Drumeție Băile Olănești - satul Tisa

Din toate stațiunile din România, probabil la Băile Olănești am ajuns de cele mai multe ori de-a lungul timpului. Ba cu familia, când eram mici, ba la conferințe AIESEC în perioada studenției, ba cu rude / prieteni. Mi-e ca o a doua casă, dar tot găsesc de fiecare dată când poposesc aici ceva nou de făcut sau încercat. Cum a fost cazul acum, când am plecat cu un mic grup vesel într-o drumeție din Băile Olănești spre satul Tisa. Poze, indicații și păreri în continuare!

Copiii spun lucruri trasnite III

         Băile Olănești, parcul central, pe înserat. Pe o băncuță, o mămică începe să-și strângă calabalâcul: hăinuțe, jucării, sticle de suc, ambalaje de pufuleți. Îl strigă pe puștanu-i de 5-6 ani să vină să îi dea puloverul pe el ca să plece acasă. Copilul stă la câțiva metri distanță, în boscheți, și strigă la ea cât îl țin puterile:

- Nuuu, vleau să ne mai jucăm! Vinoooo!

          Mama, vizibil iritată, ridică tonul:

- Nu mai țipa și treci imediat încoace!

          Copilul, parcă sfidând-o, continuă să urle:

- Nuuuuu (un țipăt prelung, cu mulți u, probabil)! 

          Din doi pași mama e lângă el, îl ia pe sus și îl pune pe bancă.

- File-a dlacu să fii!, zice puștiulică hotărât.

        Două perechi de palme urmate de o liniște monumentală. Parcă tot parcul a tăcut. Ne ridicăm biniiișor și ne îndepărtăm, de teamă ca râsul nostru să nu disturbe atmosfera...