Aseară, la finalul partidei de baschet masculin dintre SCM Craiova și CSM București, jucătorii ambelor echipe s-au încăierat puțin, că așa e-n sport. Sau nu chiar...
Se dau ingredientele:
- Atmosferă incendiară creată de 5000 de spectatori scandând frenetic pentru favoriții lor și huiduindu-i pe adversari pe tot parcursul meciului;
- Un ultim sfert de infarct al partidei, pe parcursul căruia spiritele s-au mai inflamat de câteva ori;
- Tensiunea minutului final, care a durat vreo 10 minute (da, un minut fragmentat de 2 timeout-uri, opriri ale meciului, aruncări libere etc);
- Nivel maxim de testosteron pe teren.
Dacă în teorie aș înțelege de ce toate acestea au rezultat într-o încăierare, în practică mi-e mai greu. Aș fi înțeles ca nemulțumiți, deci mai arțăgoși, să fie bucureștenii, că ei au pierdut partida. În schimb, gestul oltenilor (care nici măcar români nu prea sunt, de fapt) de a porni o bătaie - ce-i drept, aplanată rapid - în loc să se bucure alături de suporteri pentru victoria obținută, mi s-a părut puțin rușinos. Rușinos pentru mine, căci arătam de parcă nu aplaudam rezultatul partidei, ci îmbrâncelile de pe teren, și rușinos pentru ei, căci au adus violența și lipsa de civilizație de pe maidan într-o sală de sport. Rușine obrazului, băieți!
5000de spectatori intr-o sala cu4000 de locuri e mai greu.
RăspundețiȘtergere4000 de locuri in tribune si o capacitate maxima de 6000 de persoane. Tribunele au fost pline si au mai fost si (multi) spectatori in picioare, imi cer iertare daca n-am reusit sa-i numar la marele fix. :)
Ștergere