Se afișează postările cu eticheta mesaje. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta mesaje. Afișați toate postările

27 septembrie 2011

Intreaba farmacistul

          Atunci când sunt bolnavă, mi-e rău sau mă doare ceva - și pare ceva serios -, mă duc la doctorul de familie sau la un doctor specialist pentru a-mi prescrie tratament. Când problema nu pare chiar atât de "de speriat", mă las pe mâna mamei, a internetului sau chiar pe a mea proprie și personală. Beau cu încredere ceaiuri băbești, iau pastile găsite prin casă sau merg și cumpăr de la farmacie hapuri cam după ureche. Niciodată - dar absolut niciodată - nu mi s-a întâmplat să întreb farmacistul. Probabil e vorba de o oarecare respingere generalizată a tagmei, așa cum mi se mai întâmplă cu majoritatea secretarelor și a celorlalți funcționari publici (am câteva exemplare pe la Oficiul Registrului Comerțului și pe la Administrația Financiară din Craiova de numa' - numa'). Voi obișnuiți să cereți sfatul farmacistului?
          Întreb pentru că astăzi a venit tata de la farmacia Dona cu o pungă care mi-a atras imediat atenția. Cu un mesaj și un design interesant, modern, tineresc, amuzant și atrăgător, m-a pus puțin pe gânduri...
Oameni buni, nu mai luați pastile aiurea!
Întreabă farmacistul!

Later edit: Designul pungilor este realizat de Alec Macri.


21 martie 2011

Copiii si tehnologia

          Deși în mod uzual se folosește tehnologia în opoziție cu sexul frumos, uite că astăzi fac o mică paranteză pentru a trage un semnal de alarmă cu privire la copiii care folosesc minunile științei, în ciuda faptului că ar fi indicat să nu le fie permis. Povestea ne-a fost relatată de o colegă care se zbate zilnic să educe o mână de neciopliți, din care o bună parte suferă și de ceva afecțiuni psihice, ori, mai pe șleau, sunt complet cretini.
          La una din clasele de a VIII-a la care colega cu pricina se luptă cu morile de vânt există un băiat mai special. Un pic mai înalt decât colegii lui, mai plinuț, mai lent în reacții fizice și psihice. Nu se știe exact de ce suferă, dar e clar – și o spun în adevăratul sens al cuvântului, lipsită de orice ironie – că băiatul e ușor retardat. Nu e complet, știe de glumă, face asocieri între diverse lucruri, dar nu poate fi la fel de isteț ca alți copii de vârsta lui. Colegii lui îl resping, copiii mai mici îl bat, profesorii îl compătimesc. În ultima vreme a început să se răscoale și el; înjură, scuipă, dă și el cu pumnii, nu doar încasează. Din ciuca bătăilor s-a transformat în zmeu, în tartorele școlii. Iar acum câteva zile, pe zmeu l-a căutat poliția la școală…
          Și acum să abordăm problema cinematografic, din alt unghi. Zmeu fiind, băiatul retardat a devenit șmecher. Șmecher fiind, a început să ciupească o țigăncușă de ici, de colo, pe ici, pe colo. Să o înghesuie pe culoare. Să o aștepte după ore. Să o urmărească pe drumul spre casă. Și, fiindcă aici voiam să ajung, să îi trimită pe telefon tot felul de mesaje ma mult sau mai puțin potrivite pentru un schimb tehnologico-epistolar între un băiat de clasa a 8-a și o fată de clasa a 5-a. Mesaje găsite de părinții fetei, aceștia ducându-se mai departe de diriginte / directorul școlii, direct la aițiloP! Între noi fie vorba, cred că și mie dacă mi-ar fi trimis cineva niște mesaje atât de … explicite, probabil și eu aș fi făcut același lucru. Căci știu ce s-a scris acolo, dar nu pot reproduce nici verbal, nici în scris, și nici cu gândul nu vreau să gândesc. În afară unei muștruluieli din care și așa nu a înțeles mare lucru, băiatului nu i s-a întâmplat mai nimic. Cu toate astea, nu mă pot abține să nu mă gândesc la faptul că ar fi, poate, bine, ca și uneltele astea tehnologice să vină cu o vârstă de la care e legal să le folosești…

          “A devenit cumplit de evident că tehnologia ne-a depăşit umanitatea.” – Albert Einstein