Iată că am ajuns la momentul în viață în
care-mi pot aminti cu nostalgie de ceva ce n-am mai făcut de vreo 25 de ani!
Atâta timp a trecut, cu aproximație, de ultima dată când am fost la ... o
stână! Noroc cu excursia de anul acesta de prin județul Hunedoara, căci am
profitat din plin pentru a-mi actualiza experiența participând la o veche tradiție
pastorală din Ținutul Pădurenilor – Măsuratul oilor, dar și pentru a-mi delecta
papilele cu bunătăți gastronomice specifice unei stâne. Ce-am mâncat și cum
ne-am distrat cu miorițele pădurene aflați citind articolul în continuare!
După ce toată dimineața am fost la marcatul traseului turistic Drumul celor 3 Izvoare, de unde ne-am întors cam sleiți de
puteri, somnoroși și înfometați, pe la prânz ne-au făcut Călin și domnul primar Mircea Costa surpriza să ne
ducă la stâna familiei Rădos din satul Socet, comuna Cerbăl. Aici, oameni de
ispravă ne-au primit cu masa-ntinsă la ei la stână și și-au împărțit bucatele
gustoase, tradiționale, cu noi!
Georgel și Dana Rădos au venit la Socet pentru
a se ocupa de creșterea animalelor. Au investit în ovine și, în decurs de
câțiva ani, au reușit să strângă o turmă de 100 de oi și capre, de care se ocupă
în paralel cu serviciile pe care și le-au păstrat în Hunedoara.
Mi-au adus aminte de altă familie de tineri pădureni
pe care i-am cunoscut toamna trecută #prinHD, familia Mircea. Povestea era
similară: oameni mutați la oraș, în Hunedoara, cu job-uri acolo, s-au întors în
locurile natale pentru a deschide un punct gastronomic local în satul Cutin,
comuna Peștișu Mic. Mă bucură foarte tare acest reviriment al spațiului rural,
care atrage din ce în ce mai mulți tineri dornici de a-și promova tradițiile și
a-și dezvolta comunitatea.
În aceeași manieră, familia Rădos din Socet,
comuna Cerbăl, încearcă să pună zona - mai puțin cunoscută - și pe harta
turismului și gastronomiei, primind oaspeți la stână în fiecare duminică și având
planuri să deschidă și ei până la finalul anului un punct gastronomic local.
Dacă v-am făcut curioși cu atâtea discuții
despre gastronomie, e timpul și pentru poza exemplificatoare, în care puteți
vedea – păcat că nu puteți și gusta – cu ce ne-au îmbiat gazdele. La loc de cinste
- un excepțional gulaș de miel la ceaun (rețeta proprie a doamnei Dana), caș
proaspăt, slană, cârnați, roșii proaspete și binecunoscutele plăcinte
pădurenești, un adevărat festin degrabă îmbucurător pe cerul gurii.
Cei care calcă pragul stânei familiei
Rădos se bucură nu doar de preparate gastronomice desăvârșite, ci și de
abilitățile copiilor familiei, care încântă prin talentul muzical.
Iar dacă sunteți iubitori de animale, stâna
este locul perfect să vă faceți prieteni cu patru picioare! Noi ne-am
împrietenit cu toți cățeii, Codruța pozând pentru noi și lăsându-se mângâiată
și hrănită.
După masă am făcut cunoștință cu turma – fiecare ovină are un nume,
iar de data astea cea care a furat show-ul a fost Getuța. Ieduța neastâmpărată
s-a pozat cu toți bloggerii, deși spre final și-a cam pierdut răbdarea pentru
că i-a venit foame. A încercat să-mi mănânce degetul, dar când a văzut că nu-i
iese a abandonat misiunea pentru ceva cert: lapte matern direct de la sursă!
Cu greu ne-am despărțit de gazde și de
animăluțele lor, dar programul e program și nu puteam întârzia la una din cele
mai spectaculoase sărbători bucolice din zonă: Măsuratul oilor! Începutul lunii
mai vine, în comunitățile de crescători de ovine din Ținutul Pădurenilor, cu o
tradiție veche de sute de ani, ce încă se păstrează.
Sătenii din Comuna Cerbăl, Hunedoara se adună
în fiecare primăvara la stână, unde mulg oile și măsoară cantitatea de lapte
dată de fiecare turmă pentru a calcula ulterior cantitatea de lapte sau de
brânză la care au dreptul. În timp, această reuniune cu scop practic s-a
transformat într-o adevărată sărbătoare câmpenească, la care dealurile răsună
de veselie, cântec și glas de mioare!
Prima parte a evenimentului s-a desfășurat sub
formă de muls sincron – aliniați, sătenii și-au umplut donițele cu lapte
proaspăt de oaie. Deoarece aici cantitatea contează, cu cât mai mult lapte, cu
atât mai bine!
După ce toate oile au trecut prin mâini
iscusite, o comisie specializată a trecut la măsuratul cantității de lapte
folosind un sistem de unități de măsură unic, specific Pădurenimii: măsura,
cupă și lingura. Nu mă întrebați cât înseamnă fiecare, vă rog...
Partea pozitivă: indiferent cât s-a măsurat,
toată lumea s-a distrat, mai ales că s-a lăsat (iar) cu masa-ntinsă și muzică.
Noi aveam burțile puse la cale deja, căci altfel niște tocană de miel și niște
plăcinte pădurenești nu scăpau negustate.
Dar am profitat din plin de peisajul magnific,
pe care l-am folosit ca fundal pentru poze, și de un cățel jucăuș, pe care l-am
trimis cu toții, pe rând, la vânătoare de băț. Desigur, și aici au fost mai
mulți căței de smotocit, un cal decorat de sărbătoare de admirat și multe ciute
și cornute de fotografiat!
Așa o zi plină de soare și bună dispoziție nu se putea
termina repede, astfel încât s-a prelungit cu o Nedeie la Căminul Cultural din comună,
motiv de dans și petrecere până dimineața!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu