Cadou perfect pentru Crăciun: Care lapte e mai bun?

Fie că i-ai comandat deja juniorului cadoul de Crăciun sau te pregătești să intri în panica de dinainte de Sărbători, ia în calcul să-i pui în punguță și o carte de citit. Te ajut cu o recomandare 1001% subiectivă: delicioasa carte pentru copii „Care lapte e mai bun?”, scrisă de sora mea din alți părinți, Anda Simion. Pe Anda o știu de ceva ani, îi (re)cunosc condeiul și mă vrăjește cu orice scrie, așa cum sunt convinsă că vă va vrăji pe tine și pe tot neamul tău, căci cartea ei e numai bună pentru mămici, tătici, bunici și alte rude, cu sau fără pici. Continuă să citești, îți zic imediat despre ce e vorba și cum poți să intri în posesie.

Biblioteca bloggerului roman - anul II

Cam acum 1 an, Chinezu lansa o provocare blogosferică: cine ce cărți a mai citit, cui ce cărți i-au mai plăcut? A numit-o el atunci Biblioteca bloggerului român și își propunea ca, prin inițiativa asta, să facă un fel de centralizare a cărților pe care le-au citit bloggerii români în 2013. Au răspuns atunci prezent 123 de bloggeri – eu am zis pas din cauza proastei memorii, care nu mi-a permis să-mi amintesc cu exactitate ce cărți am citit și când. Mi-a fost un pic ciudă că, într-o vreme în care cultura trebuie scoasă în evidență prin orice mijloc, nu am putut să iau parte la o provocare așa frumoasă. Am căutat o resursă care să mă ajute cu centralizarea cărților (prea puține, doar 15) de care am avut răgaz să mă bucur în 2014 – www.goodreads.com pe numele ei – și m-am pus pe treabă. 

Citesc si dau mai departe - Baiatul cu pijamale in dungi de John Boyne

"Băiatul cu pijamale în dungi" de John Boyne este o ficțiune istorică scrisă din punctul de vedere al unui băiețel neamț pe care evenimentele îl aruncă, în plin Holocaust, în vecinătatea lagărului de la Auschwitz. Venind ca lectură după "Roșu ucigaș", romanul autobiografic zguduitor al lui Jeroen Brouwers despre copilăria într-un lagăr de concentrare japonez din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, "Băiatul cu pijamale în dungi" pare pueril ca scriitură, ceea ce nu-i știrbește, însă, din însemnătatea și din puterea mesajului transmis.

Romanul este povestea lui Bruno, un băiețel neamț de 9 ani extrem de naiv, al cărui tată este numit comandant al celui mai mare lagăr de exterminare nazist. Lipsit de prietenii săi din Berlin și mânat de spiritul de aventură caracteristic tuturor copiilor la acea vârstă, Bruno începe să se strecoare din casă pentru a explora împrejurimile. Curând dă de un gard de a cărui cealaltă parte se află Schmuel, un băiețel evreu ce poartă tot timpul o "pijama în dungi", cu care leagă o frumoasă prietenie. Naivitatea (ușor exagerată a) lui Bruno îl împiedică pe acesta să realizeze rolul gardului, al lagărului și al tatălui său în cadrul acestuia, ceea ce va conduce, în cele din urmă, la un final tragic sfâșietor...

Citesc si dau mai departe - Vand kilometri de Mihai Barbu

Coperta Vând kilometri (via mongolia.ro)

Prin 2009 am auzit / citit câte ceva despre un tip care, călare pe o motocicletă, a plecat din România până în Mongolia (și înapoi). Știți voi, niște știri despre un tip oarecare, de care nu te leagă nimic altceva decât imaginația că, vreodată, ai putea și tu să-ți iei inima în dinți și să pleci într-o călătorie mai mult sau mai puțin inițiatică prin lume, ca el. Am intrat la vremea respectivă de câteva ori pe blogul lui, mongolia.ro, am mai urmărit puțin subiectul pe câteva bloguri de travel și cam atât. Era doar un alt tip oarecare plecat și întors acasă, un aventurier pe două roți, un spirit rebel și, ca să-i punem și-o etichetă, un nebun, că altfel cine se duce singur până la capătul lumii, el cu gândurile lui?

Pe nebunul acesta îl cheamă Mihai Barbu. A plecat în Mongolia "pentru suflet", asta după doi ani de pregătiri și mai multe răzgândiri. Ca să-și finanțeze o parte din călătorie, a vândut kilometri (50 euro / 500 km) din itinerar în schimbul unor scrisori personalizate către cumpărători postate pe blog, în care a documentat fiecare tronson parcurs. La întoarcere, 26.000 km, 4 luni și 13 țări mai târziu, a publicat aceste scrisori într-o carte, sugestiv intitulată "Vând kilometri".

Fifty Shades of Nothing

Prea ocupată cu viața de zi cu zi și prea nefamiliarizată cu marile saga contemporane de succes, nu știam despre romanul Fifty Shades of Grey al autoarei britanice E. L. James decât că se bucură de o apreciere la scară largă din partea publicului. Nimic despre acțiune, nimic despre personaje, în afara câtorva citate neconcludente reperate pe Tumblr. Lipsă de informație la care se adaugă o preferință personală care mă împiedică să mă interesez de un cântec, film sau carte prea la modă, bănuind că ce poate să prindă la mase mari are șanse maxime să nu fie pe gustul meu.

Pornind de la aceste puncte de plecare, am stat puțin în cumpănă atunci când am primit pe mail de la o prietenă cele trei volume ale best-seller-ului. Citeam altă carte la momentul respectiv și nu știam nimic despre ce aveam în fața ochilor, mai ales că nu am vrut nici măcar să caut titlul în Google, unde cu siguranță aș fi găsit vreun spoiler care să strice distracția. Ooo, și câtâ dreptate am avut; ce de distracție avea să urmeze...

Căci cu mâna pe inimă vă spun că, deși cartea este - lejer spus - un roman erotic, orice persoană cu așteptări mai mari decât ale unei gospodine amatoare de telenovele va izbucni isteric în râs încă de la primele pagini. Bine, recunosc, primele pagini care se pot transforma în primele zeci de pagini cu ușurință, noi, cititorii, având aceasta supra-putere de a citi în diagonală un text pe care ar fi putut să-l plămădească și un școlar corigent cu ceva imaginație (bine, lăsând deoparte componenta porno-erotică, pe care sper că n-ar fi avut cum să și-o imagineze un școlar cu oricât de multă imaginație). 

Las deoparte orice critică sau comentariu la adresa firului narativ și a conflictului, căci sunt atât de pueril-trase de păr, dacă îmi permiteți, că numai twist-urile telenovelistice josearmandiene ar mai putea egala penibilul situațiilor narate. Personajele sunt neverosimile, iar modul lor de a acționa și reacționa este foarte puțin ancorat în realitate (în realitatea mea, recunosc), încât ai impresia că citești fie un roman SF, fie o carte fantastică cu vampiri care îi vrăjesc pe ceilalți protagoniști să facă toate lucrurile pe care le comandă ei (Twilight much?). 

Iar autoarea - o, da - autoarea... E. L. James după pseudonim, Erika Leonard pe numele ei adevărat. Genul de autoare al cărei sex îl ghicești de la rândul 2, chiar dacă n-ai citit coperta. Genul de autoare pe care o bănuiești, asa cum bine a observat Oana, de 20 de ani, când ea se apropie de 50. Și despre care spun sus și tare că este complet lipsită de vocabular, aptitudini și competențe artistice. Dar, hei (de ce ne mirăm?), compensează cu mult sex și i se iartă. Vanilla sex, BDSM, kinky, fetișuri, voi să le dați nume. Eu m-am oprit după vreo 100 de pagini, când deja mi s-a întipărit prea adânc în minte sentimentul ăla că mă uit la un film porno la care nu mă pot "bucura de acțiune" din cauză că mă distrage o regie mult prea puțin verosimilă. Cred; n-am de unde ști.

PS: Păreri (dpdv literar-artistic)?

Sursă foto, aici.

Cati copii sa facem?

Imi plac conferintele! Pentru ca iti ofera atat de multe lucruri pe care nu ai cum sa nu le placi: informatii, oameni, uneori prieteni, si nu in ultimul rand, interactiune transformata in niste conversatii delicioase. De astfel de conversatii am avut parte si saptamana asta care a trecut, la o conferinta internationala. 
Nu mai tin minte cum am inceput sa discutam, in timpul unei cine, despre nunti, rochii de mireasa, barbati, copii si altele de genul asta. O colega s-a apucat sa ne impartaseasca din lecturile ei pe tema "voi avea un copil" de pe vremea cand se pregatea sa fie mamica (acum 20-30 de ani). Cum-necum, i-a cazut in mana o carte de psihologie sau o alta stiinta obscura si neinteleasa, care sustinea urmatoarele:
- daca faci un singur copil, acesta va fi rasfatat peste masura. De la atata rasfat, va incepe sa creada ca totul i se cuvine, ca regulile sunt facute pentru a fi incalcate si va dezvolta un comportament criminal.
- daca faci doi copii, pe primul il vei rasfata peste masura, fiind primul. Cand se va naste al doilea, vei incepe sa il rasfeti pe acesta peste masura, neglijandu-l pe primul, care va incepe sa il urasca pe al doilea, sa te urasca pe tine, sa urasca lumea in general, dezvoltand apoi un comportament criminal.
- daca faci trei copii, pe primul il vei rasfata peste masura, fiind primul. Cand se va naste al doilea, vei incepe sa il rasfeti pe acesta peste masura, neglijandu-l pe primul, care va incepe sa il urasca pe al doilea, sa te urasca pe tine, sa urasca lumea in general. Cand se va naste al treilea, vei incepe sa il rasfeti si pe el, iar atunci primul va intelege ca faptul ca il rasfatai pe al doilea nu era dovada lipsei de iubire fata de el, si nu va mai dezvolta un comportament criminal.
Sfatul cartii: faceti de la trei copii in sus :D