Din toate stațiunile din România, probabil la Băile Olănești am ajuns de cele mai multe ori de-a lungul timpului. Ba cu familia, când eram mici, ba la conferințe AIESEC în perioada studenției, ba cu rude / prieteni. Mi-e ca o a doua casă, dar tot găsesc de fiecare dată când poposesc aici ceva nou de făcut sau încercat. Cum a fost cazul acum, când am plecat cu un mic grup vesel într-o drumeție din Băile Olănești spre satul Tisa. Poze, indicații și păreri în continuare!
Start tură destul de târziu, în jurul orei 10:45-11:00, pornind de la grupul central de izvoare din Băile Olănești (link Google Maps)! Am marcat momentul cu o poză a indicatorului spre Schitul Bradu prin satele Tisa și Gurguiata. Pentru că eram în vacanță și voiam o plimbare relaxată, ne-am propus să mergem cât putem, în ritmul grupului.
Pe drum sunt cel puțin 2 popasuri cu măsuță sau băncuțe pe care vă puteți trage sufletul.
În schimb, deși aerul e curat și pădurea încântătoare, trebuie să menționez cantitatea ENORMĂ de gunoaie aruncate pe jos! Deși inițial am crezut că e opera turiștilor care se încumetă să urce spre schit, la întoarcere ne-am convins că gunoaiele, peturile de bere și paharele de cafea sunt, de fapt, aruncate chiar de localnici din satul Tisa care coboară frecvent în stațiune cu treburi.
Cum spuneam, după vreo 15 minute de urcuș, poteca iese din pădure și traversează o zonă mai puțin împădurită. Dezavantaje: ne-a bătut soarele-n cap de ne-a înnebunit! Avantaje: super peisaj!
Nu m-am mai uitat la ceas, dar cred că tot undeva la 15 minute am mai făcut și în această zonă până să vedem primele case din satul Tisa.
Satul este destul de mic, rețin că am citit undeva că ar fi vreo 50 de familii care mai locuiesc acolo. Atmosfera e de sat autentic de zonă de deal / munte, cu arhitectură specifică, animale lăsate libere pe drum, livezi de pomi fructiferi și fânețe.
Casele sunt un mix de vechi și nou, mergând de la unele complet abandonate și părăginite până la unele în construcție. Per total, stilul caselor vechi mi-a plăcut enorm, motiv pentru care am și surprins o mulțime în fotografii.
Pentru că era deja undeva în jur de 11:30-12:00 și soarele ardea destul de puternic, am întrebat mai mulți localnici despre drumul spre Schitul Bradu. Toți cei pe care i-am întâlnit - oameni destul de bătrâni - au fost săritori și ne-au îndrumat spre schit. Probabil mai obișnuiți cu efortul decât noi, trupa lui Pițigoi, localnicii ne-au lăsat senzația că e un drum relativ lejer, prin pădure. 😁
La îndemnurile lor, am pornit-o lansat pe drumul spre schit. Estimez că după vreun alt sfert de oră am ajuns iar la liziera pădurii, dar soarele fiind chiar deasupra noastră, drumul nu beneficia deloc de umbră, așa că am luat decizia să ne oprim și să ne întoarcem, lăsând pe altă dată vizita la Schitul Bradu.
Ne-am oprit puțin într-o poieniță, la umbra unui copac, pentru pauza de hidratare și energizare, și apoi am luat-o la pas înapoi spre stațiune.
Din satul Tisa mai există un drum forestier care iese în drumul izvoarelor, undeva la vreo 500 m în spatele Izvorului 24, aproape de Cabana Brazilor. Dar fiind aceeași situație ca a drumului spre schit, am preferat să ne întoarcem pe drumul cunoscut și să ne mai bucurăm o dată de umbra și răcoarea pădurii.
Pe principiul am fost rapizi, da' buni, cred că undeva la 2-2,5 ore de la plecare eram înapoi în stațiune și căutam ceva de mâncare să ne refacem puterile!
Nu știu alții ce planuri au, dar cu proxima vizită la Băile Olănești se impune și o vizită la Schitul Bradu, acum că știm condițiile și traseul. Un pont pe care l-am primit și pe care e posibil să-l luăm în considerare pe viitor este să facem bucata de drum de la Cabana Brazilor la satul Tisa cu un vehicul 4x4 sau cu garda înaltă și să facem pe jos restul traseului până la Schitul Bradu. Dar atunci care ar mai fi satisfacția drumețului? 😄
Voi ați fost pe acolo? Cum vi s-a părut drumeția?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu