Raport Regata Marilor Veliere - Zilele 1&2

Sâmbătă, 24 mai & Duminică, 25 mai 2014

Ca să înțelegi un loc, trebuie să-i cunoști oamenii și istoria. Conduși cu grijă și dedicare de Diana printre ruine și amfore antice, clădiri istorice și străduțe înguste, am reușit să surprind o frântură din atmosfera Constanței de demult, una care, din păcate, nu se prea mai regăsește și în ziua de astăzi, sub domnia unui primar-bufon. Cu un Parc Arheologic dezamăgitor (murdar, vandalizat), cu destul de multicei câini vagabonzi, cu centrul orașului transformat în șantier și cu foarte multe clădiri vechi lăsate în paragină, Constanța m-a decepționat un pic, dându-mi impresia unui loc abandonat (cel puțin de către cei care ar trebui să îl păstorească). Sunt convinsă, în schimb, că un management mai bun ar putea valorifica inteligent centrul istoric multicultural al orașului, unic în România, iar oameni pasionați, ca Diana, ar putea arăta o față a Constanței așa cum ar trebui să fie. Din turul gratuit pe care ni l-a oferit, am rămas în minte cu imaginea Moscheii Carol, cu câteva clădiri cu o arhitectură aparte (Muzeul de Artă Populară, Biserica Greacă, Vila Șuțu, Muzeul de Istorie și Arheologie, Casa cu Lei sau Muzeul Ion Jalea), cu îngustimea și pitorescul Străzii Vântului și cu farmecul cochetului Port Tomis, obiective care pot atrage și impresiona orice fel de turist.

Risc de dezastru

Constanța, un oraș minunat

Muzeul de Artă Populară

Muzeul de Istorie și Arheologie

Parcul Arheologic

Strada Vântului 

Vila Șuțu

Și dacă tot am pornit pe jos, pe jos ne-am dus până în port, acolo unde toate cele 13 veliere și echipajele de pe ele așteptau startul ceremoniei de deschidere a Regatei. După ce ne-am dedulcit la un Ciuc (Radler pentru mine) rece, numai bun pe vremea însorită de care am avut norocul să avem parte, ne-am pus pe treabă. Cot la cot cu mii de constănțeni curioși (printre care și prietenii Ștefania și Mircea), am luat cu asalt vasele ancorate în port, admirând la fiecare micile detalii care le fac unice. Pauza de masă a venit odată cu sosirea trupei de bloggeri de la Hunedoara (Denisa, Sebastian și Călin), care au adus un binecuvântat păstrăv afumat. Apoi regata iar și de la capăt până la apus: catarge înalte, steaguri care fluturau în vânt, culoare, dinamism și zgomot, marinari ascunși la umbră, bucurându-se de minunatul internet românesc, zâmbete, uimire, parâme colorate, clopote asurzitoare, timone lângă care toată lumea voia să se fotografieze, soare, apă, alamă strălucitoare, punți impecabile. Ne-am desprins de energia debordantă din port pentru odihnă și, după lungul drum spre casă, ne-am pus la încărcat pentru ziua următoare.

Dimineața duminicii a debutat cu planuri mărețe, dar, cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, eu și Cristi ne-am rătăcit puțin prin Constanța și am mai luat o dată orașul la pas (intenționat am făcut, ca să-l aprofundăm). Ajunși la Regată, am făcut galerie echipajelor ce se întreceau în competiții sportive și am reușit să ne suim pe Sedov-cel-la-care-a-fost-mereu-coadă, cel mai mare velier din lume. 

Apoi ne-am reunit cu Chinezu, Cristina și Diana, împreună cu care am purces spre blogmeet-ul local organizat în cinstea celui mai chinez dintre români. Ajunși pe terasa de la City Mall (am menționat asta doar pentru că am auzit-o într-un cântec la modă acum), am jucat în echipa oaspeților și ne-am bucurat de ospitalitatea bloggerilor constănțeni. După ce ne-am prăjit nițel la soare, am fugit cu Diana și Cristi să ne îndestulăm cu un gyros de la Nikos (#recomand) și să ne alegem un loc inspirat de unde să surprindem parada echipajelor. De pe povârnișul ales, unde ne-am strâns o gașcă mai mare (Ștefania cu Mircea și prietena lor, plus vreo 3 cameramani), am fotografiat, filmat și, cel mai important, făcut cu mâna celor ce au defilat mândri prin fața noastră. Am dat o fugă apoi în Parcul Primăriei, pentru a lua parte la festivitatea de decernare a premiilor Regatei Marilor Veliere din Marea Neagră. Preferații mei la ceremonie, așa cum puteți intui deja, au fost membrii echipajului bricului Mircea, cu salutul lor cu șepcile la inimă, apoi în aer, care mi-a mers drept la filonul patriotic din suflet.

Reîntorși în port, am dat cep butoiului de bună dispoziție de îndată ce au început concertele. Programul muzical a fost deschis de Vega Band, formația hotelului Vega, și continuat de Direcția 5 și Alexandra Ungureanu. Văzut de pe o macara și din backstage, show-ul a fost impresionant, iar publicul constănțean i-a recompensat pe cei de pe scenă cântând, dansând și aplaudând încontinuu.

Aproape că începuse ziua a treia a aventurii mele constănțene când am ajuns la hotel pentru somn, dar despre asta vă povestesc în altă zi... :)

PS: Restul pozelor, aici.