27 octombrie 2010

Copil fiind, paduri cutreieram...

     Copil fiind, ca sa spun drept, nu prea cutreieram paduri. Eram mai statica de fel, mai centrata pe locsorul ala care ne e atat de drag si caruia ii spunem numele cu religiozitate: acasa. Nici pe afara n-am prea mai iesit de cand mi-am bagat mana, pe cand aveam vreo 5-6 anisori, intre spitele unei biciclete in miscare. Deci da, stateam acasa - mare avantaj ca aveam si am in continuare cu cine sa ma joc si sa ma bat. O, da! :))
     Imi amintesc cu drag de perioada ante-calculator. De serile de Remi, Scrabble si Maroco cu parintii sau de noptile prelungite la extrem in care incercam sa fur bani de la banca din Monopoly atunci cand Oana nu era atenta. Si de Piticot, de Dacii si Romanii sau de pionii de sah vopsiti cu acuarele, botezati dupa personajele din Dallas. A trecut timpul si i-am abandonat in cutii duse nu-mai-stiu-unde. 
     Si am scos dintr-o alta cutie un calculator. Nu retin specificatiile tehnice, stiu doar ca era butucanos si mare si alb. Si relativ urat! Si ca ne jucam Tetris cu randul: eu, Oana si tata! Si mai era un joc cu niste bilute miscatoare care trebuiau sa construiasca ceva pe ecran pana inchideau un vierme mare si miscator intr-un patratel mic. (Dau un regat pentru un nume! :D)
     A mai trecut ceva timp si am inceput sa ne reprofilam pe alt fel de JOCURI. Prin scoala generala jucam excesiv Bomberman la o colega, iar acasa faceam adevarate campionate de Pacman. Pe langa Zuma mai dezvoltasem o pasiune pentru un joc cu tevi, Pipes, si pentru ceva ce presupunea niste robetei ce se luptau intr-o arena. Mai erau multe joculete cu tot soiul de nave spatiale, impuscaturi de meteoriti si alte nebunii. Cred ca era ceva specific varstei sa ne ingropam in jocuri de dexteritate, ce puneau accent pe viteza de reactie. 
     Dar ca tot omul, si noi am crescut. Si odata cu varsta, au crescut si pretentiile. Jocurile de strategie (in special militara) au inceput sa castige teren, la fel ca si cele de logica, de perspicacitate, puzzle-urile. Apoi timpul dedicat jocului a scazut (extrem de) mult, asa ca mini-joculetele online si chiar celebrele jocuri de Windows au venit/revenit la putere.
     Si pentru ca tot vorbim de joc, joaca si jocuri, fiecare dintre joculetele mentionate mai sus au avut perioade de maxima si de minima popularitate. Suisuri si coborasuri. Ca intr-un carusel... :)

4 comentarii:

  1. Mi-ai adus aminte de Maroco. Eram micut, tata imi adusese un skateboard din strainatate, era ziua mea, jucam Maroco si unul din amici a trecut cu skateboard-ul peste betisoare. Bineinteles, a rupt cateva. Aoleu ce-am plans. :))
    Tare mi-ar mai placea sa joc Maroco. Cam din acea perioada n-am mai jucat. :). Oricum, m-ai intors cu gandul in copilarie. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Pai stii cum facem? Cand ne intalnim noi (nu zic "daca", fiindca e obligatoriu :) ), unul da berea si unul aduce Maroco-ul! :D

    RăspundețiȘtergere
  3. :)) Ai vazut ca am zis si pe twitter. Facem #marocotweetmeet. :))

    RăspundețiȘtergere