Fifty Shades of Nothing

Prea ocupată cu viața de zi cu zi și prea nefamiliarizată cu marile saga contemporane de succes, nu știam despre romanul Fifty Shades of Grey al autoarei britanice E. L. James decât că se bucură de o apreciere la scară largă din partea publicului. Nimic despre acțiune, nimic despre personaje, în afara câtorva citate neconcludente reperate pe Tumblr. Lipsă de informație la care se adaugă o preferință personală care mă împiedică să mă interesez de un cântec, film sau carte prea la modă, bănuind că ce poate să prindă la mase mari are șanse maxime să nu fie pe gustul meu.

Pornind de la aceste puncte de plecare, am stat puțin în cumpănă atunci când am primit pe mail de la o prietenă cele trei volume ale best-seller-ului. Citeam altă carte la momentul respectiv și nu știam nimic despre ce aveam în fața ochilor, mai ales că nu am vrut nici măcar să caut titlul în Google, unde cu siguranță aș fi găsit vreun spoiler care să strice distracția. Ooo, și câtâ dreptate am avut; ce de distracție avea să urmeze...

Căci cu mâna pe inimă vă spun că, deși cartea este - lejer spus - un roman erotic, orice persoană cu așteptări mai mari decât ale unei gospodine amatoare de telenovele va izbucni isteric în râs încă de la primele pagini. Bine, recunosc, primele pagini care se pot transforma în primele zeci de pagini cu ușurință, noi, cititorii, având aceasta supra-putere de a citi în diagonală un text pe care ar fi putut să-l plămădească și un școlar corigent cu ceva imaginație (bine, lăsând deoparte componenta porno-erotică, pe care sper că n-ar fi avut cum să și-o imagineze un școlar cu oricât de multă imaginație). 

Las deoparte orice critică sau comentariu la adresa firului narativ și a conflictului, căci sunt atât de pueril-trase de păr, dacă îmi permiteți, că numai twist-urile telenovelistice josearmandiene ar mai putea egala penibilul situațiilor narate. Personajele sunt neverosimile, iar modul lor de a acționa și reacționa este foarte puțin ancorat în realitate (în realitatea mea, recunosc), încât ai impresia că citești fie un roman SF, fie o carte fantastică cu vampiri care îi vrăjesc pe ceilalți protagoniști să facă toate lucrurile pe care le comandă ei (Twilight much?). 

Iar autoarea - o, da - autoarea... E. L. James după pseudonim, Erika Leonard pe numele ei adevărat. Genul de autoare al cărei sex îl ghicești de la rândul 2, chiar dacă n-ai citit coperta. Genul de autoare pe care o bănuiești, asa cum bine a observat Oana, de 20 de ani, când ea se apropie de 50. Și despre care spun sus și tare că este complet lipsită de vocabular, aptitudini și competențe artistice. Dar, hei (de ce ne mirăm?), compensează cu mult sex și i se iartă. Vanilla sex, BDSM, kinky, fetișuri, voi să le dați nume. Eu m-am oprit după vreo 100 de pagini, când deja mi s-a întipărit prea adânc în minte sentimentul ăla că mă uit la un film porno la care nu mă pot "bucura de acțiune" din cauză că mă distrage o regie mult prea puțin verosimilă. Cred; n-am de unde ști.

PS: Păreri (dpdv literar-artistic)?

Sursă foto, aici.