Ceea ce nu vor înțelege niciodată cei care nu au frați este telepatia asta și înțelegerea fără cuvinte care leagă aproape ombilical doi oameni ca mine și ca Oana. Acum vreo lună, două, să tot fie de când îi zic, într-o zi, să-mi spună cum se numește melodia aia pe care am ascultat-o la ea și care mi-a plăcut. Cum s-ar zice, căutarea acului în carul cu fân, căci zilnic îi zic cam de douăj de piese care îmi plac din lista ei. Și ghiciți ce a făcut Oana? Mi-a zis: Care, măi, cutăriță? Incredibil, exclusiv și în reluare, numai Oana putea să ghicească exact ce căutam fără să îi dau cel mai mic indiciu - pentru că mă cunoaște mai bine decât mă cunosc singură. Vă spun asta ca să înțelegeți că de multe ori nu e nevoie să mai gândesc și eu, doar o întreb pe ea ce am vrut să zic! Cam așa a fost și acum o săptămână, când am zis asta. Îmi cânta în cap o piesă și nu reușeam să o identific. În mintea mea auzeam ceva de genul There's a light in my heart tra la la... Azi mi-am dat seama ce era și am zis că doar pentru perseverența de a-mi rămâne în cap o săptămână întreagă, merită să apară pe blog. Și nu, nu era light, era wall... :)
Astăzi, Shelby Lynne - Wall in Your Heart.
Audiție plăcută, "muzicofili"! :D
