Paso Doble sau arta drept catalizator al dialogului

În majoritatea formelor ei, arta provoacă, ridică semne de întrebare și funcționează ca un catalizator pentru o profundă revoluție a gândirii. La o astfel de reflecție creativă ne-a provocat și Cristi Nedelcu (jurnalist, scriitor, dramaturg și blogger) prin piesa sa de teatru, Paso Doble, transpusă într-un spectacol al Teatrului “Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea jucat pe scena Naționalului craiovean cu casa închisă. O piesă de teatru cât un univers al emoțiilor adolescenților de pretutindeni, pe teme actuale, fierbinți, precum (cyber)bullying-ul, depresia și sănătatea mintală.

Retrospectiva Shakespeare 2016: Hamlet

Acum două săptămâni s-a încheiat cea de-a X-a ediție a Festivalului Internațional Shakespeare, cel mai mare și important eveniment cultural din Craiova. Pentru că luna aprilie a fost apogeul aglomerării în programul meu, am lăsat scrisul articolelor despre festival și despre piesele pe care le-am văzut pentru când timpul mi-o va permite. A venit azi momentul să încep retrospectiva Shakespeare 2016 cu un articol despre "Hamlet"-ul lui Fred Abrahamse, prima piesă văzută la ediția 2016 a ceea ce eu alint cu drag Festivalul ȘXPR. :)

Foto de Fiona MacPherson

Piesele lui Neil Simon, un deliciu pentru publicul craiovean

Neil Simon (foto: wikipedia.org)

Evreu, născut în Bronx, copilărind în timpul Marii Crize Economice...cine e acest om care a pornit în viață sub auspicii atât de nefavorabile și cum a ajuns el să-l depășească pe Shakespeare în numărul de piese adaptate pentru marele ecran și să primească mai multe nominalizări la Oscaruri și Tony decât orice alt scriitor? Nimeni altul decât Neil Simon, dramaturg american, cunoscut poate la noi mai mult ca scenarist, responsabil pentru "Barefoot in the Park" (cu Jane Fonda și Robert Redford), "California Suite" (cu Jane Fonda, Alan Alda, Maggie Smith, Michael Caine, Walter Matthau și Bill Cosby) sau "Biloxi Blues" (cu Matthew Broderick și Christopher Walken).

Simon a scris mult și a scris bine, concentrându-și aproape întreaga măiestrie a condeiului în comedii ce se învârt în același spațiu – New York-ul plin de savoare al anilor '60 – și tratează, în mare, aceleași teme, folosind aceleași tipologii de personaje cu aproape aceleași dileme morale. Cum a reușit să diversifice atât de puțin, dar opera sa să pară atât de nouă și de diferită, nu poate fi decât secret profesional, și încă unul lăudabil. Așa cum este, desigur, și capacitatea lui de a ascunde în spatele unor replici aparent haioase probleme palpabile și adevăruri crude legate de relațiile interumane.

Dupa orice inceput vine si-un Sfarsit. Si invers.

„Patru prieteni din copilărie se întâlnesc - din întâmplare - după înmormântarea celui de-al cincilea. Îi mai leagă ceva pe aceștia, în afară de trecut? Nu știm. Au trăit împreună cea mai frumoasă perioadă a vieților lor, iar acum se trezesc din nou împreună, într-un context straniu. Se mai poate schimba ceva după o întâlnire importantă? Poate amintirea să-i unească? Vom vedea...” (regizorul Leta Popescu).

Cu aceste cuvinte în minte, m-am așezat pe scaunul din sala I. D. Sîrbu a Teatrului Național din Craiova, așteptând să-i cunosc și să le aflu povestea. Aproape că nici nu-mi mai păsa că sunt actori într-o piesă; mă așteptam să văd acolo prietena din copilărie, vecina de la bloc cu care mă jucam cu păpușile când eram mică, puștii de pe ulița din sat, colegul de bancă din generală și alți oameni alături de care am pornit la drum în viață, dar de care, cumva, tot viața m-a îndepărtat. Și exact asta am găsit. Îi cheamă Cristi, Catinca, Alex, Radu și Sânziana. Sunt genul de oameni pe care fiecare dintre noi ar putea să-i fi cunoscut în copilărie.

Raluca Păun, George Albert Costea, Romanița Ionescu, Marian Politic și Cosmin Rădescu în Sfârșit. Foto: Florin Chirea

Rinocerii ocupa Craiova

Trop, trop, pe parchet, pe asfalt, în timpan, tropăiturile rinocerilor se apropie. Mai e o azvârlitură de băț până miercuri, 2 iulie, când Rinocerii (Rhinocéros) lui Eugène Ionesco vin, aduși ca de un căpăstru invizibil de regizorul american Robert Wilson, pe scena Teatrului Național "Marin Sorescu" din Craiova. În caz că sunteți consumator de teatru sau simplu curios și vreți să înțelegeți de ce să nu ratați evenimentul cultural al anului 2014 în Craiova, mai jos am încercat să dau câteva informații care mă țin pe mine cu curiozitatea întinsă la maxim.

A doua zi de FITS 2014

După o primă zi entuziasmantă la FITS 2014 despre care v-am povestit aici, credeam că nu poate exista alta mai plină, mai frumoasă și mai rodnică. Bineînțeles, recunosc cu drag, m-am înșelat! Ziua a doua a depășit-o cu mult pe prima, mai ales că am luat orașul la pas organizat, și nu haotic, și m-am asigurat că mă intersectez pe traseu cu cât mai multe manifestări și spectacole în aer liber din cadrul festivalului.

Am început cu o explorare a străduțelor puțin mai îndepărtate de centru, a cotloanelor, zidurilor și pasajelor orașului.

Prima zi de FITS 2014

Vă spuneam zilele trecute că în această perioadă am onoarea de a fi blogger oficial la ediția de anul acesta a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, care a debutat ieri în forță. Onoarea de a purta la gât acreditarea festivalului este dublată de plăcerea de a mă afla în Sibiu, oraș pe care l-am vizitat prima oară anul trecut și din ale cărui secrete încă mai am multe de descoperit.

Sunt blogger oficial la FITS 2014

Pe la sfârșitul lui 2013-începutul lui 2014 decretasem anul în curs drept anul fotografiei. Nu a trecut mult până m-am reorganizat intern și am zis: Nu, anul acesta va fi al bicicletei! Nici nu apucasem să mă urc pe una când iar m-am răzgândit: va fi anul Photoshop-ului. Sfârșitul lui aprilie mi-a demonstrat că sunt lucruri în viață pe care nu le alegi, ci care te aleg ele pe tine, te atrag și te învăluie și îți dau o direcție. Ca teatrul, așa, un drog în sine. Și aici recunosc deschis: sunt consumatoare și puțin traficantă! Dar pentru un astfel de drog, singura clinică de reabilitare este sala de spectacol...

Festivalul Shakespeare de la Craiova, la care am avut șansa de a fi blogger acreditat, a ajuns la a IX-a ediție și a numărat în jur de 50 de manifestări pe durata celor 12 zile de festival. A fost un festival înțesat de prezențe speciale, de momente haioase, de încărcătură emoțională, de tensiune dramatică, de multă muncă, dar și de multe aplauze. Fără să mă aștept măcar că anul meu urmează să fie unul al teatrului, la exact o noapte distanță de închiderea oficială a festivalului, m-am întâlnit cu colega Cristina Bazavan prin oraș. Eu - impresionată de Festivalul Internațional Shakespeare de la Craiova. Ea - Online Community Manager la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. Nu m-a întrebat dacă vreau, m-a anunțat că m-a pus pe lista bloggerilor pentru FITS. Cum spuneam mai sus, sunt lucruri în viață care te aleg ele pe tine! :)

Oscaruri pentru Shakespeare 2014

Pentru că premiile Tony ni s-au părut prea mainstream (orice ar însemna asta), Iulian, Anda și subsemnata acordăm, independent și fiecare pe barba lui, premiile Oscar pentru piesele de la această ediție a Festivalului Internațional Shakespeare de la Craiova. Așa cum trebuie să fie orice decernare, avem niște categorii, nu avem niște nominalizați, dar trecem imediat la câștigători, după cum urmează:

Ce pacat ca-i tarfa

Duminică a fost ultima zi de Festival Internațional Shakespeare la Craiova, căruia îi spunem la revedere până la ediția următoare. Cel din urmă spectacol de pe scena Naționalului craiovean nu a fost o montare a vreunei piese a marelui Will, ci a uneia scrisă de contemporanul său, John Ford. Piesa "Ce păcat că-i târfă", considerată una din cele mai controversate lucrări din literatura engleză, a fost prezentată de compania Cheek by Jowl din Londra, în regia lui Declan Donnellan. Tragedia tratează, în principal, subiectul extrem de delicat al incestului între frate și soră, asezonat pe alocuri cu condimente precum adulter, răzbunare, sex și crimă, ceea ce a făcut-o destul de greu de gustat și digerat.

Hamlet

De trei ori am vrut să plec de la piesa - cap de afiș a zilei de joi de la Festivalul Internațional Shakespeare de la Craiova - "Hamlet" în regia lui Laszlo Bocsardi și în interpretarea actorilor de la Teatrul "Tamasi Aron" din Sfântu Gheorghe și Teatrul Cetății din Gyula. De fapt, înainte să înceapă. Prima dată, când am ajuns la porțile Naționalului craiovean și ni s-a spus că locurile sunt limitate, deoarece piesa se joacă pe scenă. Apoi, când în sală le-a fost permis accesul doar celor care dețineau bilete sau invitații. A treia oară, când au fost lăsați să intre cei cu legitimație (presă și invitați), dar porțile către Rai s-au închis cu câteva persoane înaintea mea. Cineva acolo sus m-a făcut să rămân și, cu mâna pe inimă, pot spune că a fost cel mai bun lucru pe care l-am făcut pe întreaga durată a festivalului!

Pe Hamlet l-am găsit în cadă (și tot acolo, simetric, a și murit!). 

Visul unei nopti de festival

Pornind, seară de seară, spre Teatrul Național din Craiova, gazda Festivalului Internațional Shakespeare, involuntar îmi proiectez în minte imaginea spectacolului ce stă să înceapă. Îmi imaginez decorurile, costumele, născocesc gesturi și priviri, îmi închipui replici și atitudini. Uneori setez standarde prea înalte și părăsesc sala cu un zâmbet de ușoară dezamăgire. Alteori, nici cele mai ridicate așteptări nu se apropie de valoarea a ceea ce urmează să experimentăm. "Visul unei nopți de vară", spectacolul companiei britanice Propeller, s-a așezat cuminte în cea de-a doua categorie, transformându-se, prin excelența sa, în visul oricărei nopți de festival!

Comedia erorilor

Dacă știam că o eroare poate da naștere atâtor situații amuzante, îmi făceam viața un șir nesfârșit de erori! Ieri seară, în cea de-a cincea zi a Festivalului Internațional Shakespeare de la Craiova, compania britanică de teatru Propeller a propulsat spectatorii pe cele mai înalte culmi ale divertismentului, jucând în manieră burlesc-absurdă (absurd de amuzantă sau amuzant de absurdă, tot una e!) piesa "Comedia Erorilor" a lui Shakespeare.

Richard la patrat

Cu Festivalul Shakespeare de la Craiova ajuns la a treia zi de manifestări, am început deja să mă simt ca acasă pe holurile și în scaunele Teatrului Național. Peste tot fețe cunoscute sau mai puțin familiare, mereu zâmbitoare, ochi curioși, vorbe bune; o prietenie universală pare să ne unească pe toți cei care suntem acolo pentru artă și spectacol. Și astăzi, ca și ieri, de spectacol am avut parte. De unul și același, Richard al III-lea, la pătrat!

Mult zgomot pentru Cum va place

Ziua 2 a Festivalului Shakespeare de la Craiova a avut, pentru mine, 2 momente principale: reluarea spectacolului inaugural "Mult zgomot pentru nimic", prezentat de Teatrul Globe din Londra, și spectacolul "Cum vă place" al Teatrului Național din Budapesta. Deși capul de afiș a părut să fie piesa jucată de unguri (mai mult datorită numelui lui Silviu Purcărete, ce semnează regia spectacolului), nu-mi voi ascunde înclinația pentru piesa londonezilor, care m-au încântat de la un cap la altul.

Incepe Festivalul Shakespeare la Craiova

Cel mai mare eveniment cultural al Craiovei, Festivalul Internațional Shakespeare, bate la ușă. Cea de-a IX-a ediție a acestuia, ce se desfășoară între 23 aprilie și 4 mai sub genericul "Shakespeare al tuturor", este una dublu aniversară, sărbătorindu-se 20 de ani de festival și 450 de ani de la nașterea dramaturgului englez. Craiovenii și pasionații de teatru care se află în această perioadă în Bănie vor putea lua parte la spectacole puse în scenă de companii de teatru de clasă mondială, venite din Marea Britanie, Rusia, Lituania, Polonia, Ungaria, Franța, Ucraina, China, Armenia sau Africa de Sud. Pe lângă acestea, festivalul include și o secțiune educativ-formativă pentru elevi și studenți, sesiuni de shakespeareologie, expoziții de artă fotografică și plastică, lansării de carte și DVD-uri.

Și cum Festivalul Shakespeare este o sărbătoare a orașului, entuziasmul – la cote maxime! :)

Programul manifestărilor din cadrul festivalului poate fi vizualizat în întregime pe site-ul Teatrului Național din Craiova, dar mie mi-au atras atenția reprezentațiile în aer liber ale Teatrului Globe, un "Cum vă place" în regia lui Purcărete, jucat de actorii Teatrului Național din Budapesta sau "Richard III" în două interpretări inedite (una sud-africană, alta chinezească). Biletele și abonamentele pot fi achiziționate de aici, ceea ce vă doresc și vouă! :)

Zilele Craiovei 2013

Dacă, de obicei, cu ocazia unor astfel de sărbători locale, scriu un articol în care prezint programul și spicuiesc câteva activități la care mi-ar plăcea să particip, la această primă ediție de vară a Zilelor Craiovei (27 mai - 2 iunie) am omis să o fac. Poate din cauza faptului că a fost o aglomerație de evenimente și nu am știut ce să aleg mai întâi, poate din cauza faptului că prea puține au fost pe placul meu, poate pentru că am uitat pur și simplu...

În primele trei zile ale sărbătorii orașului nu am ajuns deloc prin centru, să iau parte sau să fiu martoră la activitățile propuse de municipalitate. Nici măcar atunci când s-a adus paranghelia la mine în cartier n-am fost, tocmai atunci plecând spre centru. Ieri, însă, am dat în jurul prânzului o tură în zona centrală, din care n-am înțeles mare lucru. 

Zilele Craiovei 2012 (2)

A început sărbătoarea în Craiova de, iaca, patru zile deja, și abia astăzi am ajuns să dau o tură prin centrul orașului. Ce-i drept, marți seara, întorcându-mă acasă, am făcut un mic ocol prin părculețul de la Poșta din Rovine, unde câteva sute (mii?) de oameni se strânseseră să se bucure de prima ediție a Zilelor Craiovei în care Ansamblul Maria Tănase și corturile cu mici, bere și chiurtoș colaci au poposit și pe strada noastră. Cum spuneam și aici, mi se pare o inițiativă bună această descentralizare a evenimentelor, căci, în fond și la urma urmei, e sărbătoarea orașului și toți, până la ultimul craiovean, ar trebui să aibă șansa să se bucure de ea. (Și s-a văzut nu numai în parcul cu pricina, ci și pe toate străzile cartierului, unde ieșiseră la plimbare toți rovinenii ca pe ștrase.) Așadar marți doar am traversat mulțimea prin mirosuri diverse de mâncare, dulciuri și oameni mai puțin prietenoși cu apa și săpunul, dar - cum probabil vă așteptați - nu am stat să ascult concertul și m-am îndreptat spre casă.

Astăzi am dat o raită scurtă pe centru, nici acum n-am stat mult, doar am trecut și am împușcat câteva poze. Ce am surprins? 

1. În Piața Mihai Viteazul se amplasa o scenă pentru concerte, iar Biblioteca Județeană Aman montase deja două biblioteci stradale (asta mică și goală și una mai mare, cam cât un dulap, în care se aflau câteva cărți). Mai multe despre acest proiect, aici.

2. Începând din piață, pe Unirii în jos, puzderie de corturi și tarabe cu diverse, de la mâncare la haine, flori, bijuuri și altele.

3. În English Park am dat peste târgul de bijuterii handmade, unde am găsit-o și pe Mika (să știți că are produse frumoase și la reducere, domnișoarelor și doamnelor!).

4. Pe esplanada de la teatru aveam corturi în care începuseră să se instaleze meșterii populari (oale ceramice și mâncărică, deocamdată).

5. Tot la teatru, dar mai jos, spre Aleea Personalităților, erau câteva carusele pentru copii.

6. Pe A. I. Cuza, de la Teatru până la Universitate, erau expuse mașini din Salonul Auto. Cum zicea Freaktuning pe Twitter, cam greu să te mai sui într-o mașină care a stat o zi întreagă în mirosul de mici și friptură venit de la imediat vecinele grătare.

7. Pe A.I. Cuza, de la Piața Mihai Viteazul înspre Carol, alte corturi cu de toate, de la obiecte bisericești la brânzeturi, cărnăraie, prăjituri de tăti felurile, încălțăminte, îmbrăcăminte etc.

Zilele Craiovei 2012

          Mâine, 22 octombrie, încep manifestările prilejuite cu ocazia Zilelor Craiovei 2012, care vor dura până duminică, pe 28. Ca de fiecare dată, programul este unul foarte stufos, cuprinzând de toate, de la procesiuni religioase la concerte și spectacole de teatru. Pentru că nu are rost să copiez programul complet pe blog, vă invit să îl accesați aici. Față de anii anteriori, am observat însă câteva schimbări binevenite, cum ar fi numărul mai mare de locații în care vor avea loc evenimentele (inclusiv în Rovineee) și introducerea de noi activități (competiția de fotbal sau crosul, spre exemplu).

          Nu știu la ce voi reuși să ajung (sigur nu la activitățile care vor avea loc luni-vineri peste zi), dar mi-ar plăcea să fiu, să trec sau să fi fost acolo măcar la următoarele evenimente:

LUNI, 22 OCTOMBRIE 2012
17.00 – 19.00 Casa Bibescu
Evenimentul „Five O Clock” - Proiecţie şi fragmente de spectacol din opera caragialiană
20.30 Cafe Play
Compania Teatrulescu –„Beranger” de Eugen Ionesco, recital de şi cu Emil Boroghină

MIERCURI, 24 OCTOMBRIE 2012
09.00 English Park
Bizaar Bazare – Târg de Handmade
17.00 Casa de Cultură „Traian Demetrescu”, Salonul Medieval
Masă rotundă „Obiective turstice şi culturale din Municipiul Craiova”

JOI, 25 OCTOMBRIE 2012
10.00 Str. A.I. CuzaSalonul AUTOSHOW

VINERI, 26 OCTOMBRIE 2012
11.30 Esplanada Teatrului Naţional „Marin Sorescu”:
Târgul Meşterilor Populari, Ediţia a XXXV – a – Deschiderea oficială
16.00 Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman”
Festivalul Internaţional „Carmina Balcanică” - Târgul de carte
Inaugurarea Bibliotecilor stradale.

SÂMBĂTĂ, 27 OCTOMBRIE 2012
10.30 – 14.30 Aeroportul Craiova
Miting aviatic, Expoziţie aviatică„Ziua porţilor deschise”
18.30 Teatrul Naţional „Marin Sorescu”
Spectacolul „Tartuffe” de Moliere

O scrisoare pierduta, un inorog si bezele

          Nu, nu m-am apucat să recitesc operele lui nenea Iancu. Scriu, un pic întârziat, despre piesa Teatrului de Comedie din București, ce s-a jucat pe scena Naționalului craiovean cu ocazia zilelor orașului nostru. Ca de fiecare dată, recunosc meritele și le mulțumesc bunei mele prietene Anda și bunului ei prieten Mircea pentru curtoazie.

          Dacă prima parte a piesei nu a reușit să îmi smulgă decât câteva zâmbete răslețe, cea de-a doua s-a revanșat într-un mare fel. Mare parte din plusul câștigat i s-a datorat lui Marcel Iureș (Cațavencu) și Dorinei Chiriac (Cetățeanul Turmentat), cu un joc creativ, nou, diferit față de cațavencii și cetățenii văzuți cu alte prilejuri. Nici restul actorilor nu au dezamăgit, Vizante, Valentin Teodosiu sau George Mihăiță adoptând cu succes aerul oarecum alcaponian al scenografiei. La final, publicul generos i-a recompensat cu aplauze din belșug, presărate cu garoafe dăruite pe sărite de câțiva copii descumpăniți. Momentul în care un băiețel încărcat cu un braț de flori a depus câte una în mâinile fiecărui actor, dar i-a ocolit senin pe Iureș și, parcă, pe Dorina Chiriac, a fost extrem de amuzant. Pe măsură a fost și reacția acestora, care m-a făcut să înțeleg că nu actorii pe care i-am avut în față au fost mari, ci oamenii din spatele actorilor sunt.

          Să nu vă imaginați că am plecat de acolo dezamăgită, nu. Înainte să intre actorii pe scenă, aveam deja așteptări mari de la piesă. Imense. Unele induse de entuziasmul Andei, altele provenite din sonoritatea numelor teatrului invitat și a actorilor distribuiți, dar și de taburetele adăugate la cap de rând, semn de supravânzări. Îmi cer scuze în avans dacă o să supere paralela, dar -poate- doar dacă ar fi apărut pe scenă un inorog care ar fi defecat bezele mi s-ar fi părut mai teribil decât ceea ce mă așteptam eu să văd. Și dacă, într-adevăr, piesa s-a ridicat la un nivel înalt (dovedit și de admirația expusă aici), mie mi s-a părut că i-a lipsit ceva. Probabil unicornul... :)