Eurovision 2013 - de la favoriti la castigatori

Ca orice român care se respectă, îmi dau și eu uneori cu părerea despre subiecte de interes general precum politică, fotbal, filme și, desigur, muzică. Pe vremuri obișnuiam să privim în familie toate marile festivaluri de muzică din țară și străinătate, de la Mamaia, Callatis și Cerbul de Aur la San Remo și Eurovision. În timp, lista s-a micșorat și n-am mai rămas abonați decât la ultimul. Recunosc că anul acesta am ratat semifinalele Eurovision Song Contest 2013 și n-am avut prea multe piese ascultate / preferate pre-finală (cu excepția melodiei lui Anouk), ceea ce m-a obligat să văd și să ascult spectacolul muzical de aseară cu mai mare atenție. Deși în mare măsură am cam nimerit piesele de top, am avut și ratări majore (adică piese preferate care au căzut în partea secundă a clasamentului sau melodii pe care nu le-am creditat cu nicio șansă care au urcat pe podium). 

Danemarca, deja dată câștigătoare din semi-finale, a triumfat la Malmo. Melodia "Only Teardrops" a cântăreței Emmelie de Forest a fost, zic eu, exact ce trebuie: o piesă care ți se încleștează pe scăriță și te obligă să o fredonezi la nesfârșit. Spectacolul de pe scenă, frumusețea interpretei (unii îi zic Shakira, pentru mine e Nicole Kidman toată ziua) și nemuritoarea unitate scandinavă au contribuit și ele la mutarea show-ului de anul viitor câțiva kilometri mai la vest.

Dintre celelalte piese care mi-au plăcut, cel mai mult s-a apropiat Azerbaidjanul (locul 2). Un băiat drăguțel cu o voce și o piesă care i s-au potrivit mănușă. Geniale povestea și jocul de scenă din spatele muzicii - cu alter-ego-ul solistului blocat într-o cutie de sticlă. De văzut. O impresie bună mi-au mai lăsat rusoaica (locul 5), cu o piesă lentă, o voce caldă și un zâmbet optimist și italianul câștigător de San Remo (locul 7), care a mizat în totalitate pe voce, fără adaos vizual. Preferata mea, Anouk, i-a adus Olandei un loc 8. Alte piese care mi-au plăcut și care au prins prima jumătate a clasamentului au fost Moldova (cu o frumoasă piesă cântată în limba română) și Belgia (cu un refren ușor de reținut).

Un loc dezamăgitor pentru încrederea cu care o creditasem a ocupat Georgia (locul 15). Armonizați aproape perfect, Nodi și Sophie s-au completat unul pe celălalt, el aducând duetului o voce caldă, rotundă,  liniștitoare, plină de emoție, iar ea forță și volum. Nici reprezentantul Lituaniei (locul 22) nu a primit prea multe puncte, deși mi s-a părut înzestrat și simpatic.

De partea cealaltă a subiectivismului meu, prea sus în clasament s-au aflat Ucraina (locul 3), care a venit cu o piesă modestă și o cântăreață cu mișcări cam exagerate de sirenă silfidă, și Norvegia (locul 4), o tipă bine cu o melodie cam prea de club pentru Eurovision și nu suficient de zbenguitoare pentru club. 

Artista noastră, a cărei prestație a scurs deja prea multă cerneală din taste, a ocupat un meritoriu loc 13. Apreciez faptul că toate cele 65 de puncte ale lui Cezar Ouatu au fost câștigate de el, de melodia sa și de show-ul pe care l-a făcut, și nu de veșnica politichie prietenească muzicală între țări, care de data aceasta nu a funcționat (în cazul nostru). Astfel, multe dintre punctele lui Cezar au venit de la state cu aplecare către nonconformist și frapant, precum Islanda, Norvegia și Suedia, de la care în mod tradițional România nu obținea mai nimic. Dacă ar fi primit puncte pe stil vechi, Ouatu ar fi ajuns lejer în primii 10. La urma urmelor, însă, a fost deasupra unor vedete internaționale precum Bonnie Tyler și Cascada, și cred că asta e de ajuns pentru el.

Până la următoarea ediție a Eurovision, vă las cu melodia câștigătoare: