Recuperarea patrimoniului doljean: culele oltenești

De ceva vreme (destul de multă) am mutat articolele despre patrimoniu, clădiri vechi, cultură și turism din Craiova / Dolj pe "site-ul de monumente", acolo unde există un cadru mai complex și unde au o logică, un context și o continuitate. Cum ar zice unii, acolo unde "fac sens". Cu sens sau fără sens (avut, nu făcut), câteodată simt nevoia să mai scriu și aici, poate mai personal, poate mai puțin oficial, poate mai detaliat, așa cum îmi vine mie pe persoană fizică. Iar acum, cu un pic mai multă întârziere decât e elegant să scrii pe blog despre un eveniment, zic să vă povestesc despre inaugurarea a două cule doljene, recent restaurate de Consiliul Județean Dolj și amenajate de cei de la Muzeul Olteniei. Cum a fost la inaugurarea Culei Cernăteștilor din Cernătești și a Culei Izvoranu-Geblescu din Brabova, jud. Dolj, în rândurile de mai jos!

Cula Izvoranu-Geblescu din Brabova, Dolj

În primul rând, ce sunt culele? Culele (din turcescul kula = turn) sunt niște construcții întărite (fortificate), un fel de mici cetăți cu etaj și foișor ce foloseau la apărarea împotriva atacatorilor - în general a turcilor din sudul Dunării -, ridicate și folosite ca locuințe permanente sau temporare în zona balcanică, iar, pe teritoriul României, în zona Olteniei. Mai simplu, culele sunt niște locuințe-cetăți, de fapt case țărănești întărite, în formă de turn, ce aparțineau boierimii mici și mijlocii. Funcția lor era diferită, variind de la cule de refugiu și apărare la cule de veghe și semnalizare sau la cule-locuință. 

Cula Cernăteștilor din Cernătești, Dolj

În județul Dolj se mai păstrează 3 cule, dintre care una la Almăj (azi școală), una la Cernătești și una la Brabova, ultimele cu rol de veghe, semnalizare și alarmă, dar și de locuințe permanente. Azi, aceste vechi construcții sunt ultime păstrătoare ale unui stil arhitectural tradițional de secol XVIII-XIX, adevărați martori ai istoriei locale cu importanță culturală, istorică și, mai nou, turistică.

Cula Cernăteștilor - balcon

Zic mai nou pentru că, de curând, cele două cule aflate în patrimoniul Consiliului Județean Dolj, Cula Cernăteștilor de la Cernătești (34 km vest de Craiova) și Cula Izvoranu-Geblescu de la Brabova (32 km vest de Craiova) au fost consolidate, restaurate, amenajate și redate circuitului turistic prin proiecte pe fonduri europene. Inaugurarea s-a făcut la mijloc de septembrie cu fast, în cadrul unui eveniment televizat, la care am avut plăcerea să particip grație grijii pe care mi-o poartă tare una din zânele mele bune (da, Dana, de tine vorbesc!).

Ziua inaugurării a fost tare plină pentru mine, pentru că am început-o cu un tur ghidat prin centrul Craiovei. 

Tur ghidat pentru grup de turiști ploieșteni

Cum l-am terminat, m-am aruncat în microbuzul care ne-a dus la Cernătești, unde, pe coasta dealului, chiar lângă școală, se ridică mândră și strălucitoare Cula Cernăteștilor. 

Cula Cernăteștilor din Cernătești, Dolj

Se spune că ar fi fost ridicată de un negustor, Dimitrie Cernat (venit din târgul Cernețiului), pe la sfârșitul secolului al XVI-lea - începutul secolului al XVII-lea, pentru a se apăra de atacurile repetate ale turcilor. Un secol mai târziu, un descendent ar fi înălțat și fortificat clădirea, ulterior adăugându-i-se un contrafort. În timp, restul clădirilor și anexelor ce întregeau ansamblul gospodăresc s-au degradat sau au fost demolate, azi păstrându-se doar cula propriu zisă.

Cocoțată pe deal, privind spre înălțimea celor 3 niveluri, Cula Cernăteștilor este (și oferă) o priveliște specială. Dar, odată cu amenajarea făcută de specialiști de la Muzeul Olteniei, devine interesant de explorat și la interior. Parterul - fostul beci cu grinzile sale masive de stejar în tavan - găzduiește o expoziție istorică, iar etajele, una etnografică, ambele spunând povestea trecutului Cernăteștiului, al culei și al oamenilor zonei. 

Foarte interesant urcușul pe o scară "din butuci masivi de lemn de stejar, încastrați în pereți odată cu construirea culei", ce duce până la balconul de la ultimul nivel. Probabil locul meu preferat din întreaga culă, deoarece spectacolul naturii este cel mai frumos, iar priveliștea oferită este una superbă!

Dacă ajungeți până sus, la balcon, încumetați-vă să dați un ocol galeriei. 

Va fi provocator, spațiul fiind foarte îngust, dar haios odată ce veți ajunge în partea din spate a galeriei, unde veți descoperi dependința sanitară (cu două locuri neseparate, de neconceput pentru vremurile moderne cărora le aparținem - nu mai pun foto, vă imaginați și singuri 😄). 

Revenind la culele noastre, după ce am explorat pe îndelete și m-am întins la povești cu prietenii de la CJ Dolj și Muzeul Olteniei, cu doamnele muzeograf care se vor îngriji să primească vizitatori de aici înainte, cu colegi din presă și cu alți participanți la inaugurare, hop a venit momentul să pornim spre Brabova, unde urma să aibă loc evenimentul inaugural.

La Brabova ne-a așteptat o cu totul și cu totul altă priveliște! Dusă era înălțimea dealului, cula fiind așezată, zice-se, în vatra de la marginea unei foste păduri seculare, azi dispărută. Aici, cum am intrat, am observat curtea largă, generoasă, pregătită de oaspeți și invitați la evenimentul inaugural. 

Baloți așezați pe rânduri, acoperiți de ștergare, ne așteptau cuminți să ne ocupăm locurile pentru a asculta discursurile oficialităților și momentele artistice ale Ansamblului Folcloric Maria Tănase, ale lui Constantin și Cosmin Gaciu, alături de Taraful Iancu Jianu și a celorlalți invitați.

Cula, ridicată de familia boierilor Izvorani, ce-și trage numele de la șetrarul Barbu Izvoranu, ar fi fost preluată de fostul caimacam al Olteniei, Constantin Braboveanu, ajuns la începutul secolului al XIX-lea principalul proprietar al localității (de la care aceasta își va fi și luat, ulterior, numele). Pe la 1802, acesta ar fi înălțat cula cu încă un etaj, probabil ca urmare a atacurilor cârjaliilor și pasvangiilor de la sud de Dunăre. În 1841, cula, alături de moșia Brabova, a fost vândută de Constantin Braboveanu lui Radu Geblescu, care le lasă moștenire fiului său, Constantin, acesta mai departe, fiicei sale Elvira, ca dar de nuntă la căsătoria cu Filip Bibescu (fratele lui Anton Bibescu, care deținea podgoriile din Corcova). În anii 1940, după plecarea ultimului proprietar la București, cula a trecut în patrimoniul statului ca bun abandonat, ulterior servind ca magazie de unelte agricole și depozit de cereale pentru CAP-ul din localitate. 

După restaurare, la zi de inaugurare, cula își aștepta vizitatorii îmbrăcată de sărbătoare! Fostul beci de la parterul clădirii era primenit cu obiecte expoziționale legate de ocupații tradiționale (agricultură, pescuit, producerea vinului). 

Urcând pe scara cotită, din fostele dormitoare și încăperi de la etajele superioare ale culei ne dădeau binețe alaiuri de nuntă și modele ale oamenilor vremii, surprinși în mijlocul unor îndeletniciri uzuale (cum ar fi lucrul la războiul de țesut). 

Poate mai spectaculos decât la Cernătești, balconul de veghe cu coloane și arcade trilobate (treflate) - caracteristici stilului brâncovenesc -, invită, parcă, la admirație, relaxare și ... fotografii!

După ce am terminat de surprins interioarele, decorațiunile și micile detalii care îi dau farmec Culei Izvoranu-Geblescu, am revenit la serbarea câmpenească pentru a mă bucura din plin de frumoasele obiecte ieșite din mâna meșterilor populari participanți, de discuțiile cu multă-multă lume dragă sau cunoscută, de muzică, dar și de bucate alese din festinul pregătit de organizatori. 

Nu am plecat cu mâna goală, cei de la Consiliul Județean Dolj pregătindu-ne mici săculeți-suvenir care să ne aducă aminte că, în anul de grație 2023, Doljul și-a recuperat patrimoniul și istoria. 

Chapeau bas, mai vreau!

PS: Dacă vreți și voi, vă las cu info utile despre culele din Cernătești și Brabova:

Program vizitare: marți-duminică, între orele 9:00 și 17:00

Acces: gratuit până la sfârșitul anului