"Friends, Romans, countrymen, lend me your ears". Marți, în a șaptea zi de Festival Internațional Shakespeare de la Craiova, le-am acordat întreaga atenție actorilor de la Teatrul Dramatic din Erevan (Armenia), care au pus în scenă tragedia Iulius Caesar (regia Armen Khandikyan)). Dramatică și impresionantă ne-am fi așteptat să fie și prezentarea armenilor, dar rezultatul s-a îndepărtat de speranțele noastre, fără a dezamăgi, însă, pe toate planurile.
Din punct de vedere interpretativ nu l-am remarcat decât pe Brutus, în timp ce Iulius Caesar, Cassius sau Marc Antoniu mi s-au părut pe alocuri exagerați, pe alocuri neconvingători. Ceata de cetățeni romani și-a jucat bine rolul de mulțime manipulată de retorica senatorilor, intrând în rol și prin costumele de bufoni. Nici prezențele feminine (atât de binevenite într-un festival pe de-a-ntregul dominat de actori) nu au depășit prin joc condiția de personaje secundare într-o piesă cu și despre bărbați puternici.
Deși m-aș fi așteptat la un conflict dramatic în întregime om contra om, momentele decisive din piesă au fost marcate de intervenția naturii (prin fulgere și tunete, ploaie), ce m-a dus cu gândul la o posibilă conspirație împotriva tiranului și dincolo de planul nostru (O, zei!). Păreri variate am avut și despre fondul sonor folosit în piesă; nu am găsit deranjantă neapărat alegerea sau intensitatea muzicii, care l-a nemulțumit pe Iulian, ci mai degrabă eterogenitatea pieselor alese, uneori neadecvate momentului.
O alegere interesantă mi s-a părut cea vizual-cromatică în numai 3 culori: alb, negru și roșu, regăsită în costume și decoruri. De notat a fost schimbarea veșmintelor lui Brutus - din haine albe în negre după ce ia decizia de a lua parte la complot. Roșii sunt canapeaua pe care stă Caesar, covorul pe care pășește și lumina ce umple scena atunci când cuțitele sunt trase din teacă.
Pentru că articolul despre Iulius Caesar este o datorie mai veche, tocmai achitată, imediat urmează să scriu și articolul despre piesa văzută ieri, Hamlet, în prezentarea Teatrului Maghiar din Sfântu Gheorghe.
Nu închei fără să mulțumesc celor de la Teatrul Național "Marin Sorescu" Craiova pentru acreditarea de presă care îmi permite să vă țin la curent aici și pe Facebook cu informații despre manifestările Festivalului Internațional Shakespeare!
Pentru că articolul despre Iulius Caesar este o datorie mai veche, tocmai achitată, imediat urmează să scriu și articolul despre piesa văzută ieri, Hamlet, în prezentarea Teatrului Maghiar din Sfântu Gheorghe.
Nu închei fără să mulțumesc celor de la Teatrul Național "Marin Sorescu" Craiova pentru acreditarea de presă care îmi permite să vă țin la curent aici și pe Facebook cu informații despre manifestările Festivalului Internațional Shakespeare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu