Vama Veche - un fel de a fi

Mi-ați fost aproape și știți că anul acesta de grație 2013 am călcat pentru prima dată sub tălpi nisipul din Vama Veche. Cu nimic mai altfel decât pe restul litoralului - din loc în loc o scoică, niște pietricele, un muc de țigară. Și algele eșuate trist pe mal, și apa la fel de negru-albastră, iar soarele - exact același ca și la Craiova sau la București. Și totuși, în fiecare vineri, wall-ul de la Facebook mi se inundă de statusuri ale oamenilor care se suie în mașini, trenuri sau autobuze, și se îndreaptă cuminți, dar cu neliniștea în suflet, spre acest loc devenit aproape legendă. Nu spre alte stațiuni de pe litoral, nu spre Craiova și nici spre București. 

Cu cât să multiplic numărul prietenilor mei virtuali vamaioți ca să îmi creez o părere corectă despre numărul celor care aleg, weekend de weekend, Vama? Cu 10? Cu 100? Cu 1000? Mijlocul lui iunie m-a prins îngroșându-le numărul. Am fost și eu o părticică din felia lor de tort, una care nu rezona cu nimic atunci când s-a suit în Călător sau Turist?-mobil, pentru că nu știa la ce să se aștepte la destinație. Marea nu e preferata mea, iar Vama, din povești, nu e deloc genul meu, dar pe măsură ce mă apropiam de ele, în sânge începea să mi se învolbure un amestec de curiozitate și frică. O să-mi placă? O să ne acceptăm una pe alta sau o să ne respingem categoric și definitiv...până data viitoare? 

Călător sau Turist?-mobilul

Am făcut cunoștință într-o doară, fără să scoatem niciuna ce e mai bun din noi. Eu somnoroasă și obosită, ea goală și părăsită. O plajă sedusă și abandonată, care își deschide brațele în fiecare vineri pentru cei ce știe sigur că luni nu vor mai fi acolo. I-am udat setea de oameni cu o bere la Stuf, celebrul bar pe plajă cu atmosferă de naufragiu, apoi cu un borș de pește la Liana/Mitocanu, purtând de fiecare dată nisipul sub talpă. Pe stomacul plin, parcă altfel te împrietenești cu locul, așa că Nicky s-a oferit să-mi facă un tur al stațiunii...

Am pornit de la stâlpul totemic și corturile de la Stuf, străbătând plaja prin "curtea" celor de la Molotov, Amphora sau Expirat și întorcându-ne apoi în centrul stațiunii, unde nume ce păreau înrădăcinate în istoria Vămii mi se derulau în urechi: La Canapele, Papa La Șoni, Bibi. Am lăsat în urmă Cherhanaua și am intrat în lumea mai puțin văzută a Vămii: camping-uri, căsuțe, case particulare ascunse printre copaci, hamace și înapoi acasă. Pentru două nopți, casă ne-a fost Pura Vida Beach Bar & Hostel, un loc în care mirosul de nou, bună dispoziția și voioșia se lipeau de om ca marca de scrisoare. 

Pura Vida Beach Bar & Hostel

Aici i-am întâmpinat mai întâi pe simpaticii colegi constănțeni (Diana, Ștefania și Mircea), cu care am depănat povești de călătorie la o...pungă de cireșe. În prag de seară, locul s-a animat cu restul găștii venite tocmai de la București, aducând cu ea oameni de și mai departe, de la Brașov sau Iași. Aș minți să spun că am reținut numele tuturor în acea încrengătură de mâini strânse și nume de oameni și bloguri zburând în stânga și în dreapta. Legăturile s-au trasat mai ușor după o cină (tot la Liana/Mitocanu) și câteva guri sorbite din niște găletușe vesele la Pura Vida Beach Bar (apropos, fantastic decor). 

Vis-a-vis de noi, stâlpul totemic de la Stuf devenise felinar în jurul căruia, asemeni unor fluturi atrași de lumină, roiau vamaioții. Adevărați sau de conjunctură, acești rebeli boemi de weekend formau o masă de oameni care, pe măsură ce goleau sticlele, se asemănau din ce în ce mai mult unui roi de albine înnebunite de căldură. Dansuri aproape tribale, fără sens, eliberatoare, alături de necunoscuți care, pentru o noapte sau două, îți sunt familie, prieteni sau pereche. Oameni ce cad de la beatitudinea extazului la somnul adânc prin care nu simt cum lucrurile le dispar din cort. Dar Vama oricum nu e despre posesiuni materiale, nu?

La Stuf

Vama e un fel de a fi, nu un loc. Nu a fost, însă, felul MEU de a fi. Sau eu nu sunt stilul Vămii - am sângele prea activ și prea puțin contemplativ. Dar Vama a fost o lecție. M-a făcut să înțeleg că orice destinație merită vizitată ca să poți să te descoperi pe tine, ca să te înțelegi și să te poți defini mai bine. M-a mai învățat că poți vedea lucruri deosebite și acolo unde te aștepți mai puțin, dar și că oamenii din jurul tău sunt, deseori, mai importanți decât unde ești sau de ce ești acolo. Și-am mai aflat că un mic dejun aproape câmpenesc, un răsărit de soare sau o plimbare pe plajă în direcția 2 Mai sunt parcă mai pline de substanță când le împărtășești cu altcineva... Și altcineva au fost Anca Argeșiu, Catherine de la Catherine's Road, Sorin Rusi, Iulian Sîrbu, Tudor Maxim, Mirabela Tiron și Cristian Pulpea, Andrea David, Diana Slav, Alina Cioponea, Noemi Pîrșcoveanu, Desiree Halaseh, Nicky Predescu, George Moga, Lucian Hirsu, Cezar Partheniu, Dragoș Nedelcu, Ștefania și Mircea Arghir.

Această întâlnire a Blogosferei de turism (#rotravel) a fost susținută de #YoungTours, Hostel Peaches, Hostel Floreasca – Bucureşti și Pura Vida Beach Hostel Vama Veche.

PS: Pozele din Vama Veche sunt aici, iar pe cele de la Pura Vida Beach Bar & Hostel le găsiți la acest link. :)