Ce ne mai miram?

Foto de Răzvan Pascu

Ce ne mai mirăm că ne lipsesc lucrurile mari, dacă nu le avem nici pe cele mici?

Mă minunam de dimineață precum vițica la poarta nouă privind pe pagina de Facebook RazvanPascu.ro o imagine cu standul României la Târgul de Turism de la Paris. În decurs de 30 de secunde am trecut de la a mă plesni cu palma peste gură, scăpând printre degete un "Doamne" cu e prelung, la a mă încrunta și apoi la a râde isteric, lăcrimând spre plâns de-a binelea. Mă minunam, deci, că ditamai țara merge la un ditamai târgul de turism cu ditamai delegația pe ditamai căruța de bani și se prezintă...după cum vedeți alăturat. 

Aventurându-mă în căutarea unei explicații, aș fi fost tentată să cred că ne lipsește așa-numitul big picture, că suntem meniți să ne ocupăm existența cu ciurucuri și lucruri lipsite de importanță, pe când ceva de asemenea amploare precum atragerea a mii de turiști străini ne scapă printre degete...dar nici la capitolul lucruri mici nu stăm prea bine.

Din dragoste pentru acasa

Am călătorit.

Am văzut la alții.

Mi-a fost ciudă că la noi nu e.

Am făcut să fie și la noi.

De vineri am dat drumul, împreună cu Marius (Freak) de la Craiova Forum, unui website pe care ne dorim să-l creștem până va deveni cea mai mare și mai utilă resursă culturalo-istorico-turistică din Oltenia: MonumenteOltenia.ro. Ținta finală este să vizităm, să ne documentăm și să vă arătăm frumusețea celor 3317 monumente de arhitectură, arheologie, de for public, memoriale și funerare din zonă. Va dura ceva, dar dacă voi nu vă grăbiți...nici noi nu vrem să vă arătăm ceva făcut în grabă. Între timp vă mai ținem la curent cu știri noi despre monumente vechi, cu activitatea instituțiilor de profil și cu tot ce aflăm noi că mișcă în acest sector. Ținem ochii pe muzeele din cele cinci județe oltene, mai ales pe cele din Dolj, acum că se vor mișca mai activ odată cu candidatura Craiovei la titlul de Capitală Culturală Europeană. 

Roma - de la Wow la Au!

M-am întors de la Roma de o săptămână și tot amân să scriu articolele pe care le am în cap. Oarecum de teamă că vor fi noi pagini la fel ca celelalte pe care le-ați tot citit și răs-citit pe bloguri sau prin ghiduri despre clișeica Cetate Eternă. Întrucâtva de teamă că sentimentul general cu care am rămas după această ultimă plimbare cu bocceluța prin lume nu va fi înțeles sau acceptat cu ușurință de iubitorii și apărătorii Romei ca destinație, reper și far al turismului, culturii și istoriei. Dar de ce să-mi fie teamă în propria mea casă virtuală?

În mare, Roma a fost pentru mine ca o mașină de curse care ajunge de la 0 la 100 în câteva secunde. Numai că invers. Am început și eu, ca atâția alții, cu un Wow! spus din suflet în fața unor construcții grandioase, supra-dimensionate, după părerea mea. Ca și cum ei ar fi avut Ceaușescu după Ceaușescu, milenii la rând, fiecare întrecându-se să ridice o Casă a Poporului mai mare și mai semeață decât a celui dinaintea lui. Colosseumul, forumurile, termele, bisericile, palatele, obeliscurile, fântânile, parcurile, orice construcție gândită și făcută de mâna omului mă face să mă gândesc că cineva a interpretat greșit scara la care acestea au fost proiectate. 

Am o idee. Ma ajuti sa o transform intr-o idee din Tara lui Andrei?

Sunt mai bine de două săptămâni de când am primit într-un colet două Idei din Țara lui Andrei. De atunci, mă tot perpelesc și nu dorm nopțile, gândindu-mă la ceva ce poate fi considerat o idee cu ceva în plus, una sustenabilă, cu care pot aduce o schimbare sau pot dezvolta comunitatea. Iar când cei de la Țara lui Andrei ne-au chemat la arme, somându-ne să ieșim cu o idee la interval, atunci am știut că trebuie să cer ajutorul publicului. 

Ce o să se întâmple în continuare: eu vă voi prezenta o idee, încercând să o descriu cât mai bine, să explic de ce este o idee sustenabilă, cum o văd implementată și care va fi impactul creat asupra mediului sau a comunității. Voi trebuie să mă ajutați cu un comentariu în care încercați să îmbunătățiți ideea mea, pentru a o transforma într-o idee din Țara lui Andrei.

Mai exista speranta pentru Baile Herculane?

Până anul trecut, de 1 decembrie, când într-un tur de colț sud-vestic al țării (cu puțină ieșire în nord-estul Serbiei) ne-am plimbat și pe la Băile Herculane o oră, nu mai fusesem în celebra stațiune de mai bine de 15 ani. Dacă atunci starea stațiunii era destul de gravă, degradarea completă în care se scălda centrul istoric al stațiunii acum mai puțin de jumătate de an era deja de o severitate extremă. Și totuși, mai există speranță pentru Băile Herculane?

Pe urmele mele

Pe urmele mele, în cizmele mele, prin ochii mei. Așa vă invit să vedeți lumea de azi înainte. Știu că sâmbăta nu e cea mai propice zi a săptămânii să faci anunțuri și lansări online, dar voiam doar să vă spun că am început să-mi scriu articolele de călătorie (itinerare, plecări, topuri, destinații) pe un blog în limba engleză, pe care îl puteți vizita la această adresă (deocamdată pe Wordpress). Dacă vă face plăcere să o urmăriți pe Dana-călătoarea, mă găsiți și pe această pagină de Facebook.

Asta că tot am încercat să vă explic acum câteva săptămâni care-i faza cu călătoriile.

PS: M-a întrebat cineva ce voi face când mi se vor rupe ghetele. Îmi deschid alt blog, nu? :)

Cum ar fi o finala Bucuresti-Sibiu?

Cei care se învârt în mediul online în sfera turismului (și mai ales în cea a turismului internațional), au auzit măcar de Anil Polat, călător în jurul lumii și blogger pe foxnomad.com, care organizează anual o competiție a celor mai interesante orașe în care să călătorești, numită Best City to Visit Tournament. Bazată în întregime pe propunerile și voturile cititorilor, care au proclamat până acum orașe precum Porto sau Sarajevo drept cele mai dezirabile pentru călătorii, competiția este - evident - subiectivă, fiind ușor de câștigat de un oraș ai cărui locuitori sau fani se raliază pentru a-l susține.

La momentul de față, concursul a ajuns deja în etapa șaisprezecimilor, incluzând încă pe tabloul principal două orașe din România, București (propus de Earl) și Sibiu (nominalizat de Adrian). Ambele orașe au avut un parcurs frumos, eliminând oponente mult mai cunoscute. Mai jos, rezultatele pe runde.

Care-i faza cu calatoriile?

De ceva vreme se tot repetă întrebarea asta. Prieteni, cunoștințe sau amici care au idee cât de cât despre lucrurile pe care le fac mă întreabă "Și care-i faza cu călătoriile"? Și ca oricărui prieten, cunoștințe sau amic cu care n-am timp de prea lungi povești, îi răspund simplu "Îmi place să călătoresc". Căci cum altfel aș putea să sintetizez toată gama de motive care mă fac să-mi azvârl din ce în ce mai des bocceluța pe umăr?

Nu cred că există loc pe lumea asta pe care să nu-mi doresc să-l vizitez. Faptul că am citit un roman sau au văzut un film a cărui acțiune avea loc acolo, că am învățat la școală despre un eveniment istoric din acea zonă, că am aflat orice despre un oraș sau o țară îmi suscită în asemenea hal interesul, încât regiunea aceea își ocupă automat locul pe lista punctelor în care picioarele mele și-ar dori să ajungă. Rezonez cu orașele încărcate de istorie, mă mișc cu plăcere prin centrele culturale, mă umple cu energie forfota marilor capitale și-mi adun cu mai multă ușurință gândurile într-o stațiune. Fiecare destinație e o stare de spirit; sunt ceea ce vizitez!

Scam City: Bucharest

Sunt mare fană a emisiunilor de călătorii, iar când zic mare mă refer la faptul că sufăr de o plăcere neînțeleasă de a sta pironită în fața televizorului cu ochii după unii care trebuie să supraviețuiască în jungla amazoniană, să bată palma cu leul în Africa sau să mănânce șerpălăi prin Asia. Fie că sunt documentare generale sau serii de emisiuni în care străbatem lumea pe urmele unui singur explorator / realizator, eu stau acolo cuminte și le privesc și îmi iau porția de dor de ducă de la ele. Și, pe lângă asta, mă și documentez și iau notițe mentale, să știu cum să mă feresc de insecte în junglă sau ce să fac dacă mă apropii de un elefant și-și înfoaie urechile la mine; adică să fug. Mă rog, ați prins ideea, e o activitate atât relaxantă, cât și educativă, chit că n-o să pun vreodată în practică aceste învățăminte. Cam așa aș fi gândit până săptămâna trecută, înainte de a se dovedi că uneori e bine să te mai uiți și la TV.

Uite site-ul, uite site-ul hack-uit...

Anul trecut, de Revelion, am fost cu familia într-o excursie în Ohrid (Macedonia), pe drum oprindu-ne pentru o noapte într-o frumoasă stațiune la Dunăre, Veliko Gradiste (Serbia). Ne-am cazat la o vilă - Vila Dincic - pe care o găsisem pe booking.com, unde condițiile și serviciile au fost foarte bune, motiv pentru care am decis să revenim. Și cum prin aprilie ne-am planificat o nouă plimbare pe la sârbi, alături de un grup mai mare, am zis să mergem la sigur și să îi contactăm direct, și nu prin intermediul booking, pe cei de la vilă.

De dimineață am intrat pe site și am verificat numărul de camere, să mă asigur că au capacitate pentru tot grupul, dar m-am luat cu altele și nu le-am trimis mail chiar atunci. Acum, pe seară, mi-am adus aminte, dar când să intru pe site...

De vizitat in Muntenegru: Kotor

Cetatea

Fie că îl alegeți ca destinație de sine stătătoare sau dați o fugă până la el atunci când vizitați sudul Croației și al Bosniei și Herțegovinei sau litoralul muntenegrean, Kotor merită cât mai mult din timpul vostru deoarece este unul dintre cele mai frumoase orășele medievale de coastă pe care le-am văzut. Situată în golful (fiordul) cu același nume, la adăpostul înaltului munte Lovcen, stațiunea s-a dezvoltat în jurul portului, al superbului oraș vechi venețian și al cetății care domină orașul mediteranean de pe stânca muntelui.

Casa Venețiană

Fortificat încă de pe vremea lui Iustinian (sec. VI), orașul s-a dezvoltat ca un centru economic, comercial, cultural și militar important al Dalmației. Diversele stăpâniri ale zonei, și în special cea venețiană (sec XV-XVIII) și-au lăsat amprenta asupra Kotorului, în special asupra arhitecturii sale deosebite (vezi Casa Venețiană). Orașul se află la baza muntelui, vegheat de o cetate și înconjurat de ziduri lungi de peste 4 km. Se spune că, pentru a merge din orașul vechi la cetate, trebuie să urci 1260 trepte (din alte surse 1350 trepte, din altele 3000!), dar nu am reușit să le urc nici prima dată când am vizitat orașul, din cauza unei ploi teribile, nici astă-iarnă, din cauză de lipsă de timp.

De vizitat in Muntenegru: Cetinje

Cetinje văzut de pe Muntele Lovcen

După ce ne-am desfătat pe malul Adriaticii, la Budva-Becici, am decis să vizităm și unul dintre locurile încărcate de istorie (atât cât a fost) ale Muntenegrului, și anume fosta capitală regală, Cetinje (pronunțat "țetine"). Oraș mic, cu vreo 9.000 de locuitori, Cetinje păstrează încă unele instituții de stat din Muntenegru care nu au apucat să fie mutate în Podgorica, actuala capitală a țării. Câteva clădiri istorico-religioase impozante, o arhitectură aparte și un centru istoric cochet au fost punctele forte ale vizitei noastre.

Primul contact cu orașul a fost unul senzorial. Diferența de temperatură între Budva, unde puteai sta în tricou, și Cetinje, unde era frig și-n palton, trebuie să fi fost de cel puțin 15 grade. Asta se datora faptului că Cetinje este construit într-o depresiune dominată de impresionantul munte Lovcen (zic impresionant pentru că l-am urcat și coborât și curbe ca acolo n-avem noi nici pe Transalpina, nici pe Transfăgărășan). În plus, orașul era acoperit de zăpadă înghețată bocnă, pe care nici urme nu lăsai.

Lasati job-urile sa vina la mine

Dragilor, fără alte introduceri, voiam să vă anunț că m-am hotărât să-mi #cautjob. Poate unii dintre voi se vor întreba ce-i cu semnul diez pe aici; recunosc că acest anunț este unul pour les connaisseurs. După mai bine de un an fericit ca editor (a se citi, bombastic, un fel de Content and Community Manager) al ghidului turistic online în limba engleză My Destination Romania, e momentul să îmi asum noi provocări.

De pe băncile universității și până acum m-am implicat energic într-o sumedenie de activități, colaborând sau lucrând pentru organizații și companii din țară și străinătate. (vezi Infographic 1)

De vizitat in Muntenegru: Budva-Becici

În ultimii ani, coasta muntenegreană a devenit una dintre cele mai la modă destinații estivale din Europa, beneficiind de o promovare puternică în cadrul târgurilor internaționale de turism și de un sprijin politic relevant (turismul fiind o prioritate pentru guvernul din cel mai nou stat european). De ceva vreme îmi tot trec pe la urechi nume de stațiuni precum Herceg Novi, Budva-Becici sau Ulcinj - acestea fiind numai portstindardele unui litoral la Marea Adriatică mai lung chiar și decât cel românesc la Marea Neagră (294 km, față de 245 km) -, iar anul acesta am vizitat câteva dintre aceste locuri.

Fără îndoială, bijuteria muntenegrenilor este gruparea litorală Budva-Becici, din care Budva se evidențiază ca centru turistic, cultural și istoric. Becici și micuța localitate de legătură Boreti adaugă Budvei o capacitate sporită de cazare, o plajă puțin mai bună (mai lată și mai nisipoasă decât în Budva) și o promenadă de vis, pe care te poți plimba aproximativ 10 km pe malul mării, pe faleză și prin tuneluri special amenajate. Dacă aveți nevoie de vreun motiv special ca să veniți aici în vacanță, v-am pregătit 10!

Povestirile unui sofer

Casă, dulce casă, dar ce bine a fost în vacanță! În perioada următoare o să vă bombardez cu articole despre  Muntenegru, cea mai nouă destinație prin care am umblat cu bocceluța, dar astăzi am preferat să vă ofer ceva mai lejer. Voi încerca să rezum două din povestirile amuzante relatate de șoferul nostru, Florin, bazate pe propria lui experiență.

*

Acum un an sau doi, Florin era angajatul unei mari agenții de turism din București, ducând săptămânal turiști din capitală către litoralul muntenegrean. Cum drumul durează mai bine de 15 ore, la care se adaugă opriri de toaletă și masă, de fiecare dată îl prindeau noaptea și întunericul prin serpentinele munților din Muntenegru. Într-o noapte, turiștii l-au rugat să oprească muzica ca să poată dormi, fiindcă erau obosiți. Conducea, așadar, Florin, pe o beznă să o tai cu cuțitul, pe niște serpentine de te apucă groaza când privești pe geam în jos, și pe o liniște mormântală. Și deodată, din liniștea nopții, răsună un chirăit ca de moarte din fundul autocarului.

Stockholmul regal

          Pornind de acasă spre tărâm suedez, știam că o să mă aștepte la sosire o monarhie (constituțională, ce-i drept) și, cam ca peste tot pe unde încă mai dăinuie regi și regine, un popor monarhist. Dacă pentru suedezi e motiv de mândrie națională, călătorii evaluează monarhia și din punct de vedere turistic: ce îmi oferă?, ce pot vizita legat de?, merită suvenirurile legate de? :D Permiteți-mi, deci, să confirm că Stockholmul regal merită din toate punctele de vedere, motiv pentru care m-am decis să scriu astăzi despre câteva dintre palatele și castelele lor cele mai importante.

1. Palatul Regal sau Palatul Stockholm (Kungliga slottet sau Stockholms slott), situat în centrul vechi al capitalei suedeze (Gamla Stan), este reședința oficială a Casei Regale, dar nu a mai fost folosit ca atare din 1981. Deși vara este vizitabil aproape în întregime, în restul anului se poate intra doar în Muzeul Tre Kronor (Trei Coroane, fostul nume al palatului), apartamentele regale și ale ordinelor cavalerești, sala statului (numită Marea Albă) și tezaur. În afară de sala armelor și muzeul de antichități al regelui Gustav al III-lea, închise iarna, am ratat și schimbarea gărzii regale. Deși am apreciat bogăția de informații disponibile în limba engleză, trebuie să recunosc că am fost copleșită de istoria Suediei și că, spre rușinea mea, mai mult am căscat ochii, am admirat opulența și m-am amuzat citind diverse informații mai picante despre viața la palat.

Palatul Regal

2. Palatul Drottningholm (Drottningholms slott, tradus Palatul Reginei) este - ați ghicit - tot reședință oficială a regelui și reginei Suediei, însă nici aici nu i-am găsit acasă. Situat la vreo 10-15 km de Gamla Stan, palatul este un fel de copie a Versailles-ului mai puțin impresionantă (atât la interior, cât și în ceea ce privește grădinile), dar pe care nu trebuie să o ratați. Informații în interiorul palatului lipsesc cu desăvârșire, de asta toate vizitele se fac împreună cu un ghid vorbitor de limbă engleză care vă va povesti cu lux de amănunte istoria locului, importanța pentru membrii familiei regale din secolul al 17-lea până în prezent, relațiile dintre aceștia și, ceea ce așteaptă orice turist, picanteriile. Ca și la Palatul Regal, iarna a venit cu închiderea unei părți a grădinilor, a teatrului, capelei, pavilionului chinezesc, turnului gotic etc.

Palatul Drottningholm

3. Palatul Rosendal, situat în grădinile Djurgården, pe insula cu același nume din centrul Stockholmului, era locul în care - lăudat fie domnul - se găsea familia regală. Problema aici a fost, însă, că n-am găsit palatul! Am subevaluat suprafața grădinii, pe care am crezut că o pot traversa într-o jumătate de oră, pierzând de fapt o oră și jumătate dând ocol pe alei și pe poteci, rătăcindu-mă, întorcându-mă și nedând de palat. Am nimerit, însă, dintr-un fel de întâmplare, în interesanta Rosendals Trädgård, un fel de grădină a palatului deschisă publicului, în care se creșteau și cultivau legume, pomi fructiferi, viță de vie, trandafiri șamd.

În stânga, grădinile Djurgarden, văzute din Turnul Kaknas

          Deși palatele și domeniile regale sunt într-un număr mult mai mare, doar pe acestea am reușit să le vizitez (sau să trec pe lângă ele :P). Bănuiesc că v-ați dat seama că goana mea după familia regală este una imaginară, dar sunt convinsă că există oameni care fac din asta un scop în viață. Un exemplu în acest sens este o întâmplare care a avut loc în magazinul cu suveniruri al Palatului Regal. După ce a examinat toate rafturile cu vederi, o doamnă s-a întors la vânzătoare și a întrebat-o dacă nu au nicio carte poștală în care să apară toți membrii casei regale. Vânzătoarea i-a indicat raftul și poziția vederii respective, dar replica turistei a venit prompt: Am văzut-o deja, dar lipsește Icsulescu! Momentul mi-a ridicat mai multe semne de întrebare, de la: De ce ai vrea să ai o vedere cu niște străini (în loc de un peisaj reprezentativ)? la De ce ți-ai încărca memoria cu numele și figura tuturor membrilor Casei Regale (astfel încât să poți să-i recunoști când îi vezi)? Și-apoi m-am gândit că îmi lipsește mie sentimentul de apartenență și, probabil, devotament față de o autoritate precum monarhia...

          Dacă ai ajuns până aici, îți mulțumesc că ai avut răbdarea să faci un mic tur virtual al Stockholmului regal împreună cu mine. Poți să mai citești și despre experiența de a bate Stockholmul la pas (în timpul acestei activități niciun oraș nu a fost rănit!) sau să mai rabzi puțin până scriu despre muzeele vizitate! :)

Stockholmul la pas

          Atunci când ajung într-un loc nou trebuie neapărat să îmi rezerv o perioadă de timp, în funcție de cel disponibil, pe care să o aloc descoperirii acelui loc pe jos, la pas. Fie că stau o zi sau șapte, că e vorba de o oră sau de o zi, trebuie să iau pulsul străzii, să mă ghidez după hartă, să mă rătăcesc, să întreb oamenii unde mă aflu, să stau pe o băncuță într-o piațetă, să casc gura la trecători, să admir clădirile, să fac poze și așa mai departe. Așa am procedat și în Stockholm - prima din cele 7 zile a fost cea de plimbare, în care prea puțin mi-au stat piciorușele în aproape 7 ore de explorare. 

          Numai că Stockholmul anului de grație 2012 e un oraș în care nu ai cum să te rătăcești. Decât dacă mergi legat la ochi, caz în care, probabil, te-ar pescui din Lacul Malaren. În stațiile de metrou și autobuz sunt indicații bilingve (suedeză și engleză) și săgeți pe panouri, pe uși, pe pereți, pe podea, iar în caz că le ratezi, sigur găsești un angajat foarte amabil care să te lămurească pe unde să o iei ca să ajungi unde îți dorești. Pe stradă găsești la tot pasul hărți și panouri foarte explicite pentru pietoni, de genul Te afli aici, ca să nu mai vorbesc de standurile (suporturile) aflate la toate intersecțiile, pline în permanență cu ghiduri și hărți gratuite ale orașului sau ale muzeelor. Iar cireașa de pe tort o reprezintă extrem de bine aprovizionatele birouri de informate turistică, de unde tot turistul poate face rost de materiale gratuite cu tot ce gândești și nu gândești, de la informații legate de transport (taxi, metrou, autobuz, tramvai, barcă) până la pliante cu informații despre muzee, palate, parcuri sau arhipelag.

          Astfel echipați cu materialele necesare, suntem gata de pornit la drum. Și ce mai drumuri! Am bătut ceva orașe până acum, dar infrastructura din Suedia mi se pare de departe cea mai impresionantă. Nu poți să nu fii impresionat de felul în care cele 14 insule ale orașului sunt conectate prin poduri pentru mașini și mijloace de transport în comun (inclusiv tren și metrou), pe sub care trec vaporașele și bărcile, dar și pasarelele și galeriile pentru pietoni și bicicliști. Iar când treci la pas printr-o astfel de galerie și simți cum trec mașini și metrouri pe deasupra capului tău, iar tu ești conștient că nivelul la care se află picioarele tale este mai jos decât nivelul apei de sub pod, atunci ai tendința să îți scoți pălăria în semn de respect pentru inginerii și constructorii lor.

          Și îți continui periplul pe și sub poduri, pe marginea apei sau pe îngustele străduțe pietruite ale orașului vechi, printre fațade baroce sau renascentiste ale unor clădiri medievale. Și te oprești la fiecare casă să faci o poză, căci arhitectura asta specifică (turnuri și ferestre înalte, acoperișuri ondulate, cărămidă, culori calde), oarecum asemănătoare cu ideea pe care o am despre cea olandeză, îți va fascina obiectivul.

          Iar după ce ți-ai ostoit picioarele în sus și în jos, de pe o insulă pe alta, vei pica secerat pe o băncuță dintr-un părculeț sau direct pe iarba unei grădini publice, și de acolo, de la nivelul solului, te vei întreba cât de verde poate fi verdele, căci acesta îți va părea ireal de proaspăt.

          Du-te acasă și odihnește-te, călătorule, căci de mâine pornim să vizităm muzee și palate, urcăm la mare înălțime și explorăm parcuri întinse. Și pentru asta ai nevoie de toată energia de care poți face rost! :)

Si iar plecam 2

         Nu că ar fi a doua oară când plec de acasă, dar mi-am adus aminte de articolul ăsta și am zis să îl continui. Știți deja - pentru că mi-e așa drag că m-am lăudat peste tot - că duminică pun piciorul pentru prima dată pe tărâm suedez. Ca un copil silitor ce mă aflu, am citit despre Suedia și Stockholm, am luat notițe cu privire la obiectivele turistice ce merită vizitate, mi-am scos hărți, prețuri, indicații și, în mare, cam tot ce am presupus că aș avea nevoie ca să mă descurc onorabil pe acolo.

          Pe lista scurtă se află următoarele obiective:

- Gamla Stan cu tot ce e pe acolo, de la Palatul Regal la Muzeul Nobel, Piața Stortorget șamd;

- Skansen;

- Palatul Drottningholm;

- Parcul Haga;

- Grajdurile Regale;

- Djurgarden;

- Muzeul Vasa;

- Muzeul Nordic;

- Globe;

- Kaknastornet;

+ Uppsala.

          Am mai tras cu ochiul la colegi din blogosferă care s-au plimbat pe acolo, mai precis la Anca, Liviu, George și Madelin. Dacă sunteți mai mulți și puteți să-mi mai dați câte un pont de orice fel (de la ce să mai vizitez, pe unde să mă mai plimb și ce să nu ratez până la unde să beau o limo, unde să schimb banii etc), se apreciază. 

          Și pentru cei care n-ați ajuns încă, hai să facem așa. Voi lăsați un comentariu prin care îmi spuneți de ce ați vrea (sau nu) să vizitați Suedia sau Stockholmul și, la întoarcere, cel mai norocos dintre voi primește un suvenir. :D

Lucrare de control din lectia Romania II

          Scoateți o foaie de hârtie! Astăzi dăm o nouă lucrare de control din lecția România. Față de lucrarea de luna trecută, de data asta avem locuri mai ușor de descoperit, dar calitate mai proastă a imaginii (scuzați lipsa de știință și tehnică, marginile groase și pozele tăiate mai din topor).

          Ca și la prima lucrare de control, avem un colaj cu 20 de fotografii cu locuri deosebite din România, unele reprezentative, adevărate simboluri ale țării, altele nestemate ascunse. Ce trebuie voi să faceți este să lăsați un comentariu la acest articol în care să numiți locurile pe care le recunoașteți (obiectivul turistic, orașul, regiunea etc), corelate cu numărul imaginii în care se regăsesc. Spre exemplu: 1 - Peștera Muierii, 2 - Detunata Flocoasă, 3 - Băicoi etc. 

          Fiecare persoană care comentează și adaugă / nimerește / ghicește un nou loc față de cele care au fost enumerate în comentarii anterioare va primi din partea mea o atenție pentru deranj, cu condiția să nu mai fi primit una și luna trecută. Cei care au primit deja atenția pot participa pentru distracție. Cei care au comentat data trecută, dar nu au intrat în posesia atenției pentru că nu mi-au răspuns la email (în speță Cristiana și Loredana), pot să își încerce șansele la o nouă atenție de data asta. 

          Acestea fiind zise, aceasta este imaginea. Aveți la dispoziție tot timpul din lume (click pentru dimensiunea originală):

Lucrare de control din lectia Romania

        Scoateți o foaie de hârtie! Astăzi dăm lucrare de control din lecția România. Nu v-am predat-o, dar pot să vă cer să o știți. Nu am pretenția să o cunoașteți perfect, ci putem să o descoperim împreună. :)

          La primul subiect aveți de făcut o analiză pe imagine. Cea de mai jos reprezintă un colaj făcut din 20 de fotografii cu locuri deosebite din România, unele reprezentative, adevărate simboluri ale țării, altele nestemate ascunse. Ce trebuie voi să faceți este să lăsați un comentariu la acest articol în care să numiți locurile pe care le recunoașteți (obiectivul turistic, orașul, regiunea etc), corelate cu numărul imaginii în care se regăsesc. Spre exemplu: 1 - Peștera Muierii, 2 - Detunata Flocoasă, 3 - Băicoi etc. 

          Fiecare persoană care comentează va primi din partea mea o atenție pentru deranj. Nu m-am hotărât încă în ce va consta atenția cu pricina, probabil va fi ceva simbolic, dar zic că e frumos să răsplătesc efortul. A, și trebuie menționat că intră în cursa după atenții doar cei care adaugă / nimeresc / ghicesc un nou loc față de cele care au fost enumerate anterior, până le acoperim pe toate 20.

           Acestea fiind zise, aceasta este imaginea. Aveți la dispoziție tot timpul din lume (click pentru dimensiunea originală):

PS1: Imaginile aparțin mai multor persoane, pe care le enumăr aici: Cristina Popa, Costin Ciucu, Ana Lutas, Ade Radu, Iulius Epure, Alex Dima, Nicu Simion și Dragoș Asaftei.

PS2: Următoarele subiecte vi le dau în altă zi, să nu vă culcați pe urechea bleagă! :D