Vineri, 23 mai 2014
6:50 - Gara din Craiova
6:50 - Gara din Craiova
Furnicar de zombie cu ochi cârpiți de somn, atrași de cafeaua suculentă din dozator. Nou-apăruții caută din priviri orice loc cât de cât liber pe băncuțele din gară, speculând fiecare ridicare a celor deja așezați. Murmurul general este întrerupt de jingle-ul deja celebru, reprodus după imnul nostru neoficial, "M-a făcut mama oltean".
7:10-10:20 - IR 1826
Îmi ocup locul de la fereastră de la parterul trenului ce mă va duce până la București. Pe scaunul din față se așează un domn mai în vârstă, cu care discut banalități câteva minute, după care mă cufund de voie în lectură. Marguerite Duras - "Ochi albaștri, părul negru". O carte destul de ciudată și tulburătoare, care mă face să resimt minuscul spațiul în care mă aflu. Brusc, mi se pare că picioarele mele și ale domnului în vârstă de pe scaunul din față sunt patru sardine într-o conservă. Hai cu Bucureștiul odată!
Pauză între cele două trenuri. Profit să dau o tură prin Gara de Nord și să admir câteva panouri cu imagini din Bucureștiul vechi. Plec la o scurtă plimbare prin jurul gării, cu geamantanul la purtător. Căldură mare, aglomerație, șoferi nervoși și claxonagii. Trec pe lângă mine Mugur Ciuvică și Radu F. Alexandru, prinși într-o aprinsă discuție politică. Pauză pe o bancă dintr-un părculeț, unde mă delectez privind trecătorii și moda de Capitală. Revin în gară pentru un prânz la KFC. După masă ocup un scaun de pe peronul 13 și o dau gata pe Marguerite. Peste șine văd un semn - spre Muzeul CFR - și mă gândesc la Iulian, pentru care fac o poză. Mă intersectez cu colegii de trupă, Chinezu, Cristi (a cărui zi de naștere e chiar azi, când scriu acest articol), Ioana și Vlad.
14:10-16:55 IR 1585
Care erau șansele ca locul de pe biletul meu, cumpărat de dimineață de la Craiova, să fie chiar lângă cel al Ioanei și al lui Vlad, luate de la București? Discuții, saleuri, povești, apoi muzică din căștile Ioanei. Răzbate până la mine "November Rain" - buuun! Nimeni pe scaunul din fața mea, prilej să-mi întind picioarele. Nu știu cum trece timpul până la Constanța. Mă credeți sau nu, am ajuns chiar cu câteva minute mai devreme decât era anunțat.
16:55 - Constanța
Gara - primul contact cu orașul. Luiza de la Hotel Vega ne întâmpină și, în drum spre hotel, ne introduce puțin în spiritul orașului. Bulevarde largi, trafic puțin, căldură, un Irish pub ochit de Chinezu. Mă declar fascinată de lungimea Bulevardului Mamaia și mă simt aproape ca un spectator la un meci de tenis, uitându-mă când în dreapta, la hoteluri, Aqua Magic și telegondolă, când în stânga, la Siutghiol. Vega e printre puținele hoteluri vii din Mamaia, dar, în timp ce restul sunt în reparații și pregătiri pentru sezon, aici totul e deja impecabil.
Ne cazăm repede, debarcăm în camere și, după un duș binefăcător, coborâm iar la mașină, pentru drumul înapoi în Constanța și pentru primul contact cu velierele deja ajunse în port. Câte or fi? Or avea velele deschise? Amestec de curiozitate și nerăbdare. Și ... am ajuns!
Șase din treisprezece veliere dormeau cuminți, ancorate în port, în timp ce echipajele, harnice ca niște furnici, făceau ultimele pregătiri înainte de deschiderea oficială de a doua zi. Cristi discută cu un cadet de pe goeleta Adornate, cea cu care a călătorit spre Varna pentru startul Regatei Marilor Veliere din Marea Neagră și despre care a făcut un fotoreportaj fain. Prindem un apus superb în nori și știu - mai degrabă simt - că ce va urma va fi grandios. Dar mai multe despre asta, cu altă ocazie, dragii mei... :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu