Ianuarie teatral. 4 spectacole la Nationalul Craiovean

Din oferta culturală și de petrecere a timpului liber din Craiova, teatrul rămâne destinația mea preferată. Bine, este și pretextul de a mă întâlni cu Anda, mai ales acum, de când împărțim un abonament (apropo, este foarte convenabil – vezi abonamentele disponibile la Teatrul Național din Craiova aici). Dar, mai presus de toate, este evadarea mea din cotidian, că doar am nevoie! (Cum ar zice Tim Curry, "The way the world is, I think a silly evening in the theatre is a good thing, to take our minds off terror.")

Așa că, în acest ianuarie din anul de grație 2019, am trecut peste zăpadă, gheață, ploaie înghețată, polei și alte stihii ale naturii asociate în mod tradițional cu iarna, și m-am prezentat la porțile Teatrului "Marin Sorescu" la patru piese. Care au fost acestea și de ce le recomand, în rândurile de mai jos!

Salvatorii Melcilor (de Bogdan-Cristian Drăgan, regia Bogdan-Cristian Drăgan) – tragicomedie

Distribuția: Anca Dinu, Petronela Zurba, Geni Macsim, Haricleea Nicolau, Tudorel Petrescu.

Apariții filmate: Ștefan Cepoi, Natașa Raab.

Sursa foto: tncms.ro

Pe scena Sălii Studio, 3 surori – actrițe (Anca Dinu, Petronela Zurba, Geni Macsim) își joacă rolul și sinele într-un melanj de planuri care se întrepătrund până la un soi de dizolvare a marginilor (stare disociativă de care suferă personajul Lila din Tetralogia Napolitană a Elenei Ferrante). Vizitele lor la psihoterapeut (Haricleea Nicolau) oglindesc discuțiile cu propriul lor frate actor, convertit profesional la psihoterapie (Ștefan Cepoi – actor, psiholog, psihoterapeut). Deasupra lor plutește umbra mamei, actriță celebră, cunoscută mai ales pentru rolul dintr-o reclamă celebră la castraveți (Natașa Raab, actriță, joacă rolul Coanei Chiva într-o serie de reclame la produse lactate), dar și prezența distrată a tatălui, profesor de astronomie, fascinat de Gagarin (Tudorel Petrescu).

La plecarea din sală am luat cu mine câteva replici de un umor fantastic (– Facem artă, nu ciorbă! – Da? Și când ți-o fi foame, artă să mănânci!), dar și greutatea unei întrebări. De ce facem teatru despre teatru? Într-un articol din www.whatsonstage.com din 2017, criticul de teatru Matt Trueman emitea două ipoteze: un soi de narcisism profesional sau o exploatare a propriilor puncte tari. ("Is that an issue – a sign of an art-form in love with its own image, fiddling with itself as the world falls to pieces? Or is it a mark of sharp-eyed self-awareness, an art-form that turns its limits to its advantage?") Oricare ar fi răspunsul, poți să-ți mai pui întrebarea miercuri, 30 ianuarie, de la ora 18:00, sau vineri, 1 martie, de la 17:00, în Sala Studio de la Teatrul Național Craiova.

Năpasta (de I. L. Caragiale, regia Kincses Elemer) – dramă

Distribuția: Monica Ardeleanu, Adrian Andone, Dragoș Măceșanu, Cătălin Miculeasa

Sursa foto: tncms.ro

Singura dramă a lui I. L. Caragiale, transpusă pe scena Sălii Atelier, este cel mai longeviv spectacol din repertoriul TNCMS. Intriga este cunoscută: o femeie, trei bărbați și o crimă neelucidată. Dragomir (Dragoș Măceșanu) își ucide cel mai bun prieten, Dumitru, și se însoară cu văduva acestuia, Anca (Monica Ardeleanu), de care e îndrăgostit. Anca îl suspectează și speră că va reuși să aducă adevărul la lumină. Cu ajutorul învățătorului din sat, Gheorghe (Cătălin Miculeasa) și a pădurarului Ion (Adrian Andone), acum nebun, fugit de la ocnă, unde fusese închis pe nedrept pentru uciderea lui Dumitru, Anca ticluiește un plan prin care să se răzbune pe Dragomir.

Anca are ceva din Vitoria Lipan, hotărâtă să treacă peste orice greutate ca să-i facă dreptate soțului ei ucis (chiar dacă asta înseamnă să se mărite cu cel pe care-l bănuiește de crimă). Imposibilitatea ei de a merge mai departe la aproape 10 ani de la tragedie vine dintr-o obsesie a justiției, din nevoia de a afla adevărul și de a-i plăti vinovatului cu aceeași monedă. Monica Ardeleanu și-a asumat foarte bine rolul, reușind să lase emoția să se vadă prin crăpăturile din fațada imaginii de femeie cu un scop. Foarte bună și prestația partenerilor ei de scenă, mai ales cea a lui Adrian Andone, sfâșietor în rolul nebunului Ion!

Așezate de o parte și de alta a scenei, scaunele pentru public puteau la fel de bine să fie așezate acolo pentru jurați. Pe întreaga durată a piesei asistăm în tensiune la un proces – crima a avut deja loc, acum ascultăm acuzele, mărturiile și pledoariile celor implicați. Ne ținem respirația pentru a afla verdictul, iar, la final, răsuflăm ușurați: dreptatea a fost servită!

White Room (de Alexandra Badea, regia Florin Caracala)

Distribuția: Romanița Ionescu, Alex Calangiu, Claudiu Mihail, Gabriela Baciu, Ramona Drăgulescu, Cătălin Miculeasa, Ștefan Cepoi, Corina Druc, Dragoș Măceșanu, Anca Dinu, Raluca Păun

Sursa foto: tncms.ro

White Room este piesa care pune punctul pe i-ul din cuvântul virtual, invitând publicul la o incursiune într-o realitate virtuală în care indivizii evadează pentru a-și satisface diferitele nevoi. Personajul principal este Alice (Romanița Ionescu), cea care se loghează în White Room pentru a se întâlni cu utilizatorul Yunis (Alex Calangiu), de a cărui virtual persona e îndrăgostită. Din interacțiunile ei cu alți useri, descoperim o pleiadă de pretexte pentru care indivizii se sustrag realității: Paul (Cătălin Miculeasa) - o iubește pe Alice și o urmează în mediul virtual pentru a-i reaminti de posibilitatea fericirii in real life; Friedlise (Gabriela Baciu) – respinge realitatea și se lasă consumată de abstract, refuzând orice tentativă de întoarcere la palpabil, nici măcar pentru Heloa (Ramona Drăgulescu), cu care are o relație virtuală.

Așa cum scriam la începutul articolului, fiecare dintre noi găsim metoda potrivită pentru a evada. Uneori e într-o carte, alteori într-un film, o piesă de teatru, un joc sau o platformă online. Această fugă de realitate a fost definită încă din 1996 de Peter Vorderer, profesor la Universitatea din Mannheim: “In its core, escapism means that most people have, due to unsatisfying life circumstances, again and again cause to ‘leave’ the reality in which they live in a cognitive and emotional way.” Avantajul la realitatea virtuală este că îți dă voie să participi, dar și să te reinventezi – acolo poți fi orice versiune de-a ta pe care ți-o dorești. Pe măsură ce tehnologia VR continuă să înflorească, lumile la care avem acces devin din ce în ce mai spectaculoase, iar mirajul lor, mai puternic. Când toți vom fi acolo, ce se va întâmpla cu aici?

Cealaltă țară (adaptare după trei romane de Herta Muller, regia Alexandru Istudor) – dramă

Distribuția: Romanița Ionescu, Adrian Andone, Marian Politic, Gabriela Baciu, Ștefan Cepoi, Vlad Udrescu, Corina Druc, Raluca Păun.

Sursa foto: tncms.ro

Într-o țară cu emigrație de 17% din populație în ultimii 10 ani, un spectacol ca "Cealaltă țară" oferă context, dar pare să și toarne sare pe rană. Scenariul dramatic a fost adaptat după trei romane ale scriitoarei române de etnie germană, Herta Muller, laureată a premiului Nobel pentru literatură în 2009: "Omul este un mare fazan pe lume", "Călătorie într-un picior" și "Încă de pe atunci vulpea era vânătorul". Spectacolul este centrat pe două din laitmotivele scriiturii mulleriene: obsesia trecutului și dictatura comunistă.

Piesa urmărește eforturile familiei Windisch de a pleca din România și a emigra în Germania în 1989. Primul act, a cărui acțiune are loc în Home: Romania, trece în revistă toate dramele pre-decembriste prin care trece familia: teroarea Securității, persecuția organelor de anchetă, "turnătoria", starea economică precară, tranzacțiile pe sub mână, compromisurile morale etc. Mutarea perspectivei și trecerea la Home: Germany nu aduce modificări semnificative în viața protegonistei -  Irina (Romanița Ionescu), fiica familiei Windisch, singura care reușește să emigreze. Dramele cu care se confruntă acum sunt la fel de dure: depărtarea de familie, sentimentul de neapartenență la noua țară, suspiciunea autorităților străine, lipsa prietenilor noi și trădările celor vechi.

Ca prestații, menționez jocul Romaniței Ionescu (care duce greul mai multor piese de la Național concomitent, dar reușește să le facă față cu brio tuturor), prestația lui Marian Politic (terifiant în rolul căpitanului de Securitate Piele) și cea a Gabrielei Baciu (cu un joc plin de nuanțe). Vlad Udrescu în rolul recepționerului polonez este singura gură de oxigen într-o piesă mult prea înecăcioasă. Intervențiile lui în notă comică ne-au salvat de la asfixiere – mulțumim, Vlad!

Cam acesta a fost programul artistic pe luna ianuarie 2019. Februarie se anunță și mai plină – cu 7 piese pe care abia aștept să le văd (printre care o premieră – "Marte" și două spectacole de teatru independent / contemporan din cadrul proiectului "11 plus 1").

Până la recitire, mergeți la teatru! :)