Care-i faza cu calatoriile?

De ceva vreme se tot repetă întrebarea asta. Prieteni, cunoștințe sau amici care au idee cât de cât despre lucrurile pe care le fac mă întreabă "Și care-i faza cu călătoriile"? Și ca oricărui prieten, cunoștințe sau amic cu care n-am timp de prea lungi povești, îi răspund simplu "Îmi place să călătoresc". Căci cum altfel aș putea să sintetizez toată gama de motive care mă fac să-mi azvârl din ce în ce mai des bocceluța pe umăr?

Nu cred că există loc pe lumea asta pe care să nu-mi doresc să-l vizitez. Faptul că am citit un roman sau au văzut un film a cărui acțiune avea loc acolo, că am învățat la școală despre un eveniment istoric din acea zonă, că am aflat orice despre un oraș sau o țară îmi suscită în asemenea hal interesul, încât regiunea aceea își ocupă automat locul pe lista punctelor în care picioarele mele și-ar dori să ajungă. Rezonez cu orașele încărcate de istorie, mă mișc cu plăcere prin centrele culturale, mă umple cu energie forfota marilor capitale și-mi adun cu mai multă ușurință gândurile într-o stațiune. Fiecare destinație e o stare de spirit; sunt ceea ce vizitez!

Atunci când ajung într-un loc nou, mă minunez mai ceva ca în fața unui miracol divin, căci trebuie să existe un Dumnezeu care să mă fi ajutat să poposesc și acolo. Odată ajunsă, devin un adevărat burete de informații și trăiri locale, un aspirator ce caută să vadă cât mai mult, să încerce lucruri cât mai diverse, să înțeleagă atât ansamblul, cât și părticelele, și să trăiască cu intensitate fiecare secundă - probabil acesta este și motivul pentru care prefer să călătoresc singură, deoarece nu multă lume are aceeași sete de a cunoaște și nici aceeași rezistență de a aștepta întoarcerea acasă ca să se odihnească. Iar dacă revin de mai multe ori în anumite locuri, caut să descopăr de fiecare dată noutatea și să percep lucrurile din alte perspective. Și totuși, uneori, în căutarea echilibrului dintre a vedea cât mai mult și a înregistra lucrurile pe îndelete, prefer să mă opresc pe o băncuță, într-un parc, și să ofer câteva secunde ofrandă celui care, de acolo de sus, se preocupă să mă țină sănătoasă ca să pot să mă bucur de toate călătoriile mele.

Asta e toată faza. Așa mă îmbogățesc eu, așa îmi descui mintea și îmi modelez caracterul. Așa îmi lărgesc orizonturile, așa văd exemple de bună practică prin care pot să mă dezvolt pe mine și să-i ajut pe alții să evolueze. Așa cunosc alți oameni de la care am ceva de învățat, așa mă schimb și progresez. Și da, îmi și place să călătoresc!