Recunosc, cu modestia tipic oltenească, faptul că în ceea ce privește cultura din Craiova, de ceva vreme, se întâmplă chestii. Unele extraordinare, altele modeste, unele reușite, altele cu mai puțini sorți de izbândă, unele sprijinite și împinse de la spate de armate de oameni, altele duse la bun sfârșit de echipe mici și pline de energie, unele mai creative, altele oarecum banale, unele oferite de jucătorii culturali consacrați, altele - acte independente. Ambivalența spațiului cultural craiovean - nu-i zic piață ca să evit comercialismul cuvântului - duce, invariabil, la o ascensiune progresivă, organică, provenită dintr-o competiție sănătoasă. Nu toate proiectele sunt menite să supraviețuiască testului timpului, însă, așa cum nu toate proiectele care supraviețuiesc sunt destinate succesului.
