 |
| Foto via |
Când eram mici-mici, locuiam cu bunicii într-o casă pe care o împărțeau cu o bătrânică foarte simpatică (o doamnă foarte distinsă de altfel, nevastă de mare bancher de pe vremuri și femeie bine la tinerețea ei). Vecina noastră, Nia pe numele ei, Dumnezeu s-o odihnească, primea o dată pe an vizite de la rudele din străinătate, în special din Germania. Ba o verișoară, ba o nepoată, dar într-un an și-a anunțat vizita chiar sora ei, o băbuță la fel de atomică, level Nazi. La sosirea doamnei, ne-am aliniat sub formă de comitet de primire la ușa casei, ăi bătrâni mai în spate, noi, copiii, mai în față, să prindem bine creatura în toată splendoarea ei (căci pe vremea aia oricine venea din străinătate era mai rar decât o rocă de pe Lună). A ajuns mașina, s-a dat jos nemțoaica și s-a dus glonț la sora ei, cu care s-a ștampilat ... direct pe gură. Șoc și groază pentru noi, copiii, care am căscat ochii și ne-au căzut fălcile ca în Tom și Jerry, și așteptam ca din secundă în secundă să ne acopere bunica ochii ca atunci când se pupau Bobby și Pamela la televizor.
