Django cum?

Frumoasa limbă română se bucură de acest atribut - de a fi frumoasă - din mai multe rațiuni, unele mai subiective (că e melodioasă, că e ca și cum ai auzi îngeri cântând șamd), altele mai obiective (că e fonetică, că are o bogată structură etimologică a vocabularului șa). Pe lângă toate acestea, eu o apreciez pentru că mă încântă cât poate fi de jucăușa și plină de sensuri pentru cei care caută înțelesuri mai depărtate de suprafață. Și astăzi am apreciat-o, în timp ce căutam câteva informații despre capul de afiș al începutului cinematografic de an, "Django Unchained", pe care doar ce l-am terminat de văzut. Filmul lui Tarantino a fost tradus la noi ca "Django descătușat" sau "Django dezlănțuit". Numai că un cuvânt înseamnă una, celălalt, alta. Fascinant - pentru mine - e că Django a fost ambele.

1. Django descătușat

DESCĂTUȘÁ, descătușéz, vb. I. Tranz. și refl. A (se) elibera din lanțuri sau din cătușe; fig. a (se) elibera dintr-o constrângere, dintr-o apăsare, din robie. – Des- + cătușă. 

Aceasta cred că ar fi fost traducerea reală și corectă a lui "unchained", chiar dacă o descompunere până la rădăcină a acestuia ne-ar îndreptăți să credem că un "lanț" pe undeva tot ar trebui să băgăm.

Explică strict condiția lui Django (Jamie Foxx) de sclav eliberat, de negru subiectificat (dacă permiteți să inventez un cuvânt ce reprezintă transformarea în subiect a unui lucru, a unui animal sau om considerat obiect, bun, proprietate a cuiva). Nici calul pe care îl călărește, nici hainele pe care le poartă și nici pistolul cu care trage nu îl fac pe protagonistul nostru să fie văzut cu ochi prea buni, nici de albi și nici de negri. De-a lungul filmului, de când facem cunoștință cu Django în lanțuri, proprietate a fraților Speck, apoi în cârciuma din El Paso, pe plantația lui Big Daddy (Don Johnson) sau în Candyland-ul deținut de Calvin Candie (Leonardo di Caprio), Django nu poate fi văzut ca om liber, parte a normalului cotidian, decât prin garanția dată de tovarășul său de drum, extraordinarul dr. King Schultz (Christoph Waltz). Căci rolul lui Waltz, de dement stilat, i se potrivește mănușă, mai ales după ce atât l-a repetat în filme ca "Inglourious Basterds", "Water for Elephants" sau "The Three Musketeers". Revenind la film, mie adevărata descătușare a sclavului îmi pare că survine odată cu moartea doctorului Schultz, atunci când Django reușește să îi convingă pe australienii ce îl escortau la compania minieră că este un om liber. 

2. Django dezlănțuit

DEZLĂNȚUÍ, dezlắnțui, vb. IV. Refl. și tranz. A porni sau a face să pornească cu violență, a(-și) da curs liber; a izbucni sau a face să izbucnească; a (se) declanșa. ♦ Refl. A năvăli cu furie, a se năpusti. – Dez- + lanț + suf. -ui (după fr. déchaîner).

În economia filmului, Django începe să se dezlănțuie exact din punctul în care se descătușează ca om. Dacă la început îl vedem având remușcări să împuște un tată în fața copilului său, dacă îi bănuim zbuciumul interior atunci când vede sclavii luptându-se (zbucium pe care trebuie să îl disimuleze pentru a fi credibil în rolul pe care îl joacă, de negustor de sclavi) sau dacă observăm cât de ușor îl trădează gesturile și privirile în prezența Broomhildei (Kerry Washington), finalul ne prezintă, parcă, un alt om. Django începe prin a-i ucide pe australienii care îl eliberează, apoi pe hăitașii lui Candie și pe oamenii acestuia, inclusiv pe sora lui, Lara (Laura Cayouette). Iar torturarea lui Billy Crash (Walton Goggins) și a servitorului-sfătuitor Stephen (Samuel L. Jackson) înainte de a arunca în aer conacul lui Candie este o cruzime în mare măsură justificată, fără de care liniștea viitoare a lui Django alături de soția sa nu ar fi posibilă. Dintre toate aceste stadii, trecând peste execuția extrem de amuzantă a momentului, uciderea Larei mi s-a părut că e una din puținele decizii eronate ale personajului - dar ce să-i ceri unui om dezlănțuit?

Sursă foto, aici.