...eu le numesc vicii

“Că strângi timbre, / Sau că tragi pe nas, / Că nu poți fără femei sau că pui ierburi în atlas. / Poți să-i spui oricum, eu le numesc vicii, / Atâta timp cât cantitatea îți provoacă delicii.” Adam (Mark Ruffalo), Mike (Tim Robbins) și Neal (Josh Gad), protagoniștii comediei “Thanks for Sharing” / „Tentații (i)rezistibile”, sunt desprinși, parcă, din versurile melodiei lui Cheloo și Bitză – conduși prin viață de o dependență de care încearcă să se elibereze.

Demonul comun ce îi bântuie pe cei trei, dependența de sex, este o boală reală ce îi pune, însă, față în față cu niște tentații ce se transformă, pe parcursul celor aproape 2 ore de film, în situații absolut hazlii. Alături de cei trei, în această comedie romantică produsă de Edward Norton le mai regăsim pe Gwyneth Paltrow, Joely Richardson și pe ... Pink, cea care debutează astfel pe marile ecrane. Începând cu 4 octombrie, filmul poate fi urmărit la cinema în România, fiind o bună modalitate de a petrece timpul liber alături de prieteni sau persoana iubită, dar și o provocare de a recunoaște care este dependența voastră.

Cu mâna pe inimă, eu recunosc că am atât de multe vicii mai mari, mai mici sau mai rotunde (de la ciocolată la muzica-mi din Winamp și de la Criminal Cases la serialele preferate), încât mă pot numi pe drept cuvânt dependentă de meserie. Dar dintre toate dependențele mele, două mari și late sunt cele care parcă mă gâdilă la degete și mă determină să fac gesturi necugetate: dependența de a cumpăra magneți de frigider și brelocuri.

Fața frigiderului

În cazul magneților, e vorba de o dependență comună, cu care s-au obișnuit (ba pe care au și îmbrățișat-o) ai mei, adică familia și prietenii, și acum nu e călătorie pe care să n-o întreprindă cineva să nu se întoarcă cu un mic depozit de magneți pentru frigider. Cu timpul, dependența și-a lărgit sfera de interes de la magneții din diverse destinații (nici eu nu mai am evidența de unde i-am cumpărat sau primit, dar am magneți din Brazilia în Dubai și din Stockholm la Cappadocia) la magneți publicitari, de colecție sau pentru copii. Le-am pierdut numărul și de fiecare dată când încerc să reiau numărătoarea simt că mă încurc, așa că o las baltă. OCD-ul meu m-a făcut să mă gândesc, la un moment dat, la o aranjare cronologică vs una alfabetica, dar m-am blocat pentru că nu m-am putut hotărî dacă să-i aranjez alfabetic după țară sau după oraș, motiv pentru care am lăsat totul baltă și acum zac cuminți pe frigider la întâmplare. A, și am uitat să spun că am cumpărat de pe eBay bandă magnetică, să pot să-mi fac singură magneții, dar încă nu am făcut niciun demers în acest sens.

Spatele frigiderului

Dacă magneții sunt, totuși, o dependență pe care o împart cu drag cu alții, cu brelocurile e cu totul și cu totul o altă poveste. Precum colecționarii de timbre care deschid pe furiș catalogul filatelic să-și revadă "agoniseala" de-o viață, și eu păstrez brelocurile într-o cutie aflată pe teritoriul meu și la care numai eu pot umbla. Cutia se deschide numai atunci când eu sau unul dintre ceilalți membri ai familiei (în speță sora mea, Oana) dorește să aducă un suflu nou lanțului de chei cu un breloc deosebit. Procesul are loc o dată la câteva luni, cam când, pe șleau s-o spun, mă plictisesc de brelocul (sau brelocurile) actual. Momentan dețin una bucată breloc cu o pisică (bineînțeles că veți recunoaște aici gheara Oanei) și una bucată breloc cu Barcelona, brelocuri ce au înlocuit un breloc cu o gagică sexi cu numele meu pe el și un breloc de la prietena mea Iolanda, cu mesajul "A day without laughter is a day wasted". Nu am nici dimensiunea colecției de brelocuri, dar ea numără o gamă largă de amulete, brelocuri din călătorii, brelocuri brand-uite, primite cu diferite ocazii, sau brelocuri cu mărci auto.

Spre deosebire de dependenții de sex din “Thanks for Sharing” / „Tentații (i)rezistibile” (al cărui trailer vi-l las mai jos), eu nu prea am de gând să renunț la viciul meu. Următorii pași logici sunt:

- pentru brelocuri – să găsim o cutie mai mare;

- pentru magneți – să trecem la partea de jos a frigiderului și să testăm magnetismul altor electrocasnice (oare de hotă s-or lipi?). :D

PS: Cu acest articol particip la competiția SuperBlog 2013!