Festin cu brânză și vin - Delaco și Crama Vinaltus

Din bătrâni se povestește că așa cum începi săptămâna, luna sau anul, așa o ții până la final! Brumarul meu a început destul de cultural (chiar viticultural, aș putea spune), ținând cont că pe 1 ale lunii am mers alături de colegii bloggeri într-o expediție de “studiu” al pasiunii autentice pentru vinuri locale de calitate! Mai precis, Crama Vinaltus a fost gazda celei mai recente ediții a evenimentului nostru de suflet, Brânzeturi cum se cuVin, în care am avut șansa să asociem vinuri i.u.s.o. și i.u.s.r cu brânzeturi de soi românesc și internațional de la Delaco. Ce-am gustat, degustat și povestit, dar și dezlegarea misterioaselor acronime ale vinurilor Vinaltus, aflați citind în continuare!

 

O seară a aromelor locale și a pasiunii autentice

A fost o ediție cu totul specială a degustărilor noastre de brânzeturi și vinuri, pentru că evenimentul cu numărul #62 (și al 36-lea la care particip eu) ne-a adus până la poalele dealurilor acoperite de vii ale Almăjului, localitate din jud. Dolj. Zona are istoric viticol, aici existând podgorii din a doua parte a secolului al XVIII-lea, de pe vremea boierului Barbu Poenaru. Viile au trecut prin cicluri repetate de plantare / defrișare de-a lungul anilor, inclusiv în perioada comunistă, cel mai recent podgoria fiind replantată în 2015.

Aici am descoperit Crama Vinaltus și povestea lui Iustin Urucu și a vinurilor sale aparte, între care predomină cele autohtone. Înainte de a începe degustarea propriu-zisă, am făcut o incursiune captivantă în universul tancurilor de inox cu temperatură controlată și al butoaielor de maturare, unde iau naștere vinurile de suflet ale cramei. 

Iustin ne-a povestit „dedesubturi” ale diverselor etape ale procesului de vinificație, iar noi, stând printre tancuri, vinuri și butoaie, ne-am lăsat atrași în călătoria sa fascinantă în lumea viti-vinicolă.

 

Despre Crama Vinaltus și pasiunea lui Iustin

Așa cum ați aflat deja, Crama Vinaltus este proiectul oenologic personal al lui Iustin Urucu, dezvoltat în inima dealurilor Almăjului din județul Dolj. După ani de experiență în viticultură și vinificație (mulți; din 1999, faceți voi calculul :D), Iustin a creat Vinaltus (și, ca un brand personal, etichetele-fanion i.u.s.o. și i.u.s.r.), un proiect născut din dragoste pentru terroir-ul oltenesc și pasiunea pentru soiurile locale. Acronimul i.u.s.r. vine de la „Iustin Urucu Super Românești”, în timp ce i.u.s.o. înseamnă „Iustin Urucu Super Oltenești” – denumiri-tribut adus terroir-ului local, cu fiecare sticlă reflectând amprenta personală a vinificatorului.

Vinurile și brânzeturile – Asocierile serii

Vinurile au fost prezentate cu pasiune de Iustin, iar brânzeturile au fost povestite de colegul nostru Daniel Botea, absolvent de master în Expertizarea Viti-Vinicolă și degustător autorizat de brânzeturi. Fiecare asociere a fost atent gândită, îmbinând arome și texturi în combinații perfecte. Iată cele 5 asocieri de care ne-am bucurat:

1. Corvus Alb Crâmpoșie Selecționată + Aperifrais Ile de France

2. Corvus Rose + Brie au Bleu Ile de France

 

3. Demeter Sauvignon Blanc + Emmentaler Delaco

 

4. Corvus Roșu (Fetească Neagră și Negru de Drăgășani) + Cașcaval Sofia Delaco

 

5. Demeter Negru de Drăgășani și Cabernet Sauvignon + Grana Padano Delaco D'Exceptie

Pe mine prima asociere a serii, cea dintre Corvus Alb Crâmpoșie Selecționată și Aperifrais Ile de France, m-a cucerit definitiv. Deși am avut parte de mai multe experiențe cu acest soi local, Crâmpoșia de la Vinaltus mi s-a părut, fără exagerare, cea mai spectaculoasă din cele gustate până acum (atât cât permit caracteristicile strugurelui). Vinul s-a prezentat impecabil, etalând o prospețime aparte, dar și o eleganță discretă, un echilibru perfect între aciditate și arome fructate. Notele subtile de citrice și un ușor parfum floral au completat o structură fină, specifică terroir-ului oltenesc, dar ridicată la un nou standard de calitate.

Alături de Aperifrais, o brânză cremoasă, cu o prospețime aparte și un kick dat de condimentele presărate deasupra, vinul s-a deschis și mai mult, scoțând la iveală nuanțe delicate, care au accentuat textura aerată a brânzei. Practic, Crâmpoșia și Aperifrais-ul au dezvăluit o combinație revigorantă, fiecare înghițitură dintr-unul din componente completând gustul celuilalt. A fost, fără îndoială, asocierea mea preferată a serii și o reamintire a potențialului pe care îl are acest soi autohton când e tratat cu măiestrie.

 

Și, dacă papilele mi-au fost clar și definitiv cucerite, să știți că Iustin, povestitor cum este, a reușit să mă facă să apreciez Crâmpoșia și ... intelectual, nu doar gustativ! Pornind el povestea de la vechiul soi de viță crâmpoșie, numit cârlogancă, ce acoperea dealurile Olteniei, a ajuns la vin, care se bea “cu burta” la un celebru restaurant din Drăgășani, numit … Grandiflora. Dacă vă sună cunoscut numele, e chiar localul ce dă numele nuvelei La Grandiflora a prozatorului român / oltean (sau să zic super român / super oltean?) Gib Mihăescu!

Și iată de ce zic că nimic nu e întâmplător! Nuvela începe cu un anunț: anume că “În grădina domnului Alexandru Cocoșel, la „Grandiflora”, e deci sărbătoare mare. Paharele se ciocnesc des și cuțitele pătrund tăioase în mușchiulețele cu sânge, fumegând pe talere de lemn.” Tot în sunet de pahare ciocnindu-se ne-am bucurat și noi spre finalul serii de cina cu care ne-au răsfățat gazdele de la Crama Vinaltus: o friptură de porc la grătar, sfeclă coaptă și salată de varză. Să vă mai spun că paharele erau pline cu un cupaj de Fetească Neagră și Negru de ... Drăgășani? Minunată închidere de cerc!

Cu speranța că am reușit și acum să vă trezesc curiozitatea pentru brânzeturile și vinurile degustate, vă urez și eu vouă poftă mare și noroc!