AIAS. Din Grecia Antica la Craiova

Răsunătoarele isprăvi ale eroului din mitologia greacă Aias au reverberat până în prezent. Un fragment din viața lui și-a găsit loc pe scena Teatrului Național din Craiova, într-un spectacol care te aruncă într-un lac de psihoză și nu-ți dă răgaz să înoți până la țărm. Dar cine a fost Aias? Pe scurt, despre Aias în mitologie, literatură antică, cinematografie și teatru modern, în rândurile ce urmează!

Despre Aias

Aias sau Aiax (cunoscut și ca Aiax din Salamina, Aiax cel Mare sau Aiax Telamonianul) este un erou din mitologia greacă. Fiu al lui Telamon (nepot al lui Zeus și rege al insulei Salamina), văr cu faimosul Ahile și ucenic al centaurului Chiron, Aias a fost unul dintre cei 99 de pețitori greci pentru mâna Elenei. Ulterior s-a alăturat lui Menelau, Agamemnon, Ahile, Ulise, Patrocle și altor eroi greci în eforturile de a o recupera pe aceasta din Troia.

Aias-ul lui Homer și Sofocle

În poemele și tragediile antice i-a fost atribuit un rol important în războiul troian; mai ales Homer, în "Iliada", îl portretizează ca o figură înălțătoare și un războinic de mare curaj și inteligență în timpul bătăliilor. Se remarcă prin luptele semnificative pe care le poartă împotriva prințului troian Hector, dar și prin faptul că este unul dintre puținii eroi care nu primește ajutor din partea zeilor.

În "Iliada", lupta dintre Aias și Hector rămâne fără învingător. Cei doi fac schimb de arme pentru a pecetlui pacea de o noapte asupra căreia cad de acord.

"Zise lui Aias atunci încoifatul și marele Hector:

„Aias, de vreme ce datu-ți-au zeii mărime, putere

Și chibzuință, de ești tu în fruntea voinicilor voștri,

Să încetăm cu bătaia pe ziua de azi, apoi mâine

Iar ne vom prinde amândoi cu armele până ce zeii

Ne vor desprinde pe urmă, și-or face să biruie unul;

Iată că s-a înnoptat și-i bine să știm și de noapte.

Tu mulțumi-vei așa pe Ahei care stau la corăbii,

Dar mai ales pe ai tăi și oștirea venită cu tine;"

Homer – Iliada, Cântul VII (traducere de George Murnu)

"Iliada" se termină cu șiretlicul grecilor (celebrul cal troian), cucerirea Troiei și moartea lui Ahile.

Destinul lui Aias de după finalul războiului troian e prezentat în tragedia "Aias" a lui Sofocle.

Atunci când Paris, cu ajutorul lui Apollo, îl ucide pe Ahile, Aias reușește să recupereze corpul acestuia, în timp ce Ulise luptă împotriva troienilor. După înmormântare, Aias și Ulise pretind amândoi armura magică a lui Ahile, ca o recunoaștere a eforturilor lor eroice. După câteva zile în care și-o dispută (și, din nou, cu intervenția zeilor), Ulise primește armura lucrată de Hefaistos pe Muntele Olimp.

Înnebunit de durere, Aias vrea să-și ucidă camarazii ahei. Atena intervine, iar, printr-o confuzie, Aias ajunge să măcelărească turmele de animale capturate de armatele grecești. Când își revine din nebunie, neputând să suporte dezonoarea, se sinucide căzând în sabia primită de la Hector.

Aias în cinematografie

În celebrul film "Troia" (2014), cu Brad Pitt (Ahile), Diane Kruger (Elena) și Orlando Bloom (Paris) în rolurile principale, există o scenă în care Hector (Eric Bana) se luptă cu Aiax (Tyler Mane). Viziunea artistică se îndepărtează, însă, de mitologie, iar troianul îl învinge și îl ucide pe grec.

Aias pe scena Naționalului craiovean

"Aias. Eseu despre demență" (după "Aias" de Sofocle, traducerea George Fotino) este cea mai recentă piesă din repertoriul Teatrului Național "Marin Sorescu" din Craiova. Paternitatea spectacolului îi aparține lui Mihai Măniuțiu, care semnează regia și scenariul dramatic (alături de Anca Măniuțiu).

Măniuțiu își asumă riscuri creative și se îndepărtează de clasic, pășind hotărât, cu ambele picioare, într-un "new age" ale teatrului. El transformă total experiența teatrală, aruncând spectatorul într-o expediție audio-vizuală în negura conștiinței unui personaj bântuit de demoni nevăzuți. Întreaga arhitectură a spectacolului se sprijină pe câțiva piloni principali:

• Dinamismul audio-vizual. Piesa este una de stare, de fapt de nestare, mai degrabă. Principala sa trăsătură e efervescența vizuală și auditivă continuă: două benzi merg aproape încontinuu, personajele – mai ales cele colective – sunt în permanentă mișcare, toate gesturile sunt atent coregrafiate (de Andrea Gavriliu), telefoanele țârâie non-stop, se vorbește tare și agitat, se repetă fraze-cheie... Pe scenă stăruie cu o stridență neobișnuită lumini stroboscopice și răsună efecte sonore la intensitate maximă. (Deși cu un profund efect perturbator, nici luminile, nici sunetele tari nu au reușit să-l împiedice pe vecinul meu de scaun să tragă un pui de somn...sofoclian).
• Protagonistul. Aias pe care îl vedem (Claudiu Bleonț) este o umbră a eroului de seamă pe care îl cunoaștem. Amintirea violentei sale refulări îl chinuie, iar frământarea și zbuciumul său interior îl împing spre un gest final. Îi înțelegem drama mai mult din context (ce spun generalii despre el, cum reacționează soldații față de el). Mai este interesant de urmărit dezlănțuirea durerii lui Aias prin mișcare (pe alocuri greoaie) mai mult decât prin text și voce.

Sursa foto: tncms.ro. Autor: Albert Dobrin

• Distribuția. Peste 30 de actori urcă pe scenă într-un du-te-vino continuu. Se prea poate să fie cea mai amplă desfășurare de forțe pe care am văzut-o până acum la Național.
• Oponentul. Este sfâșietoare loialitatea aghiotantul lui Aias, jucat (sau dansat) de George Albert Costea. (Jocul-dans devine, astfel, o semnătură a actorului, care sper să nu alunece spre un tipar al previzibilității).

Sursa foto: tncms.ro. Autor: Albert Dobrin

• Ruperile de ritm. Așa cum nota și colegul Iulian, tortura psihologică a lui Aias e întreruptă de intervențiile în cheie comică ale pacifistelor (Raluca Păun, Tamara Popescu, Geni Macsim). Sunetele intense de tăceri răsunătoare. Haosului i se substituie pe neașteptate mișcări lente și atente.

Povestea lui Aias – mărirea și decăderea unui om – este veche de când lumea, dar exercită o atracție deosebită și în ziua de azi. Știrbirea onoarei, momentul de nebunie, remușcarea și sinuciderea eroului fac parte din soarta hărăzită de zei muritorilor. Ce vedem la Naționalul craiovean - doar un moment din chinul lui Aias - nu este magic sau divin, ci vine dintr-un travaliu al coordonării și atenției la detalii. Totul are un loc și un moment al lui pe o scenă mereu plină, mereu în mișcare, dar executat precis, fără eroare.

Conservatorii să nu stea acasă, dar să vină la spectacol cu mintea deschisă. Și să ia piesa, cum zic englezii, "with a pinch of salt".

"Aias. Eseu despre demență" se mai joacă pe 17 ianuarie. Bilete online, aici.

Au mai scris despre piesă colegii Anda și Daniel.