Domnul Pe Zero Pe A

Dacă ar fi să zic cât la sută din plimbările mele internaționale au fost făcute cu avionul, mașina familiei sau autocarul, cred că ultimul mijloc de transport ar purta laurii victoriei. Am luat contact, astfel, cu diverse tipuri de șoferi, diferiți ca temperament, caracter și personalitate, unii mai deschiși, glumeți și prietenoși  alții mai sobri și mai puțin zâmbitori, unii mai apropiați de tehnologie, alții mai prietenoși cu bătrâna hartă, dar niciunul ca domnul Pe Zero Pe A (Popa pentru profani, dar nu vreau să jignesc restul de oameni ce poartă acest nume de familie). Căci el a fost un fel de etalon al prostiei și nesimțirii la volan și nu numai!

Domnul Pe Zero Pe A e genul de șofer care nu salută și care nu răspunde la salut. Nu contează că în autocarul pe care îl conduce (care nu e al dumnealui de acasă, ci al instituției la care este angajat) se află +35 persoane, unele mai în vârstă decât dumnealui, majoritatea cu studii mai înalte decât dumnealui, câteva cu funcții importante, multe doamne etc.

Domnul Pe Zero Pe A nu se poate uita după indicatoare pentru că dumnealui conduce. Adică nu se poate concentra în același timp la două lucruri naturale pentru orice șofer din orice colț al lumii. 

Domnul Pe Zero Pe A primește în avans banii pe motorină, dar nu face plinul autocarului din țară. În schimb vine cu restul de lei la dumnealui pe traseu, sperând, cred, că ăia de la benzinăriile din străinătate să accepte bani românești din pricina prieteniei dintre popoare.

Domnul Pe Zero Pe A e genul de șofer care refuză să mănânce toată ziua, spunând că nu are nevoie, dar seara îți reproșează că e și el om, e și el bărbat, că a tras toată ziua și tu l-ai ținut nemâncat. Am citat din ce mi-a zis.

Domnul Pe Zero Pe A e genul de șofer care n-a mai condus pe un drum de 15 ani, dar refuză să o ia pe acolo pentru că știe dumnealui că e drumul prost.

Domnul Pe Zero Pe A e genul de șofer care amenință că, dacă se termină motorina / e drumul prost / se sparge baia (orice o fi asta) de la autocar / etc, el pleacă și acolo ne lasă.

Domnul Pe Zero Pe A oprește autocarul pe o stradă dintr-un orășel și pleacă o jumătate de oră pentru că trebuie să își încarce neapărat cartela și să bea o cafea. Tot dumnealui oprește inopinat autocarul la 11 noaptea, cu 2 ore înainte de destinația finală, pentru a mânca o ciorbă de pește la o drojderie. Tot autocarul rămâne cu gura căscată. În ambele situații.

Domnul Pe Zero Pe A e genul de șofer care ratează în mod sistematic drumurile și intrările, reacționând doar atunci când tot autocarul îi strigă Trebuia să facem la dreapta!

Domnul Pe Zero Pe A e genul de șofer care pleacă la drum cu harta la el, dar fără să o consulte în prealabil. Astfel, el face halte spontane pentru a se dumiri unde se află, nu poate stabili asta și merge mai departe până la cel mai apropiat indicator / om de la care poate cere relații prin limba internațională a semnelor.

Domnul Pe Zero Pe A este genul de șofer care gonește pe străduțe înguste, cu gropi, curbe și serpentine, dar se ia la întrecerea încetinelii cu căruțele când intră cu autocarul pe un drum mai bun.

Domnul Pe Zero Pe A este genul de om care îți cere 20 de euro pe o cină. Nu îi dai. Apoi îți spune că a mâncat insuficient (și băut, să nu uit) de 15 într-o dugheană prăfuită, deși grupul a servit salata, fel principal și desert (+apă și pâine) cu 7 euro / persoană la restaurant.

Domnul Pe Zero Pe A este un coșmar ambulant, șofer de groază și om care merită să întorc capul în partea cealaltă data viitoare când (sper să nu) mă întâlnesc (vreodată) cu el pe stradă. Mici copii pe lângă dumnealui rămân alți șoferi impertinenți sau nepricepuți de prin periplurile noastre europene, căci niciunul nu m-a marcat atât de profund. Voi ați întâlnit astfel de șoferi înfiorători? Care sunt cele mai neplăcute amintiri cu șoferi?

Foto via.