Pentru câteva ore, duminica trecută am dat tastatura pe foarfecă, mouse-ul pe bandă dublu adezivă și stresul pe o activitate relaxantă și creativă. Și nu, nu m-am întors la școală, la ora de lucru manual, ci am participat la un atelier de mindfulness & scrapbooking alături de bloggerii craioveni (bloggeri mindful, cum ne putem lăuda acum), ținut de colega noastră Maria Veronica Svanström. Vero the Positive Mind 4 Life Coach, coach certificat în psihologie pozitivă și mindfulness (în sensul că știe ce zice când îți spune „respiră adânc”), ne-a vorbit despre cum ne putem împrieteni cu mintea noastră fără să ne certăm cu ea zilnic.
Dar să începem cu începutul…
În prima parte a întâlnirii noastre bloggerești găzduită de prietenii de la 12Doișpe, Vero ne-a vorbit despre mindfulness, adică acea capacitate magică (dar perfect antrenabilă) de a fi prezent în viața ta și ancorat în starea ta de bine, în loc să rămâi mereu cu gândul la facturi, deadline-uri sau replici pe care nu le-ai dat la timp.
În partea teoretică, coach-ul nostru ne-a povestit despre forțele de caracter și despre beneficiile mindfulness-ului asupra sănătății mentale și emoționale, dar și despre cum ne poate ajuta atât pe plan personal, cât și profesional, subliniind câteva din beneficiile acestei practici asupra angajaților din companii (ca să nu-și piardă mințile între două ședințe și trei Exceluri). Hint: recunoștința, gândirea pozitivă, respirația conștientă și un hobby manual pot face minuni asupra stării de bine!
Apoi am trecut de la teorie la practică - aici a intrat în scenă scrapbooking-ul, un bun mod de a ne pune creativitatea la bătaie. Pentru unii - o activitate relaxantă, aproape terapeutică; pentru alții, mai perfecționiști, un mod de a-și ține sub observație emoțiile atunci când nu se suprapuneau colțurile la milimetru.
Cu materiale aduse de Vero și indicații blânde, ne-am pus pe decupat, lipit, decorat – fiecare cu povestea, gustul și haosul propriu. Mi-a plăcut că n-a fost nimic „corect” sau „greșit” – era despre cum te simți în timp ce creezi, nu despre cât de drept ai tăiat sau cât de estetic ai ales decorațiunile.
M-a încercat, în timpul procesului creativ, un soi de fericire copilăroasă combinată cu mândrie și mirare – că mi-am dat voie să mă bucur atâta. A fost și despre libertate, și despre răbdare, și despre a nu mă judeca la fiecare colț neregulat. Și pare că perfecționista din mine poate fi zen când nu e presiune, dar sunt oameni mișto în preajmă. Iar capacitatea de a râde împreună despre cât de în serios luăm niște cartoane colorate mi s-a părut aproape vindecătoare.
La final n-a fost nicio creație mai cumva decât alta; toate aveau același lucru în comun: bucuria! Am plecat de la atelier cu ideea că mindfulness nu înseamnă neapărat să stai nemișcat pe un covoraș și să te forțezi să respiri în mod iluminat, ci poate fi orice activitate în care ești prezent cu adevărat. Inclusiv când lipești decorațiuni pe o copertă de album, în timp ce te întrebi dacă banda adezivă ăsta ține legate și gândurile rătăcitoare.
M-am gândit chiar dacă, fără să știu, aplic tehnici de mindfulness în viața reală și am fost încântată să realizez că, intuitiv, nu în mod conștient și fără să-i dau un nume procesului, da. Când mă plimb fără grabă prin Grădina Botanică și sunt atentă la sunete, mirosuri sau culori; când merg pe jos pe străduțe pentru a admira case vechi și alte colțuri de frumos; când citesc și înlătur gândurile zilei care amenință să mă prindă în mrejele haosului lor; poate chiar și când respir de trei ori înainte să trimit un mesaj tăios sau să scriu un e-mail cu caps lock în suflet. Dar rar. Prea rar. Poate de-acum mai des.
Cu siguranță vor prinde bine următoarele ateliere alături de Vero, coach-ul nostru, care ne propune să discutăm despre psihologia pozitivă și să dezlegăm misterele forțelor noastre de caracter. Abia aștept să caut un pic mai multă claritate și să găsesc, poate, vreun reminder despre ce mă face pe mine eu.
În concluzie: m-am simțit bine! Mai bine decât mă așteptam, sincer. Și mă bucur că astfel de ateliere de creație mindful există și pentru copii (de la 7 ani), pentru familii, pentru adulți, pentru oricine simte nevoia să respire, să creeze și să se reconecteze – nu doar cu lumea, ci și cu sine.
(și nu uitați: dacă nu iese cu foarfeca sau nu se lipește cu bandă dublu adezivă, înseamnă că trece cu puțină introspecție și multă blândețe și dragoste de sine!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu