă Cristi, Catinca, Alex, Radu și Sânziana. Sunt genul de oameni pe care fiecare dintre noi ar putea să-i fi cunoscut în copilărie.

Raluca Păun, George Albert Costea, Romanița Ionescu, Marian Politic și Cosmin Rădescu în Sfârșit. Foto: Florin Chirea

Gradina Botanica din Craiova, reforma sau dezastru?

De Grădina Botanică din Craiova am tot auzit acum ceva vreme că s-a renovat, iar pe Facebook am văzut râuri de poze artistic făcute care o complimentează cu adevărat. Am așteptat să treacă valul de exaltare și simpatie pentru a arunca un ochi subiectiv asupra unuia din cele mai mari spații verzi din oraș și pentru a-mi forma o idee. După vizita de duminică, nu pot să tranșez disputa proaspăt născută în capul meu: e Grădina Botanică un dezastru sau e în mijlocul unei reforme? Pentru că sunt de părere că orice are o explicație și orice rău are potențialul să se transforme în ceva bun, nu pot decât să aștept să ne răspundă cineva sau ... viitorul. Oricare ar fi răspunsul, poate ideile de aici vor fi de folos.

Gradina Botanica din Craiova 2015 - peisaj de toamna

Grădina Botanică din Craiova 2015 - vaste spații arate

Ioan Holender vine la Întâlnirile SpectActor

Acum un an și jumătate scriam pe blog despre Întâlnirile SpectActor, o serie de evenimente culturale inițiate și găzduite de Teatrul Național "Marin Sorescu" din Craiova ce aduce în fața publicului craiovean personalități ale vieții culturale românești. Nu mai știu când am auzit prima dată despre acest eveniment, nici când mi-a intrat în cap că trebuie să ajung la aceste manifestări (de fapt, asta știu: când invitatul lunii a fost Nae Caranfil, ce tocmai terminase de regizat "Closer to the Moon"), dar, ca un făcut, mereu se suprapuneau peste ele plecări din țară sau din oraș, alte evenimente sau interveneau obstacole care mă împiedicau să particip. Să sperăm că am scăpat de ghinion și mâine îmi ocup locul în sala "I. D. Sîrbu" a Naționalului nostru la întâlnirea cu Ioan Holander.

Craiova in Motion - Craiova vazuta in timelapse

Recunosc, cu modestia tipic oltenească, faptul că în ceea ce privește cultura din Craiova, de ceva vreme, se întâmplă chestii. Unele extraordinare, altele modeste, unele reușite, altele cu mai puțini sorți de izbândă, unele sprijinite și împinse de la spate de armate de oameni, altele duse la bun sfârșit de echipe mici și pline de energie, unele mai creative, altele oarecum banale, unele oferite de jucătorii culturali consacrați, altele - acte independente. Ambivalența spațiului cultural craiovean - nu-i zic piață ca să evit comercialismul cuvântului - duce, invariabil, la o ascensiune progresivă, organică, provenită dintr-o competiție sănătoasă. Nu toate proiectele sunt menite să supraviețuiască testului timpului, însă, așa cum nu toate proiectele care supraviețuiesc sunt destinate succesului. 

Un zambet (aproape) perfect #farasacrificii

Dantura a fost, cam de când mi-au căzut dinții de lapte, subiect tabu. Asta din cauza anodonției unui incisiv lateral superior sau, în limbaj mai puțin tehnic, lipsa unui dinte din maxilarul superior, care mi-a dat bătăi de cap la propriu și la figurat. Vizita de atunci la doctorul dentist a fost un fel de luare la cunoștință – da, ai un dinte în minus, Cernobîl, asta e, învață să trăiești fără el. Nici nu e greu să treci prin copilărie și adolescență cu ceea ce ție ți se pare a fi un defect estetic destul de măricel. Nu mi-a trecut prin cap o rezolvare chirurgicală a problemei, în schimb, am încercat să echilibrez balanța menținându-mi mereu dinții cât se poate de sănătoși și cât se poate de albi. Nici asta nu a fost chiar floare la ureche, ținând cont că sunt omul care a băut / bea aproape în fiecare dimineață, în funcție de sezon, o cană de lapte cu cacao / ciocolată caldă.

Ca și sora sa, cafeaua, ciocolata caldă este în topul alimentelor și băuturilor cu risc de colorare dentară. Puși în fața necesității de a alege între micile noastre tabieturi culinare și dorința de a avea un zâmbet alb perfect, ce alegem? Renunțăm la ceea ce ne place, la lucrurile care ne fac cu adevărat fericiți? O cană de cafea sau cacao dimineața, privind de pe balcon cum orașul se trezește la viață odată cu mine ... e oare acesta un lucru la care pot să renunț? Unii oameni fac sacrificii în fiecare zi, ajungând într-un final să nu mai știe ce este cu adevărat important pentru ei. Sfatul meu? Nu renunța la cafea pentru un zâmbet perfect! #FaraSacrificii