Inainte, inapoi

     La viata mea am stiut bine de tot cu numerele. Acum, de cativa ani, am mai uitat, din pacate, dar pana in clasa a 12-a (si vreo 1-2 ani dupa, cat inca imi mai functiona memoria) zbar-na-iam de matematica. Cam totul s-a dus, insa, pe apa Sambetei (de stiinta matematicii vorbesc, desigur) de cand am intrat la Facultatea de Litere. Tot din aceasta perioada dateaza si una dintre cele mai haioase intamplari legate de numere, mai exact de ora de la ceas. Mi-am amintit de ea din cauza schimbarii orare de ieri si e musai sa va povestesc!
     Cred ca am mai zis pe aici, dar repet cu drag: anul doi de facultate l-am petrecut, boem si fericit, la Barcelona, impreuna cu o ceata vesela. S-a intamplat sa mai gasesc o Dana la fel de ametita si aiurita ca si mine (asta am zis-o ca sa se simta si ea bine, eu nefiind nicidecum asa :P) cu care sa impart camera (si apoi apartamentul) cateva luni de zile bune. Printre lunile astea nu stiu cum s-a strecurat si octombrie, care a venit cu tot cu schimbarea obisnuita de ora. De cu seara ne-am interesat, am intrebat in dreapta si in stanga in ce sens se dau acele, inainte?, inapoi?, ni le-am dat, am schimbat ora si la calculator si la telefoane, ne-am setat alarmele in consecinta, totul ca sa nu intarziem a doua zi de dimineata la facultate.
     Suna alarmele. Ne trezim cu greu, ca in toate diminetile, dar parca asta era mai innegurata si mai obscura decat oricare de pana acum. Mancat, spalat, imbracat, pregatit ghiozdan si alte asemenea. Plecat de acasa pe o vreme mohorata, soare ioc, ochii tot carpiti de somn. Pe langa bloc, nimeni. Pe strada pustiu. Ajungem la statia de metrou, sufla vantul. Coboram la trenuri, singure. Ne asezam pe o bancuta in asteptarea metroului pierdut. Trec minute bune, nimic. Ridic ochii semi-inchisi spre tabela care anunta metrourile. Ora: 4:$%. Ma frec la ochi si ma mai uit o data! 4:$%. O bat pe Dana pe umar si ii arat tabela. Se freaca la ochi si apoi ii casca exponential pana la insuportabil. Ne retragem discret de pe peron. Sus, in statia de metrou, sufla vantul. Pe strada, pustiu. Pe langa bloc, nimeni. Urcam in camera noastra si ne bagam in pat imbracate in hainele de scoala. Adormim. Tocmai ne-am luat liber pentru restul zilei... :))