Vidin – scurt ghid turistic (partea I)

În articolul de ieri vă povesteam cum am descoperit o nouă față a orașului bulgăresc Vidin grație unui tur ghidat la care am participat săptămâna trecută. Ghidul nostru ne-a dat foarte multe informații interesante, pe care, altfel, nu le-am fi aflat niciodată. Cine a mai călătorit în zonă și a încercat să se documenteze pe cont propriu înțelege cât de dificil este să dai peste materiale relevante în română sau engleză. Și, fiindcă v-am rămas datoare cu câteva dintre poveștile clădirilor pe care le-am admirat, vă invit să citiți în continuare un scurt ghid turistic al clădirilor de patrimoniu din Vidin.

Rasarit la Vidin, aprilie 2013

Cetatea Baba Vida

Probabil cel mai cunoscut obiectiv turistic și istoric din Vidin este Cetatea Baba Vida, ce se întinde pe malul Dunării, acolo unde aceasta face un cot. Fortăreața medievală este singura cetate aproape în întregime conservată din vremea celui de-al doilea stat bulgar, ce se păstrează foarte bine și în zilele noastre. Construcția a început în secolul al X-lea pe locul observatorului roman Bononia de secol III. După finalizarea sa, Baba Vida a devenit un punct important de apărare și principala fortificație din nord-vestul Bulgariei în timpul celui de-al doilea regat bulgar, când i-au fost aduse cele mai mari îmbunătățiri.

Potrivit unei legende, numele Vida vine de la numele unei fete care trăia pe aceste meleaguri, fiica unui boier bogat care a condus ținuturile din Munții Stara Planina (Balcani) până la Carpați. Vida mai avea două surori - Gamza și Kula. După moartea tatălui, surorile și-au împărțit averea și s-au căsătorit. Văzând că surorile sale au avut parte de căsătorii eșuate, Vida a refuzat să se mărite și a respins toate propunerile care i-au fost făcute. Ea ar fi construit cetatea și ar fi rămas acolo pentru tot restul vieții. Deoarece locuitorii erau foarte mulțumiți pentru că Vida i-a protejat de dușmani, după moartea acesteia au numit cetatea "Babini Vidini kuli" (Turnurile lui Baba Vida). 

                                                                                  

Extinderi și modificări la aspectul cetății au avut loc în perioada lui Ivan Srațimir, ultimul conducător bulgar înainte de ocupația orașului de către turci, dar și în timpul dominației otomane. Baba Vida a fost reconstruită la sfârșitul secolului al XVII-lea. De la sfârșitul secolului al XVIII-lea datează zidul din cărămidă interioară, acoperișurile turnurilor, etc. În prezent, cetatea ocupă o suprafață de 9,5 ha, iar şanțul de protecție are 12 m lățime și 6 m adâncime. Fortăreața Baba Vida are o formă de pătrat cu laturi de aproximativ 70 m. Are două rânduri de ziduri (atât la interior, cât și la exterior) și 9 turnuri. În partea centrală există o curte interioară cu intrări în diferite încăperi. Accesul la cel de-al doilea nivel se face prin intermediul scărilor, dar și al unei rampe de tun.

De-a lungul timpului, cetatea a fost folosită în scopuri de apărare, pentru supraveghere, ca depozit de arme, drept închisoare sau în scopuri militare. Cercetarea arheologică a început în 1956, iar doi ani mai târziu a fost deschisă turiștilor. Restaurată și renovată, cetatea a fost declarat monument de cultură de importanță națională în 1964. Astăzi, Cetatea Baba Vida este un muzeu-fortăreață și principala atracție turistică din Vidin.

Cetatea Baba Vida - iunie 2010

Eu la Cetatea Baba Vida - iunie 2010

Conacul turcesc (Koluka)

Conacul "Koluka" a fost construit în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea de către turci, care l-au folosit ca secție de poliție (aici se executau sentințele la moarte). Inițial, clădirea avea un singur nivel, cu două pasaje ce formau un cerc; în centrul ei era un turn, utilizat pentru monitorizarea orașului de brigada de pompieri. În anii 70 ai secolului al XIX-lea, conacul a intrat în posesia Bisericii bulgare.

Conacul din Vidin, aprilie 2013

După Eliberarea Bulgariei din 1878, edificiul a fost supus mai multor reconstrucții. Au fost încorporate elemente ale arhitecturii bulgare din perioada Renașterii și s-a construit un al doilea etaj peste cel inițial, mai retras (mai spre interior). Astfel, conacul turcesc a căpătat o formă arhitecturală atipică și neobișnuită pentru vechea tradiție arhitecturală bulgară, de cerc înscris în pătrat.

De-a lungul timpului, edificiul a servit și drept Primărie a Vidinului. Din 1956, clădirea a fost transformată în muzeu de etnografie.

Sinagoga din Vidin

O altă clădire emblematică a Vidinului este Sinagoga orașului, situată în apropiere de cetatea Baba Vida. A fost ridicată în 1894 în locul unui fost templu distrus în timpul războiului de eliberare ruso-turc (1877-1878) din donații din partea comunității evreiești locale. Construită după planurile sinagogii din Budapesta, cea din Vidin este a doua cea mai mare sinagogă din Bulgaria, după cea din Sofia.

Sinagoga din Vidin, iunie 2010

Din păcate, la mijlocul secolului al XX-lea sinagoga și-a pierdut funcția religioasă. În 1948, aproximativ 1200 de evrei din Vidin au plecat în Israel, iar sinagoga a ajuns în grija municipalității Vidin. Doi ani mai târziu, magnificul edificiu a fost transformat în depozit, și, treptat, și-a pierdut strălucirea.

În 1986 a început restaurarea templului, dar lucrările de reparații au fost oprite în 1991 și sinagoga a revenit în proprietatea comunității evreiești din oraș. În 2017, proprietarul Sinagogii, Organizația Evreiască din Bulgaria Shalom, a hotărât donarea clădirii municipiului Vidin. Astăzi, impresionanta clădire se află în stare avansată de degradare, necesitând o restaurare generală.

Moscheea și biblioteca lui Osman Pazvantoğlu

În articolul "Vidin – cum am descoperit o nouă față a orașului", vă povesteam de Osman Pazvantoğlu, pașa din Vidin, cunoscut românilor drept Pazvante Chiorul. La 1800 (în același an în care prăda și ardea Craiova! Coincidence? – I think not!) a ridicat aici o moschee pe care a dedicat-o tatălui său răzvrătit, ucis în Vidin la ordinul sultanului.

Moscheea lui Pazvantoğlu are o arhitectură orientală caracteristică, fiind o clădire de piatră masivă, cu linii simple și stricte. În ciuda caracterului său oriental, moscheii nu îi lipsește o oarecare influență a barocului târziu european (Pazvantoğlu era un admirator al lui Napoleon). Un element aparte al siluetei generale a clădirii este minaretul ei subțire. În vârful minaretului, în loc de celebra Semilună turcească, Pazvantoğlu a așezat o pică inversată (o inimă așezată invers). Motivul exact nu se cunoaște, dar istoricii bulgari cred că, astfel, și-a afișat independența față de sultan. Oricum ar fi, moscheea lui Osman Pazvantoğlu din Vidin rămâne singura moschee din lume cu o inimă inversată în loc de semilună pe minaret.

Lângă moschee se află clădirea bibliotecii lui Pazvantoğlu, dedicată mamei sale, în care au fost păstrate vechi manuscrise otomane. Deasupra intrării se află o inscripție: "Eu, Osman Pazvantoğlu, construiesc această bibliotecă, care conține diferite cărți prețioase, de unde vizitatorul poate extrage cunoștințe și poate binecuvânta pe mama mea moartă". În bibliotecă au fost păstrate 24 de cutii de 2664 de volume din perioada ocupației otomane, din care 92 de volume cu conținut secular - literatură, istorie, medicină, legislație etc. în limbile turcă și franceză. Din acestea, circa 2000 de volume au fost predate Turciei, iar restul au fost păstrate la Biblioteca Națională "Sf. Chiril și Metodiu”.

Citește aici partea a doua a scurtului ghid turistic despre Vidin!