Retrospectiva Shakespeare 2016: Hamlet

Acum două săptămâni s-a încheiat cea de-a X-a ediție a Festivalului Internațional Shakespeare, cel mai mare și important eveniment cultural din Craiova. Pentru că luna aprilie a fost apogeul aglomerării în programul meu, am lăsat scrisul articolelor despre festival și despre piesele pe care le-am văzut pentru când timpul mi-o va permite. A venit azi momentul să încep retrospectiva Shakespeare 2016 cu un articol despre "Hamlet"-ul lui Fred Abrahamse, prima piesă văzută la ediția 2016 a ceea ce eu alint cu drag Festivalul ȘXPR. :)

Foto de Fiona MacPherson

Pentru mine, festivalul a început cu sud-africanii de la Compania A&M din Cape Town, mai vechi cunoștințe de-ale noastre, care au participat și la ediția anterioară cu un magistral "Richard al III-lea". L-am recunoscut pe protagonist, Marcel Meyer, care a confirmat și anul acesta impresia excelentă pe care mi-a făcut-o în 2014. Ca și acum doi ani, când 3 actori au jucat 9 roluri multiple, de data aceasta am avut pe scenă 6 actori ce au intrat, rând pe rând, în pielea a 27 de personaje! De notat că, și de această dată, sud-africanii au venit cu o distribuție strict masculină.

"Hamlet"-ul lui Abrahamse a fost ... un altfel de "Hamlet", celebrând cu creativitate un moment tangibil din istoria reprezentațiilor shakespeariene. Se pare că una dintre cele mai vechi reprezentații consemnate ale "Hamlet", în timpul vieții lui Shakespeare, a avut loc pe coasta de Est a Africii de Sud când, în 1608, echipajul navei Red Dragon (Dragonul Roșu), aparținând Companiei Indiilor Orientale, a jucat piesa la bordul navei. Această reprezentație istorică a servit ca inspirație pentru o piesă în ramă pusă în scenă de o trupă de actori ce joacă un echipaj de marinari ce joacă "Hamlet". Aluziile la acel "illo tempore maritim", cum îl numește Iulian, au fost omni-prezente pe scenă, în special datorită unui șanț cu apă ce a servit drept hotar între aici și acolo, între acum și atunci, între viață și moarte.

Deși a urmat linia piesei fără mari abateri, "Hamlet"-ul lui Abrahamse ne-a supus câtorva teste la finalul cărora am putut afirma fiecare dacă și în ce fel ne-a impresionat reprezentația. Primul test a fost cel al distribuției, rolurile Ofeliei și Gertrudei fiind interpretate de doi bărbați fără a recurge - în afară de gestică - la tertipuri menite să minimizeze diferențele dintre sexe (măști, peruci, machiaj etc). Dacă pe colegul Iulian l-a distrat "gingasia bine jucata a Ofeliei nebarbierite de cateva zile", mie aproape că mi-a smuls câteva lacrimi cântecul de lebădă al Ofeliei nebună de dragoste și durere.

Ofelia. Foto de Florin Chirea

Un alt aspect pe care l-am dezbătut la finalul piesei cu Anda, Iulian și doamna Fira a fost nota ușor caricaturală în care s-au jucat anumite momente. De referință este întâlnirea lui Hamlet cu fantoma regelui, transpusă sub forma unei posedări supranatural-paranormale care a stârnit ilaritate în rândul publicului. (Și cu tot râsul, nu a știrbit din forța tragediei și din maiestuozitatea interpretativă a lui Marcel Meyer – Hamlet.) Mie mi-a mai rămas întipărită în minte și perechea arlechinescă Rosencrantz & Guildenstern.

Rosencrantz si Guildenstern in fata regelui Claudius.
Foto de Florin Chirea

Cu toate că amintirile încep să se estompeze odată cu trecerea zilelor, două lucruri îmi amintesc să-mi fi creat un sentiment de agitație și oarecare neplăcere privind piesa. Primul – light-design-ul violent-țipător, când roșu, când albastru, ce a creat o stare de permanentă agresiune (oarecum în tonul piesei, dar, cu toate astea, prea brutal pentru mine). Al doilea – sala destul de neprietenoasă de la Casa Studenților din Craiova. Acum doi ani, când "Richard al III-lea" al lui Abrahamse s-a jucat în sala I. D. Sîrbu (sala mică) a Naționalului craiovean, notam că "Ropotele de aplauze de după gongul final ar fi meritat însutite, răsunând între pereții sălii mari a Teatrului nostru". Rămâne un deziderat pentru 2018. :)