Paso Doble sau arta drept catalizator al dialogului

În majoritatea formelor ei, arta provoacă, ridică semne de întrebare și funcționează ca un catalizator pentru o profundă revoluție a gândirii. La o astfel de reflecție creativă ne-a provocat și Cristi Nedelcu (jurnalist, scriitor, dramaturg și blogger) prin piesa sa de teatru, Paso Doble, transpusă într-un spectacol al Teatrului “Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea jucat pe scena Naționalului craiovean cu casa închisă. O piesă de teatru cât un univers al emoțiilor adolescenților de pretutindeni, pe teme actuale, fierbinți, precum (cyber)bullying-ul, depresia și sănătatea mintală.

Într-un raport al agenției americane We Are Social și al firmei de management al rețelelor sociale Hootsuite se arată că utilizatorul mediu de internet cu vârsta cuprinsă între 16 și 64 de ani petrece - pe toate dispozitivele - 6 ore și 58 de minute online pe zi. Concluzia: ne petrecem aproape o treime din viață în fața unui monitor (și mă adaug statisticii deoarece, dacă aș fi fost inclusă în studiu, probabil eram dintre cei care trăgeau graficele în sus!).

Nu e de mirare, deci, că și trăim din ce în ce mai mult pe internet. Cunoaștem persoane noi online, conversăm online, ne împărtășim părerile online, ne destăinuim gândurile online. Și, cum este cazul personajului Lucia (Oana Marcu) din Paso Doble, ne (auto)descoperim online, ne îndrăgostim online și ... ne dezbrăcăm online. Încrederea în oamenii din spatele ecranului, pe care doar credem că îi cunoaștem, este consecința (sau cauza?) unei societăți alienate, care ne face să ne simțim deconectați de oameni, relații, valori și norme. Și, asemenea unui bulgăre de zăpadă, acest fenomen se rostogolește, crește și ne înghite până ajungem și noi totalmente alienați social. Sau, mai rău, asemenea Luciei, depresivi, internați într-un sanatoriu psihiatric în urma unei tentative de suicid cauzată de o campanie de cyber-bullying.

Aici, Lucia o întâlnește – mai mult obligat-forțat – pe Amalia (Teodora Colț), o studentă la psihologie ce realizează un studiu despre persoanele cu tendințe suicidare. Relația dintre ele debutează cu un evident dezechilibru de putere: Lucia e distantă, atotștiutoare, superioară și agresivă. Este portretul clasic, de manual, al persoanei care se transformă într-un bully și comite atacuri asupra altora pentru că a fost, la rândul ei, hărțuită. Prada care se transformă în prădător!

Ușor-ușor, atitudinea deschisă a Amaliei creează o punte de dialog, iar dinamica dintre cele două fete evoluează. Uitat este chestionarul pe care studenta trebuia să-l aplice; îi ia locul o discuție sinceră, intimă, în care ies la suprafață drame, suferințe și dezamăgiri de ambele părți. 

Părinți*, iubiți, prieteni și colegi intră în malaxorul destăinuirilor și aflăm de la cele două cum fiecare le-a trădat, le-a înșelat încrederea sau le-a dezamăgit. Iar "oamenilor nu le plac învinșii, chiar dacă ei i-au învins." Ca-n viață. 

*Mențiune de onoare pentru personajul Mama Amaliei (Gabriela Porumbacu), mama universală, generică, predispusă să-și dorească mai mult și mai bine pentru copiii ei, implicată activ în alegerile acestora și care, tot ca-n viață, își proiectează propriile visuri, aspirații și dorințe asupra lor.

Spectacolul își propune să aducă în prim-plan impactul bullying-ului pe internet asupra adolescenților, dar acesta e doar vârful icebergului. Piesa e și despre relațiile cu cei din jur. Despre depresie. Despre alegeri în viață. Despre dialog. Și am avut parte și de dialog, la finalul spectacolului, când, dintr-o sală plină ochi de spectatori, majoritatea adolescenți, câțiva au  avut curajul de a-și împărtăși propria călătorie prin labirintul vieții. 

Iar publicul matur i-a aplaudat și, sper, i-a înțeles:

Într-o oră de joc actoricesc treci printr-un carusel de emoții și, la plecare, iei cu tine o mie și una de întrebări. Într-o perioadă în care, pentru multă lume, sănătatea mintală este mai fragilă chiar și decât cea fizică, arta e o cale de evadare. Dar dacă arta s-ar transforma mai des într-un dialog generator de întrebări și, mai ales, de soluții?

PASO DOBLE

un spectacol al Teatrului ”Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea

Text: Cristi Nedelcu

Regie: Constantin Florescu

Cu: Oana Marcu, Teodora Colț, Gabriela Porumbacu, Tudor Andronic

Coregrafie : Andreea Duță

Scenografie: Doru Zanfir

Muzică: Mihai Balabaș și Marina Pingulescu

Imagine: Eduard Predescu

Sursă foto: Daniel Botea