Incaltamintea conteaza

De câțiva ani de zile - imediat se fac 7 - mă tot plimb. Iau un avion, sar într-un autocar, mă urc într-o mașină și am zbughit-o încolo și-ncoace. Mă debarc și încep să explorez, aproape întotdeauna mizând pe propriile-mi picioare, mai degrabă decât pe mijloacele de transport în comun, să mă ducă de ici până colo. Cu o asemenea stare de nestare, e foarte important să pornesc de acasă având în buzunar, semnat, un parteneriat de sprijin, confort și susținere reciprocă între ale mele 2 picioare (acum, când recitesc, asta suna amuzant de dubios) și perechile de încălțări pe care le iau la mine sau le car în bagaj. Iar dacă respectiva încălțăminte, pe lângă confortul pe care mi-l oferă, îl mai are și pe vino-ncoa', e posibil ca parteneriatul acela să se transforme într-o relație de lungă durată! 

Totul a început în 2007, când, pregătindu-mă pentru un an în Barcelona, am aruncat în bagaj niște prea-colorate și prea-confortabile perechi de teniși pe care le-am iubit atât de tare încât profitam de orice ocazie să le fotografiez.

Am purtat atât de mult tenișii roz cu floricele încât se murdăriseră și se tociseră în ultimul hal, dar eu tot îi purtam. Iar când o tânără spaniolă m-a abordat în metrou să mă întrebe de unde i-am luat și cât am dat pe ei, m-a convins să nu-i dau jos din picioare până nu s-au dezintegrat de tot. Nu știam atunci că, peste ani, voi lansa Dana's Boots, îmi voi invita cititorii să-mi calce pe urme prin Europa și să se pună, chiar dacă numai virtual, în pantofii mei. 

Călătoriile pe vreme bună au devenit sinonime cu încălțările cât mai comode și ieșite din comun (mai ales prin colorit), astfel încât, cel puțin de-a lungul ultimelor luni, m-am lăfăit în:

Tenișii înalți (am urcat cu ei pe Rarău)

Tenișii verzi (pe-un capac în Alba Iulia)

Sandalele albastre (pe malul Mării Negre, în Vamă)

Tenișii mov (pe o insulă artificială din golful Kotor, în Muntenegru)

Tenișii bleu (pe un mozaic în Ostia Antica, în apropiere de Roma)

Toamna și vremea mai puțin prietenoasă o înfrunt de obicei în ghete sau cizme atent alese la care, pe lângă confort și aspect, primează impermeabilitatea. De cele de mai jos m-am îndrăgostit fără drept de apel, așa că le-am purtat prin mai multe țări străine, dar le-am lăsat să se odihnească și să se adape pe malul (sârbesc al) Dunării.

Cum vine iarna și urmează să dau o fugă până la Turnul Eiffel, la calitățile de mai sus se adaugă două primordiale - ca încălțările să fie rezistente și să fie îmblănite sau să aibă branțuri ca să țină cald la piciorușe, așa cum au bocancii Timberland 6In Prem Boot Wp de pe officeshoes.ro. Și cum sunt roșii, au toate calitățile necesare să devină următoarea vedetă de pe Dana's Boots!

Voi de ce vă încălțați cum vă încălțați, din plăcere sau de nevoie?