Ce-mi doresc de ziua mea

Ziua de 3 decembrie marchează Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități. Întâmplător, tot astăzi e și ziua mea de naștere, ceea ce nu face decât să-mi sporească, an de an, sentimentul că sănătatea este singurul dar de care am nevoie; ceea ce doresc tuturor!

Mulțumesc entității cosmice – dacă există! –, eu și cei foarte apropiați mie am avut norocul să nu suferim prea mult din acest punct de vedere în ultimii ani (varicela mea nu se pune, a fost mai mult o greutate estetică, deci ușor trivială). Am suferit, în schimb, pentru oameni dragi care au pierdut oameni dragi sau pentru oameni pe care îi cunosc atinși de boli ale căror simple nume mă îngrozesc. Nimic nu te pregătește pentru acele momente. Nimic nu face durerea și frica să fie mai mici. Nimeni nu poate să-ți spună cum să-ți duci viața mai ușor după. Ceea ce putem să facem toți, însă, este să încercăm să punem un zâmbet pe chipul cuiva cu care soarta a fost mai vitregă. O mică bucurie într-o mare de deznădeje; un zâmbet care să se ivească dintre lacrimi. Și ce moment mai potrivit decât Crăciunul?

Până acum 3 ani, de Crăciun și de Paște, bănuții strânși în pușculiță luau calea unor urne umanitare. În ultimii 3 ani am oferit o mică bucurie la cutie unor copii săraci / orfani participând la proiectul ShoeBox (2012, 2013, 2014); o s-o fac și anul acesta, e un proiect minunat! O să scriu în curând un articol separat despre ShoeBox2015 la Craiova, dar mai zic aici doar că data limită până la care prietenii de la Rotaract Craiova primesc cutiile este 15 decembrie!

Prin articolul acesta vă mai arăt un proiect care sper să vă încălzească inimile și, dacă rezonați cu el, să vă transformați într-un spiriduș de Crăciun! E vorba de o inițiativă a Asociației P.A.V.E.L. (Asociația Părinților cu Copii Bolnavi de Cancer și Leucemie), care lansează pentru a patra oară blogul de Crăciun. Acolo veți găsi postate scrisori către Moș Crăciun ale copiilor care petrec mult prea multe zile în spital, îndurând tratamente citostatice cu efecte adverse devastatoare, operații complicate, puncții dureroase, dialize zilnice, transfuzii lunare! Unii dintre ei sunt copii mici, pentru care scrie mama lor, alții sunt copii mai mari, care-și scriu singuri scrisorile, dar din toate cele pe care le-am citit am putut să-mi dau seama cât de așteptat este Moș Crăciun!

Anul acesta vom fi spiridușul Moșului pentru Adrian, un băiat de 16 ani dintr-un sat din Vâlcea. Am citit zeci de scrisori până să ne oprim la una. Am citit printre rânduri dramele pe care le trăiesc și lipsurile în care trăiesc unii dintre acești copii, care îi cer Moșului haine și încălțăminte. Am descoperit candoarea specifică vârstei acestor suflete care, deși maturizate înainte de vreme, tot își doresc păpuși și jucării. Am văzut generozitatea celor care își doresc cadouri nu doar pentru ei, ci și pentru frații și surorile lor. Am simțit lipsa de încredere și de speranță pe care unii dintre ei o au – probabil crezând că boala lor vine ca o pedeapsă pentru că nu au fost cuminți, îi cer Moșului cadouri dacă aceasta crede că merită. Toți copiii merită un cadou și un motiv să zâmbească de Crăciun ... și nu numai!

Dacă ați intrat pe blog să vedeți ce-mi doresc de ziua mea, probabil v-ați dat seama că sănătate. Cum e posibil să vă depășească puterile, mi-ați face o surpriză specială dacă ați deveni Moș sau spiriduș anul acesta pentru un copil care are mai multă nevoie de cadouri decât mine! Facem? :)