28 februarie 2015

Reveria – nu visare, zvac!

Dragobetele sărută fetele, umblă vorba din popor. Altele, mai rebele, n-au așteptat să apară o fantomă legendară ca să le facă seara mai frumoasă, așa că și-au procurat singure, din timp, bilete la concertul Loredanei din Craiova. Un concert la care nu s-a făcut prea multă promovare, și asta din cauză că n-a fost nevoie, biletele epuizându-se destul de repede. Oare de ce?
Ca om, Loredana o avea defectele ei. Ca artistă, nu am prea multe lucruri pe care să i le reproșez. O cunoști de când erai la țâța mamei, iar ea cânta pe scena de la Mamaia. Pe atunci o știai ca Loredana Groza, dar numele de familie l-a lăsat mai în spate atunci când a fost nevoie să se reinventeze. Acum vă pupă Lori. Practic ai crescut cu ea în permanență la radio și la TV, e, într-un fel, parte din viața ta, dar o parte care rămâne mereu la modă. S-a păstrat actuală prin nume, aspect (Dă-o încolo, cum de arată și se mișcă așa la vârsta ei? Ce e ea, Tina Turner?), show și muzică. Mai ziceți-mi cântărețe leat cu ea care să fie atât de populare printre tineri? Nico (tot 45 de ani) cântă colinde și face reclame la Catena. Luminița Anghel (46) fuge an de an după trenul Eurovisionului și cam atât.
În muzică a încercat di tăti, de la muzică ușoară la hip hop, pop, populară și balcanică / țigănească. Dar în toate genurile pe care le-a abordat, a rămas autentică și naturală, cumva ... de-acolo, din filmul respectiv. Aproape mereu veselă, zâmbitoare, slobodă de gură și plină de energie, Loredana are locul ei în fotoliul de la Vocea României și face cu brio față într-un juriu majoritar masculin. Orice ar face, e spumoasă și efervescentă ca un mentosan în Cola și cred că ăsta e răspunsul la întrebarea din primul paragraf. Și sincer, cred că ăsta e răspunsul și la întrebarea: De ce te-ai dus la concert?
Am fost și mi-a plăcut! Al doilea show din turneul Reveria a avut loc în sala mare de la Teatrul Național din Craiova, care, după cum vă puteți aștepta, a fost neîncăpătoare. M-am bucurat că spectacolul a fost acolo (știți că am eu un oarecare pitic pe creier cu privire la acustica din Sala Polivalentă) și a meritat fiecare leu din cei 80, cât a costat biletul. Publicul a fost numeros și pestriț, de la sugari la bătrânici care nu s-au sfiit să se ridice în picioare și să-și vânture pălăriile și evantaiele pe ritmuri de muzică țigănească sau la de alde părinții mei, care s-au entuziasmat la Bună seara, iubite. Loredana a cântat, a dansat, s-a zbenguit, a zburat, a stat suspendată într-un leagăn, a schimbat ținutele ca pe șosete, ne-a făcut să cântăm, să aplaudăm, să ne bâțâim și să ne simțim bine. În plus, ni le-a adus pe Maria Hojda, Ilinca Chiriluță Băcilă și Oana Brutaru de la Voce (prima și ultima backing vocals-ul Loredanei), care au avut câteva momente faine, dar și celebra ei bandă Agurida. Spre propria-mi surprindere, am știut mai multe melodii decât m-aș fi așteptat, iar la finalul serii am plecat un pic răgușită și cu palmele în flăcări. Dacă aveam loc și eram cu mai mulți AIESECeri, la Lele făceam și o demonstrație de dans. :P 
Reveria Loredanei nu e nici pe departe un concert de visare, așa cum poate sugera numele, e unul plin de zvâc și de energie, care trebuie gustat ca atare. Și e un spectacol fabulos de minuțios realizat, în care spontaneitatea aparentă nu lasă loc niciunei greșeli; nici măcar unui bis în aceeași ținută! :)
Dacă locuiți într-unul din orașele în care poposește Reveria, oferiți-vă luxul unei reprezentații. Iar dacă sunteți din Craiova, pregătiți-vă de o reîntâlnire cu Loredana pentru Maria Tănase Simfonic. Mai multe a aflat Anda direct de la Lori. Audiția plăcută și ... vă pupă Dana!



Un comentariu: