 |
| Surorile Ilie |
Mici, am fost niște copii model; așa ne laudă părinții. Dacă ați văzut vreodată o familie cu copil trecând, să zicem, vara, pe lângă un stand de înghețată, și plodul începând să se smucească de parcă ar fi posedat de un drac mic, urlând din toți bojocii: - Vreau înghețată, luați-mi înghețată, de ce nu-mi luați înghețată?, înseamnă că puteți înțelege cum eram noi încât eram considerate model. Liniștite și mulțumite cu ceea ce părinții puteau să ne ofere în limitele bugetului și ale bunului simț. Uite o dovadă (foto stânga), să vă convingeți ce îngerași eram.
 |
| Familia Ilie |
Ai noștri ne repetă și acum aceeași poveste, cu două tinere familii cu copii, ei și niște amici de-ai lor, mergând în vara lui ’90 la mare la Venus. Seara ieșeam la plimbare, noi două elegant gătite în rochițe (presupun că ornate ca bradul de Crăciun, dar ei nu vor să recunoască), ținându-ne toți patru de mânuță, ca o familie frumoasă și fericită ce am fost (foto dreapta) și suntem; ceilalți părinți cărându-și chinuiți copiii în cârcă, în brațe, după gât sau sub braț, ca pe ziarul de dimineață. Treceam pe lângă parcul de distracții, atracția locului, și ne puneau doi câte doi în călușei și ne învârteau și zguduiau bine până se oprea. Atunci începea distracția adevărată, cu ceilalți doi plozi începând să chirăie și să se zvârcolească precum broasca în laborator: - Încă o dată, mai vreeeem, încă o tură! Emoționat, tata și acum ne mai povestește cum, atunci când se oprea tiribomba, noi ridicam cuminți mânuțele spre ei, să vină să ne ia. N-am vrut să-i stricăm bucuria, așa că nu i-am spus niciodată că ne venea leșin de la atâta luminițe și învârtecușuri, așa că dinainte să ne suim acolo noi abia așteptam să ne scoată din călușeii groazei. :P
