Film documentar la curte - Orice chip poarta un nume

Ce pot avea în comun o peluză, un videoproiector, un pahar de limonadă și Al Doilea Război Mondial? O proiecție de film documentar ... la curte, marca One World Romania! Ei ne-au invitat, familia Tiberiade din Craiova ne-a fost gazdă, iar noi am acceptat bucuroși să participăm la o seară de istorie și povești. Partenerii mei de fărădelegi: Daniel și Iulian!

Organizatori și gazde

Organizatorii evenimentului sunt cei de la Asociația One World Romania, care gestionează programul educațional One World Romania la Școală. Programul are ca scop introducerea filmului documentar și a discuțiilor despre drepturile omului în liceele din România, prin activități destinate elevilor și profesorilor. Proiecția de la Craiova face parte din proiectul ”Duo-caravana de filme documentare”, proiect cofinanțat de AFCN.

Gazda proiecției a fost familia Tiberiade, a cărei fiică, Izabela, studiază drepturile omului în Malmö. Acolo l-a cunoscut pe regizorul Magnus Gertten, bun prieten al programului educațional One World Romania la Școală. Acest frumos lanț de coincidențe a dus la întâlnirea de la Craiova, o seară idilică și emoționantă!

Filmul

Orice chip poartă un nume: regizor Magnus Gertten | Suedia | 2015 | 75 min

La 28 aprilie 1945, vapoare cu supraviețuitori din lagăre de concentrare naziste au sosit în portul Malmö din Suedia. Șaptezeci de ani mai târziu, după o cercetare minuțioasă, regizorul Magnus Gertten a reușit să identifice câteva dintre persoanele din materialul filmat în 1945 și le-a invitat să vorbească despre bucuria, confuzia și nesiguranța asociate cu acel moment în care viețile lor au reînceput.

Un aspect pe care l-am observat a fost că fiecare om reacționează la traumă în mod diferit. În timp ce unii supraviețuitori și-au trăit viața sub imperiul dramei pe care au experimentat-o în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, alții au îngropat toate amintirile legate de acel episod negru din viața lor. Oricum și-ar fi gestionat durerea, în fața filmărilor cu sosirea la Malmö, în care s-au autoidentificat sau în care și-au recunoscut mamele, prietenele sau colegele de baracă, aproape toți intervievații și-au deschis puțin poarta sufletului.

Unii au povestit despre nedreptatea de a fi luați prizonieri (de exemplu, o fetiță americancă de origine italiană, în vizită la rude în Italia, a rămas blocată acolo odată cu intrarea Italiei în război; ea și tatăl ei au fost acuzați de spionaj și arestați). Alții, despre eforturile făcute pentru a supraviețui (doi copii, frate și soră, au reușit să se ascundă o bună perioadă de timp pe perioada războiului; după ce au fost capturați, băiatul a trebuit să-și asume o identitate feminină). Câțiva au vorbit despre implicarea lor în mișcări de rezistență.

Supraviețuitorii au stat câteva luni în Malmö, timp în care au fost îngrijiți de suedezi. Filmările arată dușurile în aer liber, corturile de igienizare, medici efectuând controale medicale, suedezi oferindu-le mâncare și haine curate. Hainele vechi au fost arse și mai multe dintre doamnele intervievate au povestit cum nu voiau să renunțe la paltoane, pe care le obținuseră în lagăr la schimb cu rația lor zilnică de pâine.

Credit foto: Foto: Nicu Lazur

1948 de persoane au fost aduse în aprilie 1945 în Malmö. După luni de îngrijiri din partea Crucii Roșii, a autorităților și voluntarilor suedezi, supraviețuitorii au putut pleca în căutarea trecutului sau a unui nou viitor. O parte dintre persoanele intervievate s-au întors în locurile de baștină, reunindu-se cu familia. Cei cărora nu le-a mai rămas nimeni și-au creat o nouă viață în Suedia sau în alte țări. Magnus Gertten a mers pe urmele lor din America până în Polonia și din Franța în Israel!

Spuneam mai sus că seara a fost emoționantă! Mi-a adus aminte de vizita din aprilie 2015 de la lagărul de concentrare Auschwitz-Birkenau. La finalul vizitei, ghidul polonez ne-a vorbit cu lacrimi în ochi despre importanța cunoașterii trecutului pentru a nu-i repeta greșelile. Regizorul Magnus Gertten a încercat să transmită același mesaj, făcând o paralelă cu criza globală a refugiaților din ultimii ani. Printre imaginile de arhivă și montaje cu supraviețuitorii, el a introdus și filmări de la sosirea unui vapor cu refugiați într-un mic port italian.

După film am mai discutat puțin cu organizatorii și ceilalți participanți. Fiind în plin campionat mondial de fotbal, am discutat și despre statutul imigranților în Europa. Petra l-a menționat pe Zlatan Ibrahimovic, eu le-am spus despre Romelu Lukaku și acest articol: www.theplayerstribune.com/en-us/articles/romelu-lukaku-ive-got-some-things-to-say

Per total, pentru mine a fost o seară excelentă (recunosc, cu excepția țânțarilor, care mă iubesc nespus ), așa că abia aștept data viitoare când vom mai avea parte de documentare la curte în Craiova. Vă recomand să urmăriți activitatea celor de la One World Romania pe site și pe Facebook. Cine știe, poate vine caravana filmelor documentare și în orașul tău!