Convinsă deja că
Bucureștiul e un oraș pe care trebuie să-l explorez mai mult din punct de
vedere cultural, la începutul lui septembrie l-am vizitat incognito preț de
câteva zile. I-am bătut străzile, i-am trecut pragul muzeelor, i-am admirat vivacitatea
și am plonjat în lumea fascinantă a festivalurilor sale. Cu cel puțin 4
festivaluri (de care am aflat eu) într-un weekend, capitala mi-a predat o
lecție de ce înseamnă cu adevărat un europolis cultural. Cu ce-am plecat de la
festivalurile la care am reușit să ajung, aflați dacă mai aveți răbdare să
citiți în continuare. :)
Cinema Elvira Popescu - sursă foto pagina de Facebook Anonimul IFF, credit Andra Mirea / Format |
Retrospectiva Anonimul
13
De câțiva ani tot
aud și citesc despre Anonimul (pe lung, Festivalul Internațional de Film IndependentAnonimul), acel prilej excelent de a te bucura de filme interesante și de-o
vizită în Deltă în același timp. With a little help from my friends – mulțumiri
merg către Mădă și Ilona –, am ajuns în două seri la proiecțiile retrospective
de la Cinema Elvira Popescu din capitală. Mirific loc, cu o grădină relaxantă,
ferită de zgomotul străzii, o sală de cinema cochetă și o atmosferă boemă. M-am
desfătat cu un lungmetraj și o selecție de douăsprezece scurte străine și
românești atât de bune că am dat internetul cu fundu-n sus ca să le găsesc
pentru voi și nimic.
Ca să nu vă incit
degeaba, vă dezvălui preferatul meu absolut din ce am apucat să văd: scurtmetrajul "40 DE ZILE" (România, regia Sorin Tănase, 2016, 20’). Un fel de mystery-horror autohton, în care
trei studenți (doi băieți și o fată) se duc în vizită la bunica unuia dintre
ei, undeva la țară. Într-o atmosferă plină de suspans, cum rar găsești în
filmele românești, cei trei își joacă unul altuia tot felul de farse, își spun
povești de groază și se sperie reciproc. Iar vizita la nea Mirică (George
Mihăiță) decurge în același stil... În doar 20 de minute, scurtmetrajul speculează
aproape toate superstițiile românești legate de spirite și duhuri rele, ținând
publicul cu sufletul la gură în așteptarea unui strigoi apărut din lanul de
porumbi sau a unor iele. Nu vă stric cloul, doar vă spun că, efectiv, am ieșit
din sală cu gura căscată. :))
Bucharest
Music Film Festival
Dacă unele
sunt potriveli, alte festivaluri la care am ajuns au fost pure nimereli. Dar
unele plăcute, fără îndoială! Cum treceam prin Piața Universității, am intrat fără
nicio informație – deci fără așteptări - la Bucharest Music Film Festival. Am avut
deosebita plăcere să asist la un concert al Orchestrei Simfonice București,
condusă de Tiberiu Oprea, în care s-au interpretat coloane sonore din filme
celebre. Spectacolul nu se putea încheia fără preferata Ilonei, cu care vă las
în continuare.
Ne-a plăcut
atât de tare prima seară a festivalului încât ne-am întors și în a doua. De
data aceasta am avut parte de throwback '80s și le-am ascultat pe Corina Chiriac
și Mirabela Dauer interpretându-și cele mai cunoscute piese în acompaniamentul Ionel
Tudor Orchestra. M-am surprins pe mine însămi câte piese am recunoscut!
Foarte-foarte faină atmosferă, mai ales că publicul era un mix 60% die-hard
fans, 20% tineri și 20% turiști străini curioși. M-am simțit atât de bine încât
a trebuit să împărtășesc și cu prietenii mei de pe Facebook această apoteoză
nostalgic-muzicală: “E ceva profund românesc într-un concert cu Corina Chiriac
și Mirabela Dauer. Și suspect de mișto. :))”.
Bucharest
Street Food Festival
La pomul
lăudat m-am dus cu răbdarea mea proverbială, așteptându-mă exact la nebunia care a fost. Pe
la orele prânzului, sub soarele sufocant al Bucureștiului, parcarea de la
Romexpo asuda de grătare, miros îmbietor și o aglomerație de oameni înfometați.
Tura de rigoare pe la toți expozanții de la Bucharest Street Food Festival a scos la liman mulți burgergii, vreo
două standuri cu fructe de mare, niscaiva mâncare indiană și asiatică și câteva
restaurante cu bucate românești. Eu am testat un mix culinar inedit de paella,
bere neagră și papanaș(i) și am făcut cunoștință cu o rudă îndepărtată a unui cannoli. (Și, aparent, am apărut și la știri la Antena 1.)
Parcarea Romexpo, plină de standuri - sursă foto pagina de Facebook Bucharest Street Food Festival |
În afară de
necazul statului la coadă în soare și de micile probleme de ordin tehnico-logistic
(ba se termina mâncarea în fața ta, ba se lua curentul și nu puteai să plătești,
ba nu aveai unde să te așezi să mănânci etc), a fost un experiment interesant. Deși
per total am plecat cu un sentiment de ușoară insatisfacție, pun ca plus faptul
că am testat o abordare mai relaxată asupra mâncării, așa cum tot vedem prin
filmele de peste ocean. Poate cel mai mare avantaj al acestui festival e că ne obinuiește
cu aceste street food stalls (rulote cu mâncare), o alternativă poate mai
reușită la covrigăriile de la fiecare colț.
Concursul Internațional "George Enescu"
Parte a binecunoscutului Festival cu același nume, Concursul Internațional "George Enescu" a ajuns anul acesta la toți curioșii și cunoscătorii în mod egal. Grație unor ecrane de proiecție amplasate în fața Ateneului, am urmărit și noi fragmente din prestația unui concurent de la secțiunea Violoncel a competiției. Un moment de grație muzicală într-o seară cu lună plină... :)
Concursul Internațional "George Enescu"
Parte a binecunoscutului Festival cu același nume, Concursul Internațional "George Enescu" a ajuns anul acesta la toți curioșii și cunoscătorii în mod egal. Grație unor ecrane de proiecție amplasate în fața Ateneului, am urmărit și noi fragmente din prestația unui concurent de la secțiunea Violoncel a competiției. Un moment de grație muzicală într-o seară cu lună plină... :)
Ateneul Român |
Balkanik Festival
În aceeași
perioadă a mai avut loc în București și Balkanik Festival, o combinație de târg
de meșteșugari, mâncare și muzică balcanică, pe care, din păcate, l-am ratat.
De fapt, l-am lăsat la coada priorităților tocmai pentru că sună prea familiar
pentru cineva care vine din patria Divanului. Nu-i bai, există mereu "la anu'" ca
să-mi satisfac și această curiozitate festivalieră.
Festivaliada
efervescentă a Bucureștiului e una de tradiție și a fost preluată, de ceva ani,
și de orașe precum Cluj, Sibiu sau Timișoara (proaspăt câștigătoare a cursei
pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii 2021). Sunt orașe în care se
întâmplă lucruri, în care se organizează festivaluri de calitate, dar și de
amploare, care atrag curioși din țară sau de peste hotare; sunt orașe care,
puse constant sub lumina reflectoarelor, sunt obligate să se dezvolte. Și, ca
să-mi lărgesc orizonturile pentru viitor, aștept recomandări și de la voi. Voi în
ce orașe și la ce festivaluri ați ajuns anul acesta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu