2014 vs 2015

Acum un an stăteam tot aici, la taste, să recapitulez cât de bun mi-a fost 2013 și să scriu câteva rânduri despre anul ce urma, acesta care doar ce s-a încheiat. Nu erau rezoluții, doar câteva dorințe semi-planificate pe care speram să reușesc să le transform în realitate. Am izbutit, se pare, și, pe lângă ele, am mai făcut un teanc de chestii mișto în 2014, pe care o să le las aici nu (neapărat) ca să mă laud, dar ca să-mi fie mai ușor să-mi amintesc de ele când oi avea nepoți.

Ianuarie a început la Paris, avec Monica.

Roma - de la Wow la Au!

M-am întors de la Roma de o săptămână și tot amân să scriu articolele pe care le am în cap. Oarecum de teamă că vor fi noi pagini la fel ca celelalte pe care le-ați tot citit și răs-citit pe bloguri sau prin ghiduri despre clișeica Cetate Eternă. Întrucâtva de teamă că sentimentul general cu care am rămas după această ultimă plimbare cu bocceluța prin lume nu va fi înțeles sau acceptat cu ușurință de iubitorii și apărătorii Romei ca destinație, reper și far al turismului, culturii și istoriei. Dar de ce să-mi fie teamă în propria mea casă virtuală?

În mare, Roma a fost pentru mine ca o mașină de curse care ajunge de la 0 la 100 în câteva secunde. Numai că invers. Am început și eu, ca atâția alții, cu un Wow! spus din suflet în fața unor construcții grandioase, supra-dimensionate, după părerea mea. Ca și cum ei ar fi avut Ceaușescu după Ceaușescu, milenii la rând, fiecare întrecându-se să ridice o Casă a Poporului mai mare și mai semeață decât a celui dinaintea lui. Colosseumul, forumurile, termele, bisericile, palatele, obeliscurile, fântânile, parcurile, orice construcție gândită și făcută de mâna omului mă face să mă gândesc că cineva a interpretat greșit scara la care acestea au fost proiectate. 

Vama Veche - un fel de a fi

Mi-ați fost aproape și știți că anul acesta de grație 2013 am călcat pentru prima dată sub tălpi nisipul din Vama Veche. Cu nimic mai altfel decât pe restul litoralului - din loc în loc o scoică, niște pietricele, un muc de țigară. Și algele eșuate trist pe mal, și apa la fel de negru-albastră, iar soarele - exact același ca și la Craiova sau la București. Și totuși, în fiecare vineri, wall-ul de la Facebook mi se inundă de statusuri ale oamenilor care se suie în mașini, trenuri sau autobuze, și se îndreaptă cuminți, dar cu neliniștea în suflet, spre acest loc devenit aproape legendă. Nu spre alte stațiuni de pe litoral, nu spre Craiova și nici spre București. 

Cu cât să multiplic numărul prietenilor mei virtuali vamaioți ca să îmi creez o părere corectă despre numărul celor care aleg, weekend de weekend, Vama? Cu 10? Cu 100? Cu 1000? Mijlocul lui iunie m-a prins îngroșându-le numărul. Am fost și eu o părticică din felia lor de tort, una care nu rezona cu nimic atunci când s-a suit în Călător sau Turist?-mobil, pentru că nu știa la ce să se aștepte la destinație. Marea nu e preferata mea, iar Vama, din povești, nu e deloc genul meu, dar pe măsură ce mă apropiam de ele, în sânge începea să mi se învolbure un amestec de curiozitate și frică. O să-mi placă? O să ne acceptăm una pe alta sau o să ne respingem categoric și definitiv...până data viitoare? 

Site de companie aeriana vs sistem de rezervare

De când mă plimb eu cu bocceluța pe umăr în lumea asta mare (v-am zis că am ajuns la borna de 20 de țări vizitate? :D ), transportul a fost una dintre cele mai mari cheltuieli de călătorie. Călătoritul de plăcere, ca opus celui de nevoie, nu te obligă, de cele mai multe ori, să îți asiguri transportul într-o anumită zi, la o anumită oră, de frică să nu pierzi începutul unei conferințe sau să ratezi cine știe ce întâlnire de afaceri. Atunci când un călător plănuiește următoarea excursie sau alege următoarea destinație, o va face, în majoritatea cazurilor, în funcție de cele mai ieftine modalități de transport, iar această flexibilitate îl va recompensa cu bilete ieftine, ca cele despre care voi scrie eu mai jos.

O fac si pe-asta: ajung in Vama!

Dragi cititori, prieteni, rude sau rătăciți pe blogul meu, a venit clipa să mai fac o mărturisire în premieră și în exclusivitate: nu am fost niciodată în Vamă. Și cum cei cărora le șade bine cu călătoria zic eu că trebuie să bată cu pasul fiecare firicel de nisip, pământ, piatră sau asfalt din țărișoara lor, înainte de a pleca hai-hui în lumea largă, așa și eu trec la catastif o nouă cucerire românească: vârful Vama Veche! 

Ocazia este mai mult decât specială, iar trupa de șoc cu care plec la drum e perfectă pentru o astfel de explorare. O parte a blogosferei de turism din România își face bagajele la inițiativa agenției Young Tours (dedicată călătorilor tineri independenți) și se deplasează pe malul mării să inaugureze așa cum se cuvine primul beach hostel din România, Pura Vida. Dacă fac adunări și scăderi în contabilitatea mea de călătorii, s-ar putea ca Pura Vida să fie primul hostel la care voi sta (cel puțin în România), deci mai bifez o premieră în această excursie. 

Domnul Pe Zero Pe A

Dacă ar fi să zic cât la sută din plimbările mele internaționale au fost făcute cu avionul, mașina familiei sau autocarul, cred că ultimul mijloc de transport ar purta laurii victoriei. Am luat contact, astfel, cu diverse tipuri de șoferi, diferiți ca temperament, caracter și personalitate, unii mai deschiși, glumeți și prietenoși  alții mai sobri și mai puțin zâmbitori, unii mai apropiați de tehnologie, alții mai prietenoși cu bătrâna hartă, dar niciunul ca domnul Pe Zero Pe A (Popa pentru profani, dar nu vreau să jignesc restul de oameni ce poartă acest nume de familie). Căci el a fost un fel de etalon al prostiei și nesimțirii la volan și nu numai!

Competitia #MyBBB - Cei 10 finalisti

Ieri s-a scurs timpul alocat jurizării și numărării voturilor pentru competiția Biggest Baddest Bucket List organizată de My Destination, la care știți că am participat, și au fost aleși cei 10 finaliști. Cinci dintre aceștia provin din preferințele publicului, pe baza numărului de voturi exprimate prin share-uri pe rețelele sociale, în timp ce ceilalți cinci au fost aleși de juriu pe baza originalității entry-ului lor. Cei 10 se vor duce o săptămână la Londra, unde vor fi testați și răs-testați de organizatori, iar cel care va dovedi creativitate, inițiativă, adaptabilitate, spirit de echipă și simț al umorului își poate pregăti bagajul pentru o excursie în jurul lumii.

Pe urmele mele

Pe urmele mele, în cizmele mele, prin ochii mei. Așa vă invit să vedeți lumea de azi înainte. Știu că sâmbăta nu e cea mai propice zi a săptămânii să faci anunțuri și lansări online, dar voiam doar să vă spun că am început să-mi scriu articolele de călătorie (itinerare, plecări, topuri, destinații) pe un blog în limba engleză, pe care îl puteți vizita la această adresă (deocamdată pe Wordpress). Dacă vă face plăcere să o urmăriți pe Dana-călătoarea, mă găsiți și pe această pagină de Facebook.

Asta că tot am încercat să vă explic acum câteva săptămâni care-i faza cu călătoriile.

PS: M-a întrebat cineva ce voi face când mi se vor rupe ghetele. Îmi deschid alt blog, nu? :)

Competitia #MyBBB - 22 de zile inainte de final

Știu că de o lună vă înnebunesc pe blog, Facebook, Twitter, Google+, Pinterest, StumbleUpon și în viața reală cu participarea mea la competiția internațională de travel Biggest Baddest Bucket List (#MyBBB), organizată de My Destination. Cu 22 de zile înainte de final, vă rog să mai răbdați puțin alături de mine și să nu opriți motoarele (mai ales după ce o să citiți mica analiză pe care am făcut-o ieri asupra competiției). Cum îmi place mie să spun, mergem înainte până unde ajungem, iar mie mi-ar plăcea să ajungem cât mai departe, indiferent ce înseamnă asta (și folosesc persoana I plural pentru că suntem în chestia asta împreună, căci de una singură n-aș fi ajuns nicăieri).

Ieri aveam 527 de voturi, ceea ce mă clasa pe poziția 39 din 266 concurenți.

Care-i faza cu calatoriile?

De ceva vreme se tot repetă întrebarea asta. Prieteni, cunoștințe sau amici care au idee cât de cât despre lucrurile pe care le fac mă întreabă "Și care-i faza cu călătoriile"? Și ca oricărui prieten, cunoștințe sau amic cu care n-am timp de prea lungi povești, îi răspund simplu "Îmi place să călătoresc". Căci cum altfel aș putea să sintetizez toată gama de motive care mă fac să-mi azvârl din ce în ce mai des bocceluța pe umăr?

Nu cred că există loc pe lumea asta pe care să nu-mi doresc să-l vizitez. Faptul că am citit un roman sau au văzut un film a cărui acțiune avea loc acolo, că am învățat la școală despre un eveniment istoric din acea zonă, că am aflat orice despre un oraș sau o țară îmi suscită în asemenea hal interesul, încât regiunea aceea își ocupă automat locul pe lista punctelor în care picioarele mele și-ar dori să ajungă. Rezonez cu orașele încărcate de istorie, mă mișc cu plăcere prin centrele culturale, mă umple cu energie forfota marilor capitale și-mi adun cu mai multă ușurință gândurile într-o stațiune. Fiecare destinație e o stare de spirit; sunt ceea ce vizitez!

Cu prieteni 2.0 ca ei, nimic nu pare imposibil

Știți deja de aventura la care m-am înhămat, de a promova România ca destinație turistică și de a și câștiga ca premiu o excursie de 6 luni de zile pe 6 continente din această frumoasă nebunie. Că e posibil sau nu, că urmăresc cai verzi pe pereți au ba, contează mai puțin. Mai mult, zic eu, e important să încerci, iar atunci când tu încerci și prietenii tăi sunt alături de tine, deja ți se lipește un zâmbet tâmp de față și nu mai poți să scapi de el. Așa zâmbesc eu când văd prieteni 2.0 (nume generic pentru prieteni, amici, cunoscuți sau chiar oameni cu care n-am interacționat niciodată) că votează, că distribuie aplicarea pe rețelele sociale, că recomandă link-ul către înregistrarea mea pe blogurile lor, că scriu articole despre mine sau preiau banner-ul de promovare.

Cu mulțumiri generoase pentru toată lumea, voiam să fac și o scurtă trecere în revistă a celor care, în măsura posibilităților, pun umărul și mă ajută cu promovarea online a inițiaiativei:

Vreau sa castig o excursie de 6 luni in jurul lumii. Ma ajuti?

Dacă sunteți pasionați de călătorii, sigur ați auzit până acum de una dintre cele mai mari competiții de travel - The Biggest Baddest Bucket List, organizată de foștii mei colegi de la My Destination. În joc este o excursie de 6 luni de zile pe 6 continente, cu toate cheltuielile acoperite de organizatori, plus bani de buzunar pentru câștigător. Având călătoriile în sânge precum piticii pe creier, am decis că la un astfel de premiu nu pot să zic pas, așa că ... m-am înscris în concurs!

Ce am făcut:

- am trimis un video de promovare a Bucureștiului, pus cap la cap de dom' Ovidiu (cu mulțumirile de rigoare);

- am scris o poveste despre o întâmplare dintr-o excursie pe Transfăgărășan;

- am atașat 3 fotografii cu mine.

Deși aveam libertatea să îmi aleg orice destinații din lume pentru a le promova prin filmuleț, text și imagini, am ales ce am mai drag. Am ales România. Dacă vă place rezultatul muncii mele, pentru că îmi apreciați inițiativa, din patriotism sau pentru că îmi sunteți prieteni, puteți să mă votați până pe 31 martie accesând acest link (Vote for this entry, vezi foto jos). 

Vă sunt extrem de recunoscătoare și dacă dați vestea mai departe astfel:

- distribuind pe rețelele sociale link-ul către intrarea mea în concurs;

- distribuind pe rețelele sociale link-ul către acest articol;

- scriind pe blogurile voastre despre participarea mea la acest concurs;

- preluând pe blogurile voastre bannerul alăturat 

sau venind cu orice altă idee de popularizare care nu îmi vine mie acum în minte (e târziu în noapte când scriu acest articol și, drept să vă spun, am și un pic de emoții).

Nu îmi pare rău nici dacă, inspirați fiind, decideți să vă înscrieți la concurs, căci cu o șansă ca asta ne întâlnim o dată în viață!

Acestea fiind zise, să înceapă nebunia! :)

Scam City: Bucharest

Sunt mare fană a emisiunilor de călătorii, iar când zic mare mă refer la faptul că sufăr de o plăcere neînțeleasă de a sta pironită în fața televizorului cu ochii după unii care trebuie să supraviețuiască în jungla amazoniană, să bată palma cu leul în Africa sau să mănânce șerpălăi prin Asia. Fie că sunt documentare generale sau serii de emisiuni în care străbatem lumea pe urmele unui singur explorator / realizator, eu stau acolo cuminte și le privesc și îmi iau porția de dor de ducă de la ele. Și, pe lângă asta, mă și documentez și iau notițe mentale, să știu cum să mă feresc de insecte în junglă sau ce să fac dacă mă apropii de un elefant și-și înfoaie urechile la mine; adică să fug. Mă rog, ați prins ideea, e o activitate atât relaxantă, cât și educativă, chit că n-o să pun vreodată în practică aceste învățăminte. Cam așa aș fi gândit până săptămâna trecută, înainte de a se dovedi că uneori e bine să te mai uiți și la TV.

De vizitat in Muntenegru: Kotor

Cetatea

Fie că îl alegeți ca destinație de sine stătătoare sau dați o fugă până la el atunci când vizitați sudul Croației și al Bosniei și Herțegovinei sau litoralul muntenegrean, Kotor merită cât mai mult din timpul vostru deoarece este unul dintre cele mai frumoase orășele medievale de coastă pe care le-am văzut. Situată în golful (fiordul) cu același nume, la adăpostul înaltului munte Lovcen, stațiunea s-a dezvoltat în jurul portului, al superbului oraș vechi venețian și al cetății care domină orașul mediteranean de pe stânca muntelui.

Casa Venețiană

Fortificat încă de pe vremea lui Iustinian (sec. VI), orașul s-a dezvoltat ca un centru economic, comercial, cultural și militar important al Dalmației. Diversele stăpâniri ale zonei, și în special cea venețiană (sec XV-XVIII) și-au lăsat amprenta asupra Kotorului, în special asupra arhitecturii sale deosebite (vezi Casa Venețiană). Orașul se află la baza muntelui, vegheat de o cetate și înconjurat de ziduri lungi de peste 4 km. Se spune că, pentru a merge din orașul vechi la cetate, trebuie să urci 1260 trepte (din alte surse 1350 trepte, din altele 3000!), dar nu am reușit să le urc nici prima dată când am vizitat orașul, din cauza unei ploi teribile, nici astă-iarnă, din cauză de lipsă de timp.

De vizitat in Muntenegru: Cetinje

Cetinje văzut de pe Muntele Lovcen

După ce ne-am desfătat pe malul Adriaticii, la Budva-Becici, am decis să vizităm și unul dintre locurile încărcate de istorie (atât cât a fost) ale Muntenegrului, și anume fosta capitală regală, Cetinje (pronunțat "țetine"). Oraș mic, cu vreo 9.000 de locuitori, Cetinje păstrează încă unele instituții de stat din Muntenegru care nu au apucat să fie mutate în Podgorica, actuala capitală a țării. Câteva clădiri istorico-religioase impozante, o arhitectură aparte și un centru istoric cochet au fost punctele forte ale vizitei noastre.

Primul contact cu orașul a fost unul senzorial. Diferența de temperatură între Budva, unde puteai sta în tricou, și Cetinje, unde era frig și-n palton, trebuie să fi fost de cel puțin 15 grade. Asta se datora faptului că Cetinje este construit într-o depresiune dominată de impresionantul munte Lovcen (zic impresionant pentru că l-am urcat și coborât și curbe ca acolo n-avem noi nici pe Transalpina, nici pe Transfăgărășan). În plus, orașul era acoperit de zăpadă înghețată bocnă, pe care nici urme nu lăsai.

De vizitat in Muntenegru: Budva-Becici

În ultimii ani, coasta muntenegreană a devenit una dintre cele mai la modă destinații estivale din Europa, beneficiind de o promovare puternică în cadrul târgurilor internaționale de turism și de un sprijin politic relevant (turismul fiind o prioritate pentru guvernul din cel mai nou stat european). De ceva vreme îmi tot trec pe la urechi nume de stațiuni precum Herceg Novi, Budva-Becici sau Ulcinj - acestea fiind numai portstindardele unui litoral la Marea Adriatică mai lung chiar și decât cel românesc la Marea Neagră (294 km, față de 245 km) -, iar anul acesta am vizitat câteva dintre aceste locuri.

Fără îndoială, bijuteria muntenegrenilor este gruparea litorală Budva-Becici, din care Budva se evidențiază ca centru turistic, cultural și istoric. Becici și micuța localitate de legătură Boreti adaugă Budvei o capacitate sporită de cazare, o plajă puțin mai bună (mai lată și mai nisipoasă decât în Budva) și o promenadă de vis, pe care te poți plimba aproximativ 10 km pe malul mării, pe faleză și prin tuneluri special amenajate. Dacă aveți nevoie de vreun motiv special ca să veniți aici în vacanță, v-am pregătit 10!

2012 vs 2013

Chiar dacă a trecut mai bine de o săptămână din 2013, abia acum îmi fac curaj să scriu câteva rânduri despre schimbările pe care le aduce acest an, despre ce s-a întâmplat în 2012, despre planuri de viitor și dorințe de (auto)îndeplinit. Să-mi țineți pumnii să iasă așa cum îmi doresc! :)

Frig la Ohrid în aprilie

Anul trecut a fost unul cu multe recorduri personale, lucruri făcute pentru prima dată, plimbări în țară și străinătate și oameni noi. Cu liniuță de la capăt, 2012 a arătat așa:

- primele zile ale anului m-au prins în Ohrid (Macedonia), unde m-am mai întors o dată în aprilie;

- am absolvit cursurile de Expert accesare fonduri structurale și Manager de proiect din cadrul proiectului ACCESS, ocazie cu care am vizitat Bologna și Florența (Italia);

- în aprilie a avut loc lansarea oficială a My Destination Romania, unde am lucrat ca editor pe tot parcursul lui 2012;

- pe 9 mai am văzut finala UEFA Europa League pe National Arena din București;

- pe 8 iunie l-am găsit și adoptat pe pisicul Spuf;

Povestirile unui sofer

Casă, dulce casă, dar ce bine a fost în vacanță! În perioada următoare o să vă bombardez cu articole despre  Muntenegru, cea mai nouă destinație prin care am umblat cu bocceluța, dar astăzi am preferat să vă ofer ceva mai lejer. Voi încerca să rezum două din povestirile amuzante relatate de șoferul nostru, Florin, bazate pe propria lui experiență.

*

Acum un an sau doi, Florin era angajatul unei mari agenții de turism din București, ducând săptămânal turiști din capitală către litoralul muntenegrean. Cum drumul durează mai bine de 15 ore, la care se adaugă opriri de toaletă și masă, de fiecare dată îl prindeau noaptea și întunericul prin serpentinele munților din Muntenegru. Într-o noapte, turiștii l-au rugat să oprească muzica ca să poată dormi, fiindcă erau obosiți. Conducea, așadar, Florin, pe o beznă să o tai cu cuțitul, pe niște serpentine de te apucă groaza când privești pe geam în jos, și pe o liniște mormântală. Și deodată, din liniștea nopții, răsună un chirăit ca de moarte din fundul autocarului.

Si iar plecam 3

Turnul cu ceas din Kotor

Ca în fiecare din ultimii câți-pot-să-mi-amintesc ani, și anul acesta de Revelion ne punem coada pe spinare și pornim către țări mai calde. Nu vă speriați, încă nu a venit vremea insulelor exotice, ci doar a țărilor situate mai la sud de România, de preferat pe malul Mediteranei. Vom petrece ultimele zile ale acestui an și primele ale celui ce vine în stațiunile Budva și Becici din Muntenegru. După cum știți că sunt copil silitor, am citit câte ceva despre zonă și despre ce am putea face (și mai ales vizita) iarna acolo și în împrejurimi (Cetinje, Kotor, Perast, Bar, Ulcinj), dar dacă sunteți buni cunoscători ai regiunii primesc cu drag sfaturi și recomandări de obiective turistice pe care să le adaug pe lista mea de văzut.

Așadar, iar plecăm. Întrebarea este: Unde ne ducem după ce ne întoarcem? :)

Stockholm - orasul muzeelor

84. Atâtea muzee sunt în Stockholm, câte nu cred că-s în toată România. Unele mai mari, altele mai mici, fiecare cu bucățica lui (uneori mai multe împărțind aceeași bucățică, dar fără să simți foarte pregnant repetir-ul), aproape toate moderne și înzestrate cu grămezi de pliante și panouri (într-o mulțime de limbi de circulație internațională) și mijloace interactive de expunere a informațiilor, atractive pentru vizitator, dotate cu tehnologii de ultimă generație (audio-ghiduri cu laser, coduri QR), băi, dulapuri pentru turiști, zone special amenajate pentru copii și câte și mai câte. Un fel de Rai al muzeelor, Stockholmul ăsta, pentru cei cărora le face plăcere să descopere astfel istoria, cultura și evoluția unei țări (sau a unui oraș).

Iar dacă mai prinzi și o perioadă prea friguroasă pentru plimbări în aer liber, nu e de mirare chiar deloc dacă ajungi să vizitezi peste 20 de muzee într-o săptămână, așa cum mi s-a întâmplat mie. Nu o să reiau poveștile legate de muzeele din cadrul Palatului Regal și al Palatului Drottningholm, despre care puteți citi aici, ci fac o scurtă trecere în revistă (în ordinea în care le-am vizitat) a câtorva muzee importante, a unora mai puțin cunoscute, dar care ar trebui vizitate, precum și a celor care merită mai puțin timpul și atenția voastră.

1. Casa Nobilimii, pe lângă o arhitectură absolut superbă, merită vizitată pentru cele peste 2300 de blazoane ale aristocrației suedeze ce decorează pereții sălilor.

2. Muzeul Muzicii a fost locul în care cel mai tare m-am distrat. Pe lângă faptul că vezi și poți asculta instrumente muzicale din toate colțurile lumii, pe marea majoritate le poți testa cu mâna ta. Mi-a mai plăcut mult de tot și în Lirum, un fel de sală de karaoke unde iei chitara în brațe, te sui pe scenă, sub lumina reflectoarelor, a globului de discotecă și a camerelor de filmat care te proiectează pe un ecran gigantic, apuci microfonul și cânți! :)

3. Muzeul Armatei poate fi considerat un fel de muzeu de istorie centrat pe evoluția soldatului de pe vremea vikingilor încoace. E de văzut de pasionații de istorie, pentru ceilalți vizitatori recomand mai degrabă Muzeul de Istorie.

4. Muzeul Stockholmului Medieval, ca și Muzeul Armatei, merită vizitat doar dacă ești pasionat de perioada medievală sau de istorie (altfel poți găsi aceleași informații - ce-i drept, nu atât de în detaliu - și la Muzeul de Istorie). Construit în jurul și deasupra descoperirilor din timpul câtorva săpături arheologice, muzeul adăpostește fundații ale clădirilor din oraș din secolul XVII.

5. Muzeul Național este muzeul național de artă, unde puteți admira de la piese de design suedeze (mobilă, broderii, porțelanuri etc) la miniaturi, sculptură și pictură europeană din secolele XVI - XIX. Cunoscătorii vor aprecia Monet-uri și Renoir-uri, Rembrandt-uri și Rubens-uri, iar cei ce vor să își încerce talentul la desen se pot alătura unor cursuri cu model (când am fost eu pe acolo, modelul era o doamnă la vreo 50+ ani, îmbrăcată precum a venit pe acest pământ).

6. De la Muzeul Nobel, printre cele mai apreciate din Suedia, mă așteptam la mai mult. Mi-au plăcut panourile interactive de la care puteai afla istoria premiilor și câștigătorii din fiecare an, împărțiți pe categorii, și sala de proiecții la care rulau filmulețe despre câștigătorii premiilor de-a lungul timpului, dar consider că acest gen de informații le-aș fi putut găsi și pe internet. Am apreciat și expoziția temporară ce se concentrează asupra câte unui câștigător al Premiului Nobel, poate din cauză că atunci când am fost eu era rândul Hertei Muller. Cam asta era tot, plus câteva obiecte personale ce aparținuseră câștigătorilor, dar fără legătură cu munca, cercetarea sau invențiile lor.

7. Muzeul în aer liber Skansen mi s-a părut o combinație fericită între un muzeu al satului și o grădină zoologică. Clar în top 3 locuri în care trebuie să ajungi în Stockholm, Skansen m-a impresionat și prin faptul că e un muzeu viu, multe clădiri expuse fiind locuite (în timpul orelor de vizitare, logic) de muzeografi îmbrăcați conform epocii pe care o reprezintă și clădirea, gata oricând să-ți spună povești despre acea perioadă.

8. Muzeul de Biologie a fost un no-no, având o singură vitrină (imensă, ce-i drept, pentru că o vizitai pe 2 etaje) plină cu animale împăiate și cam atât. Deși clădirea era drăguță, avea un aer ușor comunist și rece. Brr!

9. Muzeul Vasa este alt obiectiv turistic pe care n-ar trebui să-l ratați. Oribil pe dinafară (nici măcar o poză n-a meritat să-i fac), a fost construit ca să protejeze minunea din interior, și anume nava Vasa, scufundată în 1628 chiar în ziua lansării la apă. În ultimii ani, muzeul a cunoscut un aflux de vizitatori, mai ales după ce nava a devenit cunoscută drept sursa de inspirație a uneia dintre navele din seria Pirații din Caraibe.

10. Muzeul Nordic este casa celor mai mari expoziții de așa-numita istorie culturală, de la obiceiuri și tradiții la haine, jucării, sticlărie, bijuterii șamd. Un muzeu în care fie treci în grabă, fie ai nevoie de mult timp pentru a vedea totul pe îndelete.

11. Muzeul de Istorie te duce pe firul istoriei (chiar e un fel de scară a anilor pe podea, pe care o urmezi din încăpere în încăpere), de undeva din jurul anilor 9000 îen până în zilele noastre. Mi s-a părut a fi muzeul care a comprimat cel mai bine istoria poporului suedez, combinând exponatele cu poveștile lor.

[ups, n-am poze de aici]

12. Muzeul Acvatic Aquaria (diferit față de Acvariul din interiorul Skansen), deși mic și relativ sărăcăcios, m-a impresionat printr-o sală care reface atmosfera din pădurea tropicală: pești specifici regiunilor tropicale, vegetație luxuriantă, atmosferă umedă și apăsătoare, ceață, furtuni torențiale.

13. Muzeul Tehnic expune mii de invenții dintr-o grămadă de domenii, farmecul lui fiind dat de faptul că pe majoritatea le poți testa singur. E enorm și te plimbă de la descoperirea electricității la jocurile pe calculator (pe care, da, poți să le joci chiar acolo)!

[ups, n-am poze nici de aici]

14. Muzeul de Istorie Naturală este locul în care trebuie să ajungi dacă îți plac animăluțele și vrei să le vezi (împăiate, ce-i drept) într-o expoziție de mare amploare.

Dacă ai ajuns până aici, îți mulțumesc că ai avut răbdarea să faci un mic tur virtual al muzeelor Stockholmului împreună cu mine. Poți să mai citești și despre atracțiile regale ale orașului sau despre experiența de a bate Stockholmul la pas (în timpul acestei activități niciun oraș nu a fost rănit!) sau să mai rabzi puțin până scriu despre Stockholmul văzut de la înălțime! :)