Alinus

     Va rugasem aici sa imi aduceti aminte sa va povestesc despre episodul "Alinuș". Pana la urma mi-am amintit singura, si daca tot am facut pauza de la munca (da, munca, vineri seara (stiu, trist!)), uite-ma ca scriu!

     Personaje: Dana, Oana, Cris, Anda, barmanul si chelnerita, ulterior Alinuș.

     Locul de desfasurare a actiunii: Cofetaria "Amandina" (cea de pe Calea Bucuresti, de langa El Greco), la salonul de nefumatori. 

     Pentru cei care nu cunosc locul, trebuie sa specificam ca salonul de nefumatori este "in fata", acolo unde este si barul si vitrina cu prajituri, iar cel de nefumatori este undeva mai in spate, dupa o usa inchisa prin care se aude mereu veselie si voie buna. Destul de ciudat, insa, la nefumatori este o liniste mormantala, intrerupta din cand in cand doar de sonorul de la televizor. Altfel spus, usor trist (fara muzica ambientala) si destul de dubios, mai ales ca orice soapta pe care o scoti se aude in aproape tot salonul. Cel putin in seara cu pricina, cand a avut loc intalnirea cu Alinuș, aveam senzatia ca se auzea la bar si daca respiram mai greu. Si chiar daca nu discutam noi despre Wikileaks Romania, tot nu imi place sa asculte cineva ce trasnai imi ies mie pe gura...

     In fine, acum ca am creat contextul, sa trecem la actiune. Mancam noi, beam si ne veseleam (ca fetele), cand in cofetarie intra un copilas cam de 6-7 ani, singur, destul de slabut, dar curat si imbracat destul de bine. Se antreneaza intr-o discutie cu barmanul si chelnerita, apoi acestia ii aduc la masa o prajitura si un suc. Pana aici aproape totul poate parea normal: un client care comanda ceva, dar Alinuș pare prea mic pentru a bate neinsotit cofetariile. Barmanul si chelnerita par fascinati de copilas, ba chiar se aseaza cu el la masa si incep sa ii puna diverse intrebari, la care Alinuș le raspunde printre inghitituri si sorbituri, pe un ton destul de serios, ba chiar pe alocuri rastit.

     Observand ca ne-a captat interesul - caci intre noi fie vorba, ne cam miram ce face Praslea singur-cuc pe acolo -, Alinuș vine chitit catre masa noastra si ne cere (pam-pam)...bani! De la masa protagonistului nostru de asta-seara, barmanul ne invita, razand, sa ii punem intrebari. Ne conformam. Aflam ca Alinuș are 7 ani (parca), ziua e la scoala si seara e "la munca". Prin cersit castiga bani pentru el si parintii lui, care sunt bolnavi. Nu stie sa ne spuna exact de ce sunt bolnavi parintii lui; au bube. Barmanul il striga, dar e pus la respect prin replici gen: "Ia mai lasa-ma-n pace!" sau "Taci, mai, din gura!". E un copil simpatic si dezghetat; unul dintr-ala de care chiar ar putea sa prinzi drag daca stai mai mult timp in preajma lui. Ii dam si noi ceva acolo, constiente fiind ca, daca stie sa minta asa frumos de la varsta asta, cand va fi mare va ajunge un infractor de prima mana!

     Se intoarce sa isi termine prajitura si sucul. Deschide buzunarul de la geaca si scoate banii sa ii numere. Tind sa cred ca era "captusit" mai bine decat eram eu, iar eu eram pregatita pentru o seara/noapte de maxim destrabal! Desi n-am mai fost asa atente la copilas dupa asta, as putea jura ca n-a vrut sa iasa singur din cofetarie pe motiv ca era cineva acolo care il astepta sa ii ia banii...

     Dupa episodul "Alinuș" am stat si m-am gandit un pic. Mai mult ca sigur toata povestea vietii lui era inventata si el era, pur si simplu, un alt copil trimis la cersit. Totusi, daca Alinuș era murdar, jerpelit, needucat sau vorbea urat, sunt absolut convinsa ca nici nu ma uitam la el si ii consideram prezenta una agasanta. Nu l-as fi blagoslovit cu ceva banuti nici macar ca sa plece mai repede! Asa, aproape ca am simtit ca i-am dat banii aia ca sa mai stea un pic langa noi. Un cersetor sentimental! Daca asta e viitorul cersitului, o sa dau faliment, la naiba!