Frumoasa limbă română se bucură de acest atribut - de a fi frumoasă - din mai multe rațiuni, unele mai subiective (că e melodioasă, că e ca și cum ai auzi îngeri cântând șamd), altele mai obiective (că e fonetică, că are o bogată structură etimologică a vocabularului șa). Pe lângă toate acestea, eu o apreciez pentru că mă încântă cât poate fi de jucăușa și plină de sensuri pentru cei care caută înțelesuri mai depărtate de suprafață. Și astăzi am apreciat-o, în timp ce căutam câteva informații despre capul de afiș al începutului cinematografic de an, "Django Unchained", pe care doar ce l-am terminat de văzut. Filmul lui Tarantino a fost tradus la noi ca "Django descătușat" sau "Django dezlănțuit". Numai că un cuvânt înseamnă una, celălalt, alta. Fascinant - pentru mine - e că Django a fost ambele.