Craiova nu moare, Craiova se transforma

Update: Craiova a câștigat competiția Best City to Visit 2014. Felicitări tuturor celor ce s-au implicat în promovarea și votarea orașului din Bănie! :)

LE: Craiova în finală contra Sibiului, se votează după cum ne dă ghes inima aici.

Acum câteva săptămâni – nici nu mai știu exact câte – am propus Craiova într-o competiție pe un blog de călătorii. E vorba de concursul Best City to Visit Travel Tournament 2014 de pe blogul lui Anil Polat, foxnomad.com. E un turneu în care oricine poate propune un oraș care trece apoi prin confruntări succesive cu alte orașe pentru a câștiga titlul de BCTV și a beneficia de o vizită din partea lui Anil și de promovarea internațională care vine la pachet cu articolele sale. 

În urma propunerii și promovării participării Craiovei la competiție, am constatat cu stupoare o masă heterogenă de oameni (conaționali, ba chiar și concitadini) sceptici față de șansele orașului, pe alocuri cu adevărat adverși. Pentru ei și pentru alții care vor să afle mai multe din motivele care m-au îndemnat să propun Craiova în BCTVTT, am decis să scriu un articol lung și plictisitor – cel de față – în care să explic de ce cred eu că anul acesta este unul în care Craiova nu moare, Craiova se transformă. În bine!

Câte ceva despre relevanța competiției

Competiția, prin formatul ei, este una de angrenare de comunități. Față de o medie de 300.000 vizitatori lunari, pe perioada competiției blogul lui Anil beneficiază de un trafic de peste 6 ori mai mare. Diferența nu o reprezintă susținătorii marilor capitale turistice ale lumii (din simplul motiv că sunt deja cunoscute și de obicei suprasaturate de turiști), ci cei ai orașelor mici și pline de oameni sufletiști care vor să miște munții din loc. Marile orașe ies aproape mereu din competiție în fazele incipiente ale acesteia, dând șansa unor ilustre destinații necunoscute cu suporteri înfocați să se afirme. Astfel, turneul joacă rolul unui descoperitor de talente, dar îi va dezamăgi pe cei care se așteaptă ca Barcelona, Paris, Londra etc să fie cap de afiș. Faptul că orașul propus de mine, Craiova, a trecut cu lejeritate de Ierusalim, Edinburgh sau Havana nu înseamnă că este mai bun din punct de vedere turistic, cultural, social, economic șamd, ci că în propunerea lor nu a existat cu adevărat un interes.

Paris - un oraș turistic suprasaturat

Interesul, care e interesul?

Cum spuneam și mai sus, interesul este să îl aducem pe Anil în Craiova și să atragem, astfel, atenția asupra orașului în contextul unor transformări fizice și culturale ale Craiovei. Aș adăuga, dacă îmi dau voie prea-criticii mei cititori, „fără precedent”. Transformări fizice și culturale fără precedent.

Două dintre cele mai populare destinații turistice din Transilvania (poate chiar și din țară) și contracandidate în semifinalele BCTV, Sibiul și Alba Iulia, au suportat câțiva ani de reparații temeinice înainte să ajungă în pozele de vacanță a mii (sute de mii, milioane?) de turiști din țară și străinătate. Am traversat Sibiul și am vizitat Alba Iulia în timp ce erau impracticabile pentru turiști și am revenit cu plăcere să văd schimbările aduse. Mă înclin în fața lor așa cum aștept cu optimism și nerăbdare să văd pălăriile ridicate în fața Craiovei.

Alba Iulia (2013)

Sibiu (2013)

Moștenire de la administrația trecută, proiectul de reabilitare a centrului vechi al Craiovei este menit să schimbe fața centrului orașului și să asigure o revitalizare a acestuia. Dacă la final Lipscaniul și străzile din apropiere vor fi mai curate, mai puțin dubioase, dacă va fi cu adevărat un loc de promenadă, dacă se va renunța la magazinele de rochii de mireasă și se vor deschide restaurante și terase, dacă fațadele caselor vor fi refăcute și dacă li se va da aerul de Belle Epoque de care se tot vorbește - și am un sentiment că asta se dorește -, în viitorul nu foarte îndepărtat vom avea un centru extins cultural-turistic cu care să ne mândrim (Lipscani – Calea Unirii – A. I. Cuza – Pasajul Universității). 

Dar cum românul e de-a pururi nemulțumit, două voci s-au bătut cap în cap. Una striga că în Craiova nu se asfaltează, nu se lucrează (cu variațiunea nu se lucrează decât în centru), ușor de combătut cu deschiderea șantierelor de lucru pe străzile Caracal și Râului. După gândirea mea de om care abia pot să-mi gospodăresc florile din glastră, darămite un ditamai orașul, niciodată nu se va putea lucra în același timp peste tot, ceea ce nu poate însemna decât că întotdeauna se va lucra ceva pe undeva. A doua voce striga să nu vină Anil în vizită anul acesta, pentru că tot orașul e în reparații, la care nu pot să dau decât același răspuns, că mereu se va lucra la ceva pe undeva.

Reabilitarea liniei de tramvai a fost și ea invocată ca argument împotrivă, deși în afară de aspectul estetic al principalei artere a orașului, nu incomodează pe nimeni să ia autobuzele care circulă pe același traseu, să meargă pe jos sau cu taxi într-un oraș în care nu-ți ia mai mult de o jumătate de oră sau 5 lei să ajungi de oriunde în centru. Și fiindcă am menționat mersul pe jos, mi-am amintit că și lucrul la parcarea subterană a fost adus la masa nemulțumirilor. Într-un oraș în care toată lumea e cu fundul în mașină, dar locuri de parcare în centru ioc, până și eu, neposesoare de carnet sau autovehicul, prefer să existe o parcare centrală, decât să văd mașini lăsate pe avarii (chiar dacă mi-a cam părut rău de părculețul de la Teatru). 

Amenajare parcare subterană în zona Teatrului Național (foto de aici)

Din punct de vedere cultural, candidatura la titlul de CCE 2021 a turnat niște gaz pe focul manifestărilor cultural-artistice ale orașului. Dacă am trecut de la încântare la o profundă tristețe atunci când Craiova se afla într-un travaliu haotic de creare a unor pseudo-festivaluri cu daci, haiduci și alte asemenea, pe parcurs situația s-a îmbunătățit considerabil. Activitatea asociației de profil s-a cizelat odată cu cimentarea solidarității inter-instituționale. Filarmonica, Opera, Teatrul Național, Muzeul de Artă și Muzeul Olteniei, Teatrul de Păpuși, Biblioteca Aman, Ansamblul Maria Tănase, Casa Studenților și Casa de Cultură TraDem sunt într-o efervescență creativă plină de originalitate, ceea ce oferă craiovenilor și vizitatorilor Craiovei șansa de a participa la manifestări culturale demne de o capitală culturală. Iar proaspăt lansatele informații despre ediția din acest an a Festivalului Shakespeare, fanionul cultural incontestabil al orașului, mă fac să țopăi, să aplaud și să rânjesc pe dinăuntru. Am mai scris-o și o repet: Cine spune că se plictisește în Craiova minte!

Craiova în fața țării

Nu este un secret de stat că municipiul nostru are o imagine proastă la nivel național. Cu siguranță sunt multe lucruri de care noi ca și craioveni ne facem vinovați (c-apoi nu suntem nici noi ușă de biserică), dar tind să pun anumite recții ale românilor pe seama următoarelor lucruri:

1. Presa a accentuat și reluat cu insistență anumite știri scandaloase despre Craiova. Știrile despre luptele cu săbii ninja din centrul orașului între conlocuitorii noștri de etnie rromă au făcut înconjurul României. De două ori! Cam cum toată țara își închipuie acum că la Vaslui este patria criminalilor, violatorilor , bețivilor șamd. Să continuăm să generalizăm, zic!

Nu neg că anumite zone ale orașului sunt mai rău famate și posibil periculoase (nu aș putea spune sigur pentru că nu circul des pe acolo ca să testez situația), dar am niște povești picante și despre cartierul Raval din centrul Barcelonei, spre exemplu. Oricând va trebui să îi vorbesc unui turist străin sau român despre Craiova, voi include și recomandări pentru propria sa siguranță. Turiștii nu sunt cățeluși, să fie ținuți în lesă și duși de la muzeu în restaurant și din centru în parc, dar cei care aleg să meargă în locuri despre care li s-a spus că pot prezenta un grad ridicat de risc (de furt sau vătămare) o fac pe propria lor răspundere (asta pentru că nu trăim încă în societatea utopică în care peste tot domnește legea și ordinea). De asemenea, oamenii sunt ființe imprevizibile și un lucru rău se poate întâmpla atât în marginea sau în centrul Craiovei, cât și oriunde în lumea asta, fie acest oriunde un loc mai mult sau mi puțin turistic.

2. Oamenii au prejudecăți despre oraș și emit păreri fără să fi avut curiozitatea să încerce să descopere Craiova. Asta nu se poate schimba decât aducându-i aici, și cum cu forța nu se poate, sper ca măcar să le stârnim curiozitatea să vină singuri și apoi să se exprime.

3. Nu au vizitat cu cine trebuie sau nu au știut ce e de văzut. Două dintre aspectele pentru rezolvarea cărora lucrez cu entuziasmul pentru care mă arată lumea cu degetul pe internet! Am fost în multe locuri care mi-au displăcut total când le-am văzut de capul meu, dar pe care le-am adorat odată ce mi-au fost relevate de un aparținător / cunoscător / iubitor. Mă ofer ghid de fiecare dată când aud pe cineva (român sau străin) că vrea să vină în Craiova și reacțiile au fost, până acum, îmbucurătoare. Cât despre locuri de văzut în Craiova și în împrejurimi și poveștile din spatele lor, încet, dar sigur, le punem pe tapet pe MonumenteOltenia.ro.

4. Asupra Craiovei planează aceeași reticență ca și asupra restului Olteniei. Situație oarecum asemănătoare cu ce se întâmplă în Muntenia, Dobrogea și parțial în Moldova. Cu o imagine imaculată, Transilvania, Banatul și Maramureșul rural defilează turistic la pas. Deși mă adaug și pe mine la lungul șir al celor care au ridicat pălăria când am intrat în Cluj, Sibiu, Sighișoara, Alba Iulia, Brașov sau Timișoara, am găsit nenumărate nestemate și la Iași sau la Constanța, orașe despre care prea puțină lume vorbește. Fiecare om are standarde turistice diferite (am citit asta ieri undeva și m-a distrat), dar cum putem încadra în sau sub standard un oraș pe care nu l-am vizitat? Pledez, deci, pentru minți deschise care să vadă totul și să păstreze ceea ce a meritat cu adevărat!

Ce merită cu adevărat?

Clădiri interesante din punct de vedere arhitectural și istoric avem, fie ele laice sau religioase. Pot să aibă atașate legende și povești, așa cum sunt istoriile despre acoperișuri îmbrăcat în monede de aur sau icoane făcătoare de minuni găsite în dud. Atâta vreme cât se găsește cineva care să spună povestea, vor menține interesul turistului.

Palatul Jean Mihail, ce găzduiește Muzeul de Artă

Spații de plimbare avem. Toți am dat o tură prin centrul orașului (cu pauză pe băncuțele de la Teatru sau din Piața Mihai Viteazul, la Fântâna Muzicală), pe Unirii, Lipscani, A. I. Cuza, spre Madona Dudu și spre Frații Buzești, dar câți am combinat-o cu o plimbare mai lungă spre Parcul Romanescu pe Bărnuțiu sau Macedonski sau cu una pe lângă casele istorice de pe Împăratul Traian?

Muzee cu colecții valoroase avem (și toate în clădiri renovate). Chiar dacă i-am mai tras de urechi pe cei de la Muzeul Olteniei (Secția de Istorie-Arheologie), nu pot nega valoarea și originalitatea colecțiilor lor. Pentru turistul cu adevărat interesat, Muzeul de Artă și secțiile de Istorie-Arheologie și Etnografie ale Muzeului Olteniei sunt incursiuni interesante în istoria și viața oltenilor.

Casa Băniei, ce găzduiește Secția de Etnografie a Muzeului Olteniei

Ca spații verzi, Parcul Romanescu este emblematic pentru oraș. În Parcul Tineretului n-am fost decât la inaugurare, dar văd mulți prietenii care se duc acolo la plimbare sau pentru practicarea diverselor activități (sportive și recreative). Grădina engleză (English Park) și părculețul de la statuia lui Mihai Viteazul din centrul orașului sunt și ele oaze (mai mici, dar destul de elegante) de verdeață. Părculețul de cartier din apropiera casei mele (în Rovine) a primit și el un lifting și acum este de-a dreptul îmbietor și îmbucurător ochiului (cu reținerea că a fost cam prea mult asfaltat), iar situația altor parcuri din oraș nu-mi e foarte familiară.

Parcul Nicolae Romanescu din Craiova

Despre manifestările cultural-artistice inițiate de principalele instituții de cultură ale orașului am scris mai sus. Tot aici s-ar adăuga concertele și spectacolele de teatru și improvizație care animă barurile și pub-urile orașului, aducând arta în spații neconvenționale. Plus miile de oameni care invadează Piața Mihai Viteazul la festivaluri de muzică (vezi Romanian Music Awards, Zilele Prieteniei Bergenbier).

Nightlosers și Nucu Pandrea la Zilele Prieteniei la Craiova

Sportul a renăscut din cenușa Polivalentei. Jocurile de echipă (baschet, volei, handbal) sunt motive pentru olteni să se descătușeze încurajându-și favoriții, dar sunt convinsă că și un străin s-ar anima la un meci exploziv al echipei de baschet masculin.

Baschet masculin - All Star Game la Sala Polivalentă din Craiova

Activitățile de petrecere a timpului liber sunt diverse. Restaurante, terase, baruri și puburi, cluburi, la care se adaugă spații de distracție (cu bowling, biliard, snooker, PS4, jocuri arcade, foosball, air hockey șamd) pentru toate gusturile. Plus  săli de fitness, terenuri de tenis, escaladă, squash, spa, piscine în aer liber.

Biliard la Q Club

Hoteluri se tot construiesc și din ce în ce mai bune (vezi fabuloasa reabilitare în stilul sec. XIX a clădirii ce găzduiește acum Hotel Helin Central și viitoarea transformare a Hotelului Jiul în Ramada).

Hotel Helin Central (foto de aici)

Noi în fața noastră sau Unde suferim?

Există o listă lungă de probleme ce țin de oameni care se întâmplă și care ar trebui îmbunătățite cât mai repede pentru a fi cu adevărat civilizați. Sunt lucruri care nu pot fi combătute sau băgate sub preș, pe care le știm cu toții, dar la care nu pot oferi eu, acum, aici, o soluție:

- Calitatea condițiilor și serviciilor (atât la stat, cât și la mare parte din mediul privat). La stat, exemplu elocvent este Spitalul Județean, la care sper să nu aibă nimeni niciodată nevoie să ajungă. La privat, va mai dura până se va schimba mentalitatea generală a românului, astfel încât să înțeleagă că satisfacția unui client îți mai aduce alți 10.

- Problema câinilor madanezi de pe străzi și a celor de la adăpost. Incapacitatea de a rezolva această problemă o dată pentru totdeauna ne-a atras ura pătimașă a opiniei publice internaționale (pe Twitter, hashtag-urile #Craiova și #RomaniaStopAnimalAbuse sunt aproape de nedespărțit). Situație similară cu Grădina Zoologică din Parcul Romanescu.

- Gunoi. Mă refer la cel fizic, inanimat, deși se găsesc și la noi, ca și în alte părți, și specimene vii, pe 2 picioare. Din nou o problemă de educație și mentalitate ce va rămâne valabilă până când oamenii se vor opri din aruncat sau vor înceta să gândească că cineva (să zicem Salubrizarea) e plătit din banii lor să facă curat după ei. 

- Cerșetori și aurolaci. O altă problemă a societății care nu poate fi băgată sub preș, dar pe care am întâlnit-o la scară mult mai mare în orașe europene mai civilizate (cu mențiunea că o parte din cerșetorii lor sunt ai noștri).

- Semne de circulație (sau lipsa lor), problemă de maximă actualitate în contextul săptămânii trecute, în care au avut loc 2 accidente (cu tiruri prea înalte care au încercat să treacă prin pasaj) din această cauză.

- Lipsa pistelor pentru biciclete.

Putem lungi această listă la infinit, dar multe dintre problemele de adăugat nu au un efect direct asupra turismului în oraș (subiectul de la care pornisem acest lung și plictisitor articol). Desigur, indirect toate lucrurile converg spre a atinge sau nu un grad de decență și civilizație spre care tindem, iar rezolvarea lor nu poate fi altfel decât dezirabilă. 

De final

Punând în balanță Ce merită? cu Unde suferim?, vedem că lupta se duce între niște avantaje unice, specifice, și niște probleme destul de generale. Dacă prețul de plătit pentru aceste probleme este să băgăm capul la cutie și să ne anulăm singuri privilegiile, mi se pare destul de scump. Nu propovăduiesc îmbrățișarea problemelor sau a atitudinii de Asta e! și Lasă, bă, că merge și-așa; cred doar că a face planuri peste planuri și a nu acționa niciodată nu ne va scoate la liman. Și mai cred și că acum e momentul pentru acțiune și pentru schimbare.

Indirect, cineva m-a numit ipocrită pentru că aleg să văd jumătatea plină a paharului. Pentru că, deși sunt conștientă de multe alte lipsuri ale orașului, trâmbițez înainte cu turismul și cultura. Nu neg că, vizitând niște orașe din Europa, am observat cum veniturile aduse de turism pot fi reinvestite în multe alte domenii în care momentan suntem la pământ (din lipsă de bani, știință sau voință, dar de obicei când vin banii se regăsesc și celelalte două). Cred cu tărie că dacă vom continua să așteptăm să fim perfecți ca să scoatem capul în lume, nu vom ieși niciodată din cercul vicios în care ne învârtim, așa că e momentul să facem ceva. Craiova a început deja să se transforme; noi ce facem?