Institutii publice 2.0. Legenda sau adevar?

          Citeam acum câteva săptămâni acest articol al lui Grim Cris, în care își ruga cititorii să îi arate instituții de învățământ cu site-uri 2.0. N-am avut exemplu pentru el pe moment, mai ales că cele mai la îndemână mea (cum ar fi, spre exemplu, site-ul facultății) sunt un fel de ... web 0.5. Absolut întâmplător, însă, am dat peste ceva ce m-a bucurat, nu pentru că ar fi 2.0 - pentru că încă nu-mi e 101% clar ce presupune asta -, ci pentru că e un mare pas înainte față de site-urile prăfuite și întortocheate, înghesuite și prea puțin prietenoase și intuitive ale instituțiilor publice.

          E vorba de site-ul Muzeului Olteniei, pe care îl puteți accesa apăsând aici. Ne aflăm, deci, pe pagina unei instituții publice de cultură care, prin natura ei, se presupune a fi ceva preponderent informativ. Mă așteptam să găsesc tone de informație prost structurată, greu digerabilă, aruncate într-un site făcut de dragul prezenței cu numele a instituției în online. Nu a fost deloc așa. Aspect curat, aerisit al site-ului, prietenos vizual, cu meniuri degrabă relevatoare a tuturor informațiilor pe care le-ar putea căuta cineva. Și, pe lângă asta, acel lasou cu care prind și încântă vizitatorii: dulcele nostru grai oltenesc, pus la loc de cinste în simpaticele categorii "Musai să vezi", "Obiectul Magic" sau "Carul cu Oale". Ca să vă arăt doar o mică parte din ce puteți găsi pe site, cei de la muzeu ne invită să le trecem pragul și să cumpărăm și ceva obiecte tradiționale, după cum sună: 

"Vino neamule, în fiece zi, până pe la chindie, să târgui obiecte poporane, oale și ulcele, taiere și ciorbalâcuri, chilimuri, carpete, scoarțe și macate, fote și ciupage, găvane, cofe și linguroaie, câte și mai câte, trainice și naturale."

           De îndreptat și îmbunătățit ar fi multe, nu zic aici decât de scrisul ăla mărunțel criminal, dar cred că orice pas înainte merită aplaudat. Și dacă tot veni vorba de aplauze, vouă ce site de instituție publică de cultură vă place?