Lasand gluma deoparte, de marti dimineata de cand am pus-o la microbuz am stat cu sufletul la gura (si eu si Cris), am sunat-o de cateva ori bune pana a iesit din tara, apoi am asteptat vesti referitoare la sosirea la Avignon, cazare si acomodare. Tutto bene pana acum! Si chiar daca am vorbit cred ca mai mult decat vorbeam intr-o zi normala, acasa, parca tot imi e un piculetisor mic de tot acolo dor de ea. Da' sa nu-i spuneti, ca si-o ia-n cap :P
Ca sa-mi mai treaca de dor, m-am apucat sa ma uit peste pozele noastre de vara trecuta, din Istanbul, din timpul internshipului AIESEC. Si am gasit-o pe asta de mai jos. Asa-i ca vedeti doua maini pe o bara? Eu vad doua prietene intr-o barca :)
Si eu vad tot 2 prietene.... Doar ca nu inteleg de ce prietena ramasa pe meleagurile natale are voie sa-i spuna prietenei din Franta ca ii e dor de ea... pentru ca celui de-al treilea dinte i s-a interzis cu desavarsire sa faca acest lucru
RăspundețiȘtergerepff...eu de ce vad postul asta tocmai acum?! :)))
RăspundețiȘtergerePupai si eu, dintatelor!
@Anonim: Cris, si noi te iubim! :)))
RăspundețiȘtergere@Monica: pai daca porti ochelari... :P