De fiecare dată când ajung la un eveniment cultural de anvergură în Craiova, simt că orașul nostru capătă o nouă dimensiune, una vibrantă, plină de energie și creativitate. Așa a fost și la Craiova Jazz Festival 2024, unde am avut bucuria de a participa la trei dintre cele patru seri de spectacole care au transformat orașul într-un pol al jazz-ului internațional. Pentru cineva care nu a fost dintotdeauna un împătimit al jazz-ului, experiența acestui festival a fost o revelație, demonstrând cât de versatil și accesibil poate fi acest gen muzical.
Seara 1: Jazz în Parcul Nicolae Romanescu - o întâlnire perfectă între natură și sunet
Prima seară a
festivalului a avut loc într-un cadru de vis: Debarcaderul din Parcul
Nicolae Romanescu. Un loc ce pare să fi fost făcut special pentru o asemenea
seară magică, cu luminile calde reflectându-se în lac și un decor natural care
a dat un farmec aparte întregii experiențe.
Protagonistul serii a fost Horia Dinu Nicolaescu, un dirijor legendar ajuns la venerabila vârstă de 83 de ani, care nu doar că a coordonat Cico’s Jazz Orchestra din Germania și Oltenia Big Band din România, dar ne-a și cucerit, pe noi, cei din audiență, cu vocația lui de povestitor. Pe lângă muzica rafinată, el a adus un umor și o energie care au captivat publicul de la început până la final.
Eu una am fost
fermecată de vocile soliștilor Sophia Axtmann și Tilman Vellguth, care ne-au
purtat printr-un repertoriu de hituri internaționale în manieră jazz – de la „Sway”
la „Let Me Entertain You”. Să asculți (și să visezi) pe marginea lacului, în
bătaia vântului ușor, pe astfel de piese reinterpretate? A fost o experiență
absolut memorabilă, care mi-a arătat că jazz-ul nu trebuie să fie considerată o muzică
„greoaie” sau de nișă – poate fi la fel de energizant și de captivant ca orice
alt gen muzical.
Seara 2: Un rollercoaster de emoții la Filarmonica „Oltenia”
A doua seară de festival, găzduită în sala de concerte a Filarmonicii din Craiova, a fost o explozie de creativitate, joacă și improvizație. Încă de la primele acorduri mi-am dat seama că urma să fie o noapte care o să ne țină cu sufletul la gură. Și așa a și fost, timp de aproape 4 ore și jumătate!
Trio Marius
Vernescu, la prima apariție la Craiova, a adus un melanj de creații proprii și
repere din jazz-ul clasic. Au trecut de la emoționant la ludic, entuziasmând
sala cu interpretarea temei muzicale din „The Flintstones”, lucru care, pentru
mine, copil hrănit cu desenele animate de pe Cartoon Network, a fost o surpriză
cât o călătorie înapoi în timp pe aleea amintirilor!
Triosence, trupa
din Germania, a electrizat publicul cu un show plin de improvizații și momente
neprevăzute. Pentru mine, prestația lor a fost fascinantă în primul rând grație
modului în care au unit sunetele – la ei, jazz-ul nu e despre fragmente
individuale care să iasă în evidență sau despre sunetele instrumentelor care „concurează”
între ele, ci despre un sunet melodios, unitar și, totodată, jucăuș și plin de
viață. De altfel, unul dintre momentele de maximă distracție a fost când
percuționistul a cântat la jucării scârțâitoare! Publicul, în picioare și în
delir!
Deja târziu în seară, cvartetul Petrică Andrei a avut grijă
să nu ne facă să simțim ora înaintată, iar publicul i-a răsplătit pe muzicieni
cu aplauze călduroase după un periplu muzical pasionant. Artă până la ultima
notă!
Seara 4: O călătorie prin genuri – blues, folk și jazz-fusion
Ultima seară a
festivalului, în care muzica s-a întins și ea armonios, ca și privirile
noastre, pe fațada Palatului Jean Mihail din Craiova (sediul Muzeului de Artă
Craiova), a fost o experiență aparte. A început cu Storytellers Acoustic, o
combinație fascinantă de muzicuță și chitară, care ne-a purtat înapoi în timp,
direct în anii ’30-’40, cu piese ca „Where Did You Sleep Last Night” și „Rising
Sun Blues”. Marcian Petrescu ne-a introdus în poveste, iar fiorii muzicii vechi
s-au simțit până dincolo de gardul muzeului, unde trecătorii se opreau pentru a
asculta câteva acorduri înainte de a-și continua drumul. Ieșirea din reverie
s-a făcut tot pe ritmuri muzicale: creațiile originale ale lui Marcian au adus
o notă personală și inedită serii.
THQ, format din cinci studenți talentați, a încheiat festivalul într-o notă jazz-fusion și jazz-funk, iar momentele lor cu „Cheek to Cheek” și „My Favourite Things” au fost, pentru mine, niște mici cadouri muzicale. Mi-am amintit de perioada Crăciunului și de farmecul pe care îl aduce acest anotimp – a fost o încheiere perfectă pentru un festival plin de momente memorabile și o punte spre magia Târgului ce nu mai are mult (2 luni?) și își deschide porțile.
Jazz-ul continuă să rezoneze în Craiova
Festivalul de jazz s-a încheiat, dar vibrațiile sale continuă să răsune în sufletele craiovenilor. Chiar dacă s-au stins luminile scenelor, iubitorii de muzică bună mai au un motiv să-și facă drum la Filarmonica Oltenia. Vineri, pe 20 septembrie, jazz-ul revine la Craiova într-un spectacol care promite să aducă nu doar muzică de calitate, dar și mult umor: „Umorul în jazz”. Împreună cu Snaco Dixieland Jazz Band, Florian Lungu, considerat o legendă a jazz-ului românesc, ne propune un mix inedit între muzică live și momente video sau audio surprinzătoare.
Așa că, dacă vreți să râdeți și să vă bucurați de o seară relaxantă pe ritmuri jazz, nu ratați acest eveniment!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu