Parisul, dincolo de Luvru si Turnul Eiffel

Mă scuzați, titlul nu e chiar corect, dar n-am putut să pun unul prea lung; cel corect era mai aproape de "Parisul, dincolo de Luvru, Turnul Eiffel, Notre Dame, Arcul de Triumf, Domul Invalizilor, Opera Garnier, Moulin Rouge, Sacre Coeur, Orsay, Grădinile Tuileries, Panteon, La Defence, Madeleine", și tot simt că-i fac o nedreptate Orașului Luminii. Ce voiam să zic, de fapt, e că la ultima preumblare cu bocceluța prin Paris am descoperit (de fapt, m-a dus Monica la) câteva locuri pe care merită să le explorați, dacă aveți vreodată chef să fugiți de înghesuială și să încercați și altceva.

Mona Lisa, Leonardo si Salai

          Nu fac istoria artei pe blog, deci cine are nevoie de explicații detaliate despre primele două nume din titlu, Mona Lisa si Leonardo, să se întoarcă puțin la școală și să intre apoi aici ca să vadă care e treaba cu al treilea nume. Asta așa, pentru că pot! :P Lăsând gluma deoparte, de vreo două zile mă îndeletnicesc cu săpături culturalo-artistico-arheologice despre viața mai mult sau mai puțin sexuală a lui Leonardo da Vinci și despre legătura dintre ea și celebrul tablou expus la Luvru. Toată nebunia a început după ce cineva a dat pe Facebook acest link (în spaniolă) către un articol din El Pais intitulat Gioconda renaște la El Prado. Să vă explic ce (am înțeles eu că) s-a întâmplat.

          Muzeul El Prado din Madrid deținea de ceva vreme o copie a Mona Lisei. Din cauza spațiului expozițional relativ restrâns în comparație cu numărul mare de lucrări originale foarte valoroase, tabloul (replica) nu a ieșit din depozite și nici nu i s-a acordat suficientă atenție pentru a fi recondiționat. De curând, însă, tabloul a fost curățat, îndepărtându-se fondul negru ce fusese aplicat prin secolul al 17-lea, și concluzia a fost una cel puțin ciudată. S-a descoperit că replica a fost pictată tot în atelierul lui Leonardo, în același timp în care a fost pictată și Gioconda. Și nu, nu "la puțin timp după", ci exact în același timp (în paralel). Deci cineva (și vedem imediat cine) picta aceeași Giocondă simultan cu Leonardo, urmărindu-i acestuia mișcările. Dovada o reprezintă faptul că replica prezintă aceleași ștersături ca și originalul: când da Vinci se răzgândea și corecta ceva, și cealaltă persoană corecta în copie. Și totuși pe cine ar fi tolerat Leonardo în atelierul lui în timp ce lucra și cui i-ar fi acordat o asemenea încredere încât să picteze împreuna un același tablou pe două pânze? Răspunsul pare a fi unul singur: Salai. 

Foto 1:
De la stânga la dreapta: Salai, Sf. Ioan Botezătorul, Bacchus

         Pe numele său adevărat Gian Giacomo Caprotti da Oreno, Salai a fost unul dintre discipolii lui da Vinci, unul dintre cei mai apropiați studenți și companioni ai săi. Deși Leonardo însuși îl caracteriza drept "mincinos, hoț, încăpățânat și căpcăun", l-a ținut aproape timp de peste 25 de ani, Salai devenindu-i acestuia unul dintre modelele preferate (și chiar mai mult, se pare). Da Vinci a folosit chipul lui Salai în câteva din operele sale celebre, precum Sfântul Ioan Botezătorul sau Bacchus (vezi foto 1).

Foto 2: Înger încarnat

          Prezumția cum că între Salai si Leonardo era mai mult decât o relație maestru - discipol e sprijinită de faptul că Leonardo, în tabloul Înger încarnat, l-a portretizat pe Salai cu falusul erect (vezi foto 2). Se speculează că nici Mona Lisa nu ar fi, de fapt, portretul unei femei, ci încercarea lui Leonardo de a-și transforma iubitul în ceea ce nu era: femeie. La care se mai adaugă faptul că, după moartea artistului, Gioconda a fost moștenită de...da, ați ghicit, Salai!

          Multă cerneală a curs pe tema asta, dar de actualitate pare să fie nou-descoperita copie, care pare a aduce noi informații cu privire nu numai la viața omului da Vinci, ci și la Gioconda lui Leonardo, mai ales că, după recondiționare, replica pare a se afla într-o stare mult mai bună. În tabloul original, se crede că da Vinci a imortalizat-o pe Lisa Gherardini, tânăra nevastă a negustorului florentin Francesco del Giocondo. Numai că Gioconda originală nu pare deloc atât de "tânără" pe cât spune povestea, specialiștii situând-o în jurul vârstei de 30-35 de ani, în timp ce în replica lui Salai, Gioconda nu pare a avea mai mult de 20 de ani. Acest efect de îmbătrânire se datorează gradului avansat de deteriorare pe care îl prezintă tabloul lui Leonardo. O întrebare zic că se impune: de ce nu se recondiționează și Mona Lisa cea originală?...