Cu bocceluta prin Malaga - Intro

Spania e una din țările în care mă simt cel mai bine, cel mai “acasă”, poate și datorită faptului că așa i-am spus Barcelonei tot anul 2 de facultate. Pe finalul anului trecut, când am căutat o nouă destinație europeană în care să călătoresc singură (ca să mă “limpezesc” la cap, cum îmi place mie să spun), orașele spaniole au fost primele pe lista de opțiuni. Câștigător la puncte a ieșit Malaga.

Ce am făcut 4 zile cu bocceluța prin Malaga, află citind seria de articole cu același nume pe care o încep astăzi pe blog. În articolul de azi voi face un scurt intro to Malaga și voi da câteva informații practice despre excursia mea, urmând ca celelalte articole să se concentreze mai mult pe obiectivele turistice pe care le-am vizitat.

Malaga - Vedere de ansamblu

Cu Anda la taifas

Nu că n-am sta noi la taifas și cu alte ocazii mai puțin oficiale, dar iar m-a invitat Anda în emisiunea pe care o moderează la Alege TV. Într-o ediție specială cu invitați aparte (vorbesc de Valentina de la Centrul Dagmar și domnul Florin Ridiche de la Muzeul Olteniei), Anda a făcut loc și pentru o discuție cu mine despre călătorii și vacanțe low-cost.

Mama, sunt la televizor!

Dacă vă plictisiți și n-aveți ce face sau poate vreți să mă vedeți live, în reluare și în exclusivitate, vă invit să urmăriți emisiunea "La taifas cu Anda" de la Alege TV, la care am fost invitată pe 5 iulie. :) La emisiunea pe care o prezintă, prietena mea Anda a avut patru invitați care am discutat despre felul în care am reușit să ne exploatăm pasiunile personale pentru realizarea unor proiecte frumoase. Ante și post-vorbitorii mei au fost Mayla Bucci (care a vorbit despre secretele bucătăriei și dragostea pentru mâncare), colegul Iulian (autorul cărții "101 movie acrostics", care a povestit cum pasiunea pentru filme a condus la publicarea unui volum și la dezvoltarea unui blog de film popular) și Andreea Donea (o foarte simpatică fotografă pasionată și profesionistă, pe care am avut plăcerea să o văd anul trecut în exercițiul funcțiunii).

Eu îmi fac intrarea grandioasă de la minutul 30:56. :)) Am vorbit cu Anda despre călătorii, monumenteoltenia.ro, Craiova, cultură, Anil Polat și iminenta lui vizită în orașul nostru și câte și mai câte. Vizionare plăcută (și aștept părerile voastre)! :D

285 de zile în căutarea verii

Din Alaska până în Argentina e o aruncătură de băț. Ce-i drept, bățul ar trebui să aibă peste 10.000 km ca să vă iasă mișcarea, dar dacă găsiți unul, merită încercat. Altfel, puteți face ceea ce au făcut anul trecut Andreea și Alexandru Maruseac de la micadu.ro, care au plecat la o plimbare de 285 de zile pe motocicletă. Aventura lor pe două roți prin Lumea Nouă a ținut multă lume cu sufletul la gură pentru a vedea pe unde mai ajung iile bucovinene pe care cei doi le-au luat cu ei la plecare. 

Alexandru și Andreea la Machu Picchu (sursa: micadu.ro)

Citesc si dau mai departe - Vand kilometri de Mihai Barbu

Coperta Vând kilometri (via mongolia.ro)

Prin 2009 am auzit / citit câte ceva despre un tip care, călare pe o motocicletă, a plecat din România până în Mongolia (și înapoi). Știți voi, niște știri despre un tip oarecare, de care nu te leagă nimic altceva decât imaginația că, vreodată, ai putea și tu să-ți iei inima în dinți și să pleci într-o călătorie mai mult sau mai puțin inițiatică prin lume, ca el. Am intrat la vremea respectivă de câteva ori pe blogul lui, mongolia.ro, am mai urmărit puțin subiectul pe câteva bloguri de travel și cam atât. Era doar un alt tip oarecare plecat și întors acasă, un aventurier pe două roți, un spirit rebel și, ca să-i punem și-o etichetă, un nebun, că altfel cine se duce singur până la capătul lumii, el cu gândurile lui?

Pe nebunul acesta îl cheamă Mihai Barbu. A plecat în Mongolia "pentru suflet", asta după doi ani de pregătiri și mai multe răzgândiri. Ca să-și finanțeze o parte din călătorie, a vândut kilometri (50 euro / 500 km) din itinerar în schimbul unor scrisori personalizate către cumpărători postate pe blog, în care a documentat fiecare tronson parcurs. La întoarcere, 26.000 km, 4 luni și 13 țări mai târziu, a publicat aceste scrisori într-o carte, sugestiv intitulată "Vând kilometri".

Cadouri de Craciun pentru calatori

Inspirată de Iulian și de lista lui de cadouri feroviare, am încropit și eu, cu o săptămână până să vină Moșul, o listă cu cadouri de Crăciun pentru călători. Bineînțeles că am inclus în această enumerare acele obiecte care m-ar încânta sau care mi-ar prinde bine la drum, mai ales că-s iar pe picior de plecare. Așadar dacă cineva voia să-mi ia vreun cadou de Crăciun, se poate inspira de aici, astfel încât să știe sigur că m-a nimerit. :)

În ordinea de pe tricouri (și fără să vă supărați pentru link-urile de afiliat, acolo unde a fost cazul):

1. Ceas de perete cu hartă 1 și 2, pentru că-s fană a decorațiunilor cu teme de călătorie.

via www.cadouridecoratiuni.ro

Povești din tren

Călătoria de la Craiova la Brașov durează 6 ore cu un tren Inter Regio. Mi se pare fantastic cum, în timp ce faci deja un lucru (anume că te deplasezi între două localități), poți să profiți de acele ore pentru a face multe alte lucruri. Primul lucru care mi-a venit în minte a fost să-mi iau o carte la mine să citesc, dar cititul în vehicule în mișcare îmi provoacă o stare de amețeală, așa că am ales să-mi iau laptopul și fie să lucrez, fie să mă uit la 1-2-3 filme. Cu un asemenea plan, cele 6 ore urmau să zboare de parcă nici n-ar fi fost, iar eu să nu fiu plictisită nici măcar o secundă. Nu are rost să vă spun că socoteala de acasă nu se potrivește nici pe departe cu cea din...tren, căci IR-ul magic nu a avut prize la clasa a II-a, astfel încât laptopul meu făr' de baterie nu a fost utilizabil. Cum nu-mi luasem cartea nici măcar ca rezervă și cum n-am avut inspirația nici să-mi cumpăr vreun sudoku (plăcerea mea vinovată) din gară, am început ziua fără măsură de bosumflată.

N-a durat mult starea asta, căci la numai câteva stații de Craiova, deci printr-un sat de la marginea Oltului, am început să devin mai atentă la comedia umană din jurul meu. Trenul avea patru vagoane, din care primele două aveau ca destinație finală Sibiul, iar ultimele două, Brașovul. Pentru a evita confuziile, controlorii stăteau în pragul ușii și, la fiecare oprire a trenului, le spuneau celor care voiau să se urce care e destinația respectivului vagon. 

Roma - de la Wow la Au!

M-am întors de la Roma de o săptămână și tot amân să scriu articolele pe care le am în cap. Oarecum de teamă că vor fi noi pagini la fel ca celelalte pe care le-ați tot citit și răs-citit pe bloguri sau prin ghiduri despre clișeica Cetate Eternă. Întrucâtva de teamă că sentimentul general cu care am rămas după această ultimă plimbare cu bocceluța prin lume nu va fi înțeles sau acceptat cu ușurință de iubitorii și apărătorii Romei ca destinație, reper și far al turismului, culturii și istoriei. Dar de ce să-mi fie teamă în propria mea casă virtuală?

În mare, Roma a fost pentru mine ca o mașină de curse care ajunge de la 0 la 100 în câteva secunde. Numai că invers. Am început și eu, ca atâția alții, cu un Wow! spus din suflet în fața unor construcții grandioase, supra-dimensionate, după părerea mea. Ca și cum ei ar fi avut Ceaușescu după Ceaușescu, milenii la rând, fiecare întrecându-se să ridice o Casă a Poporului mai mare și mai semeață decât a celui dinaintea lui. Colosseumul, forumurile, termele, bisericile, palatele, obeliscurile, fântânile, parcurile, orice construcție gândită și făcută de mâna omului mă face să mă gândesc că cineva a interpretat greșit scara la care acestea au fost proiectate. 

Vama Veche - un fel de a fi

Mi-ați fost aproape și știți că anul acesta de grație 2013 am călcat pentru prima dată sub tălpi nisipul din Vama Veche. Cu nimic mai altfel decât pe restul litoralului - din loc în loc o scoică, niște pietricele, un muc de țigară. Și algele eșuate trist pe mal, și apa la fel de negru-albastră, iar soarele - exact același ca și la Craiova sau la București. Și totuși, în fiecare vineri, wall-ul de la Facebook mi se inundă de statusuri ale oamenilor care se suie în mașini, trenuri sau autobuze, și se îndreaptă cuminți, dar cu neliniștea în suflet, spre acest loc devenit aproape legendă. Nu spre alte stațiuni de pe litoral, nu spre Craiova și nici spre București. 

Cu cât să multiplic numărul prietenilor mei virtuali vamaioți ca să îmi creez o părere corectă despre numărul celor care aleg, weekend de weekend, Vama? Cu 10? Cu 100? Cu 1000? Mijlocul lui iunie m-a prins îngroșându-le numărul. Am fost și eu o părticică din felia lor de tort, una care nu rezona cu nimic atunci când s-a suit în Călător sau Turist?-mobil, pentru că nu știa la ce să se aștepte la destinație. Marea nu e preferata mea, iar Vama, din povești, nu e deloc genul meu, dar pe măsură ce mă apropiam de ele, în sânge începea să mi se învolbure un amestec de curiozitate și frică. O să-mi placă? O să ne acceptăm una pe alta sau o să ne respingem categoric și definitiv...până data viitoare? 

De ce iubim calatoriile?

Acum vreo 3 luni vă povesteam eu care-i faza cu călătoriile, ce reprezintă pentru mine, de ce îmi place să plec de acasă și să explorez totul în jurul meu. Până pe 1 iulie aveți timp să vă gândiți la motivele care vă trimit pe voi la plimbare prin lume și la răspunsul la întrebarea din titlul acestui articol și să le împachetați frumos, pentru că vă pot aduce premii în ... călătorii! :)

Ce trebuie să faceți: 

Intrați pe site-ul colegilor de la Young Tours și lăsați un comentariu la acest articol. Comentariul trebuie să fie relevant și detaliat (minim 500 caractere). Apoi dați share articolului pe Facebook, că așa e frumos, să afle și alții de el, like la pagina de Facebook a Young Tours și/sau a unuia dintre cele patru hosteluri de mai jos la care v-ați dori să stați dacă ați câștiga concursul:

Site de companie aeriana vs sistem de rezervare

De când mă plimb eu cu bocceluța pe umăr în lumea asta mare (v-am zis că am ajuns la borna de 20 de țări vizitate? :D ), transportul a fost una dintre cele mai mari cheltuieli de călătorie. Călătoritul de plăcere, ca opus celui de nevoie, nu te obligă, de cele mai multe ori, să îți asiguri transportul într-o anumită zi, la o anumită oră, de frică să nu pierzi începutul unei conferințe sau să ratezi cine știe ce întâlnire de afaceri. Atunci când un călător plănuiește următoarea excursie sau alege următoarea destinație, o va face, în majoritatea cazurilor, în funcție de cele mai ieftine modalități de transport, iar această flexibilitate îl va recompensa cu bilete ieftine, ca cele despre care voi scrie eu mai jos.

O fac si pe-asta: ajung in Vama!

Dragi cititori, prieteni, rude sau rătăciți pe blogul meu, a venit clipa să mai fac o mărturisire în premieră și în exclusivitate: nu am fost niciodată în Vamă. Și cum cei cărora le șade bine cu călătoria zic eu că trebuie să bată cu pasul fiecare firicel de nisip, pământ, piatră sau asfalt din țărișoara lor, înainte de a pleca hai-hui în lumea largă, așa și eu trec la catastif o nouă cucerire românească: vârful Vama Veche! 

Ocazia este mai mult decât specială, iar trupa de șoc cu care plec la drum e perfectă pentru o astfel de explorare. O parte a blogosferei de turism din România își face bagajele la inițiativa agenției Young Tours (dedicată călătorilor tineri independenți) și se deplasează pe malul mării să inaugureze așa cum se cuvine primul beach hostel din România, Pura Vida. Dacă fac adunări și scăderi în contabilitatea mea de călătorii, s-ar putea ca Pura Vida să fie primul hostel la care voi sta (cel puțin în România), deci mai bifez o premieră în această excursie. 

Pe urmele mele

Pe urmele mele, în cizmele mele, prin ochii mei. Așa vă invit să vedeți lumea de azi înainte. Știu că sâmbăta nu e cea mai propice zi a săptămânii să faci anunțuri și lansări online, dar voiam doar să vă spun că am început să-mi scriu articolele de călătorie (itinerare, plecări, topuri, destinații) pe un blog în limba engleză, pe care îl puteți vizita la această adresă (deocamdată pe Wordpress). Dacă vă face plăcere să o urmăriți pe Dana-călătoarea, mă găsiți și pe această pagină de Facebook.

Asta că tot am încercat să vă explic acum câteva săptămâni care-i faza cu călătoriile.

PS: M-a întrebat cineva ce voi face când mi se vor rupe ghetele. Îmi deschid alt blog, nu? :)

Cum ar fi o finala Bucuresti-Sibiu?

Cei care se învârt în mediul online în sfera turismului (și mai ales în cea a turismului internațional), au auzit măcar de Anil Polat, călător în jurul lumii și blogger pe foxnomad.com, care organizează anual o competiție a celor mai interesante orașe în care să călătorești, numită Best City to Visit Tournament. Bazată în întregime pe propunerile și voturile cititorilor, care au proclamat până acum orașe precum Porto sau Sarajevo drept cele mai dezirabile pentru călătorii, competiția este - evident - subiectivă, fiind ușor de câștigat de un oraș ai cărui locuitori sau fani se raliază pentru a-l susține.

La momentul de față, concursul a ajuns deja în etapa șaisprezecimilor, incluzând încă pe tabloul principal două orașe din România, București (propus de Earl) și Sibiu (nominalizat de Adrian). Ambele orașe au avut un parcurs frumos, eliminând oponente mult mai cunoscute. Mai jos, rezultatele pe runde.

Competitia #MyBBB - 22 de zile inainte de final

Știu că de o lună vă înnebunesc pe blog, Facebook, Twitter, Google+, Pinterest, StumbleUpon și în viața reală cu participarea mea la competiția internațională de travel Biggest Baddest Bucket List (#MyBBB), organizată de My Destination. Cu 22 de zile înainte de final, vă rog să mai răbdați puțin alături de mine și să nu opriți motoarele (mai ales după ce o să citiți mica analiză pe care am făcut-o ieri asupra competiției). Cum îmi place mie să spun, mergem înainte până unde ajungem, iar mie mi-ar plăcea să ajungem cât mai departe, indiferent ce înseamnă asta (și folosesc persoana I plural pentru că suntem în chestia asta împreună, căci de una singură n-aș fi ajuns nicăieri).

Ieri aveam 527 de voturi, ceea ce mă clasa pe poziția 39 din 266 concurenți.

Care-i faza cu calatoriile?

De ceva vreme se tot repetă întrebarea asta. Prieteni, cunoștințe sau amici care au idee cât de cât despre lucrurile pe care le fac mă întreabă "Și care-i faza cu călătoriile"? Și ca oricărui prieten, cunoștințe sau amic cu care n-am timp de prea lungi povești, îi răspund simplu "Îmi place să călătoresc". Căci cum altfel aș putea să sintetizez toată gama de motive care mă fac să-mi azvârl din ce în ce mai des bocceluța pe umăr?

Nu cred că există loc pe lumea asta pe care să nu-mi doresc să-l vizitez. Faptul că am citit un roman sau au văzut un film a cărui acțiune avea loc acolo, că am învățat la școală despre un eveniment istoric din acea zonă, că am aflat orice despre un oraș sau o țară îmi suscită în asemenea hal interesul, încât regiunea aceea își ocupă automat locul pe lista punctelor în care picioarele mele și-ar dori să ajungă. Rezonez cu orașele încărcate de istorie, mă mișc cu plăcere prin centrele culturale, mă umple cu energie forfota marilor capitale și-mi adun cu mai multă ușurință gândurile într-o stațiune. Fiecare destinație e o stare de spirit; sunt ceea ce vizitez!

Cu prieteni 2.0 ca ei, nimic nu pare imposibil

Știți deja de aventura la care m-am înhămat, de a promova România ca destinație turistică și de a și câștiga ca premiu o excursie de 6 luni de zile pe 6 continente din această frumoasă nebunie. Că e posibil sau nu, că urmăresc cai verzi pe pereți au ba, contează mai puțin. Mai mult, zic eu, e important să încerci, iar atunci când tu încerci și prietenii tăi sunt alături de tine, deja ți se lipește un zâmbet tâmp de față și nu mai poți să scapi de el. Așa zâmbesc eu când văd prieteni 2.0 (nume generic pentru prieteni, amici, cunoscuți sau chiar oameni cu care n-am interacționat niciodată) că votează, că distribuie aplicarea pe rețelele sociale, că recomandă link-ul către înregistrarea mea pe blogurile lor, că scriu articole despre mine sau preiau banner-ul de promovare.

Cu mulțumiri generoase pentru toată lumea, voiam să fac și o scurtă trecere în revistă a celor care, în măsura posibilităților, pun umărul și mă ajută cu promovarea online a inițiaiativei:

Vreau sa castig o excursie de 6 luni in jurul lumii. Ma ajuti?

Dacă sunteți pasionați de călătorii, sigur ați auzit până acum de una dintre cele mai mari competiții de travel - The Biggest Baddest Bucket List, organizată de foștii mei colegi de la My Destination. În joc este o excursie de 6 luni de zile pe 6 continente, cu toate cheltuielile acoperite de organizatori, plus bani de buzunar pentru câștigător. Având călătoriile în sânge precum piticii pe creier, am decis că la un astfel de premiu nu pot să zic pas, așa că ... m-am înscris în concurs!

Ce am făcut:

- am trimis un video de promovare a Bucureștiului, pus cap la cap de dom' Ovidiu (cu mulțumirile de rigoare);

- am scris o poveste despre o întâmplare dintr-o excursie pe Transfăgărășan;

- am atașat 3 fotografii cu mine.

Deși aveam libertatea să îmi aleg orice destinații din lume pentru a le promova prin filmuleț, text și imagini, am ales ce am mai drag. Am ales România. Dacă vă place rezultatul muncii mele, pentru că îmi apreciați inițiativa, din patriotism sau pentru că îmi sunteți prieteni, puteți să mă votați până pe 31 martie accesând acest link (Vote for this entry, vezi foto jos). 

Vă sunt extrem de recunoscătoare și dacă dați vestea mai departe astfel:

- distribuind pe rețelele sociale link-ul către intrarea mea în concurs;

- distribuind pe rețelele sociale link-ul către acest articol;

- scriind pe blogurile voastre despre participarea mea la acest concurs;

- preluând pe blogurile voastre bannerul alăturat 

sau venind cu orice altă idee de popularizare care nu îmi vine mie acum în minte (e târziu în noapte când scriu acest articol și, drept să vă spun, am și un pic de emoții).

Nu îmi pare rău nici dacă, inspirați fiind, decideți să vă înscrieți la concurs, căci cu o șansă ca asta ne întâlnim o dată în viață!

Acestea fiind zise, să înceapă nebunia! :)

Scam City: Bucharest

Sunt mare fană a emisiunilor de călătorii, iar când zic mare mă refer la faptul că sufăr de o plăcere neînțeleasă de a sta pironită în fața televizorului cu ochii după unii care trebuie să supraviețuiască în jungla amazoniană, să bată palma cu leul în Africa sau să mănânce șerpălăi prin Asia. Fie că sunt documentare generale sau serii de emisiuni în care străbatem lumea pe urmele unui singur explorator / realizator, eu stau acolo cuminte și le privesc și îmi iau porția de dor de ducă de la ele. Și, pe lângă asta, mă și documentez și iau notițe mentale, să știu cum să mă feresc de insecte în junglă sau ce să fac dacă mă apropii de un elefant și-și înfoaie urechile la mine; adică să fug. Mă rog, ați prins ideea, e o activitate atât relaxantă, cât și educativă, chit că n-o să pun vreodată în practică aceste învățăminte. Cam așa aș fi gândit până săptămâna trecută, înainte de a se dovedi că uneori e bine să te mai uiți și la TV.

De vizitat in Muntenegru: Kotor

Cetatea

Fie că îl alegeți ca destinație de sine stătătoare sau dați o fugă până la el atunci când vizitați sudul Croației și al Bosniei și Herțegovinei sau litoralul muntenegrean, Kotor merită cât mai mult din timpul vostru deoarece este unul dintre cele mai frumoase orășele medievale de coastă pe care le-am văzut. Situată în golful (fiordul) cu același nume, la adăpostul înaltului munte Lovcen, stațiunea s-a dezvoltat în jurul portului, al superbului oraș vechi venețian și al cetății care domină orașul mediteranean de pe stânca muntelui.

Casa Venețiană

Fortificat încă de pe vremea lui Iustinian (sec. VI), orașul s-a dezvoltat ca un centru economic, comercial, cultural și militar important al Dalmației. Diversele stăpâniri ale zonei, și în special cea venețiană (sec XV-XVIII) și-au lăsat amprenta asupra Kotorului, în special asupra arhitecturii sale deosebite (vezi Casa Venețiană). Orașul se află la baza muntelui, vegheat de o cetate și înconjurat de ziduri lungi de peste 4 km. Se spune că, pentru a merge din orașul vechi la cetate, trebuie să urci 1260 trepte (din alte surse 1350 trepte, din altele 3000!), dar nu am reușit să le urc nici prima dată când am vizitat orașul, din cauza unei ploi teribile, nici astă-iarnă, din cauză de lipsă de timp.